Teleferic spectaculos, sat din evul mediu, plus drumeție spre pădurea de laur

TIPĂREȘTE

În nordul insulei Madeira, vremea este extrem de imprevizibilă! Poate să iasă soarele și să simți că te topești, apoi să intre în nori și să trebuiască să mai pui ceva pe tine, iar în cea mai rea ipostază poate să vină furtuna cu ploaia aferentă. Parte de furtună nu am avut în timpul acestui sejur, dar zile noroase am prins.

Într-o astfel de zi, dis de dimineață după micul dejun, ne-am hotărât brusc să explorăm împrejurimile lui Porto Muniz! Nu am avut un plan presatabilit, ci am hotărât să mergem să descoperim singuri frumusețile din zonă.

După cum spuneam am servit masa de dimineață, apoi am luat mașina închiriată și am purces la drum. Am ales să părăsim orașul de pe culme, de unde se vede acea priveliște deosebită și apoi să vedem ce descoperim după deal!

Am oprit la Miradoura da Cruz ca să admiră peisajul. De acolo aveam vederi deosebite atât spre Ribeira Brava, cât si spre Ponta de Sol. Am făcut ceva poze și am plecat la drum, la hoinăreală. Apropo ce frumos e în vacanță să conduci relaxat, fără grabă și fără nicio grijă și să te bucuri pur si simplu de tot ce vezi, de tot ce întâlnești nou!!! Am plecat mai departe și am trecut prin mai multe sate de munte de poveste.

Totul e foarte îngrijit în zonă, iar florile predomină peste tot. La un moment dar am văzut un indicator spre un teleferic și am hotărât pe loc să mergem să vedem despre ce este vorba!

Am coborât pe un drum de munte destul de greu și de îngust si am dat de teleferic. Aici totul era pustiu. Am dat de un restaurant care era închis la acea oră, dar și de teleferic. Acesta din urmă trebuia deschis la ora 10. Cum era deja 10 am căutat o ființă umana prin zonă!

Până la urmă a apărut un nene foarte simpatic. El încasa și banii pe bilete și tot el opera telefericul. Costul unei călatorii dus întors era de numai 3 euro. Cursa e destul de scurtă de doar 5 minute. Da ce este așa deosebit la acest teleferic? Ei bine, panta pe care coboară. La plecare vezi cabina și apoi dispare direct, ca și cum ar cădea în râpă. Panta pe care coboară telecabina este extrem de abruptă și este numai pentru amatorii de senzații tari. E cam de evitat pentru cei cu rău de înălțime.

Acest teleferic este de altfel principala atracție din zonă. Inițial a fost construit pentru ai ajuta pe fermieri să ajungă la parcelele fertile din zonă numite fajas, situate chiar pe coasta mării. În zilele noastre teleferico așa cum e denumit de localnici este folosit mai ales de turiștii dornici de senzații tari, care se înghesuie să coboare până la Faja da Quebrada Nova și golf, situat 300 de metri mai jos. Vă dați seama că a fost destul de spectaculoasă coborârea, având în vedere că nu arăta extrem de safe teleferico și mai ales datorită priveliștilor deosebite. S-a dovedit că m-am înșelat, teleferico mergea foarte bine și era foarte silențios.

La urcarea în teleferic am fost instruiți de nenea cel simpatic! Acesta ne-a spus să ne suim singuri, pentru că ușile se închid automat, apoi când ajungem se deschid la fel de automat. Problema e că jos nu mai e absolut nimeni, să te aștepte. Când vrei să te întorci sus, te sui în cabină și suni la o sonerie ca să-l anunți pe tehnician că vrei să te întorci.

Dar ce am găsit jos? Am găsit un sătuc parcă încremenit în timp. Achada da Cruz este un sătuc aproape pustiu. Noi abia am zărit un nene ce-și făcea de lucru în curtea casei. Sunt niște căsuțe mici, fiecare cu o grădină proprie. Există pe faleză o alee pietonală, modernă, incredibil pentru zona în care ne aflam! Dacă nu era acea alee și telefericul firește, am fi zis că ne-am întors în timp prin evul mediu. Cam așa arătau casele ca să vă faceți o idee.

Tehnicianul cel simpatic ne-a povestit că este un sat aproape pustiu, pentru că cei tineri au plecat la muncă în Brazilia, Africa de Sud sau Venezuela. Parcă sună cunoscut de pe la noi, în special din zona Moldovei. Peste tot oamenii încearcă să scape de sărăcie.

Cred că nu mai trebuie să precizez că locul unde este amplasat satul este de poveste. Într-o parte este stânca extrem de abruptă, iar în cealaltă parte marea furioasă. Există și o mică plajă de pietre, dar în general accesul spre mare este dificil din cauza coastei stâncoase.

Ne-am plimbat noi de-a lungul falezei, am făcut și ceva poze, iar la întoarcere am urmat indicațiile unui indicator spre teleferic. Acesta ne-a condus efectiv pe ulițele satului. Ulițe e mult spus, mai bine zis pe niște cărări. Foarte ingenioasă treaba. Dacă nu ar fi fost acele indicatoare nu cred că am fi intrat prin sat. Așa toți turiștii trec și se minunează de cum mai pot supraviețui unii oameni, ca în evul mediu.

Cam o oră am petrecut în zonă. Am făcut multe poze și apoi am sunat să ne ducă sus. Cât am stat noi acolo nu a mai coborât absolut nimeni. Când am ajuns sus am dat de o mare de turiști, veniți cu autocarul. Nici nu știu cum a intrat autocarul pe acele străduțe înguste, cert e că am nimerit într-un loc deosebit. A fost o experiență faină pentru noi.

Ne-am luat mașinuța și ne-am întors spre hotel. Doar că era încă destul de devreme și era tot înnorat afară! Mi-a venit ideea să urcăm pe munte, pe lângă așa numitele levadas, canalele de irigații. Astfel am ajuns în satul Lamaceiros situat la altitudinea de 416 metri, chiar in apropiere de Porto Muniz.

Aici de la punctul de pornire, situat la capătul unei parcări am pornit pe traseul Levada da Central da Ribeira da Janela, paralel cu valea râului omonim. Acest traseu spectaculos are o lungime de 9 kilometri și poate fi parcurs în aproximativ 3 ore. Drumul este ușor. Urcarea se face pe o cărare amenajată pe lângă canalul de irigație, prin pădure. De-a lungul lui sunt amenajate așa numitele miradouros și cu zone de picnic, cu mese și scaune. Acest traseu foarte spectaculos duce la pădurea de laur, inclusă în Patrimoniul natural mondial UNESCO începând din 1999.

Pădurea de laur din Madeira este o pădure subtropicală umedă și ocupă 22000 ha, adică 20% din suprafața insulei. De altfel este cea mai mare pădure de laur din lume. Înainte de epoca de gheață, de marea glaciațiune mai exact, acestea se întindeau prin toată Europa, dar singurele rămășite mai sunt aici în Madeira, dar și în Insulele Azore, Canare și Capul Verde.

Am mers într-o drumetie foarte spectaculoasă prin pădure. Am stat și la un picnic de am servit prânzul. Sincer nu am ajuns la pădurea de laur. După aproape două ore de mers a ieșit soarele și am decis să ne întoarcem la piscinele noastre naturale. Dacă la urcare nu am întâlnit pe nimeni, la întoarcere am întâlnit o mulțime de turiști dornici de drumeție, unii chiar de vârsta a treia. Apreciez foarte tare acest lucru. Din nefericire nu am întâlnit și conaționali de-ai noștri și erau destui prin Madeira. Probabil au alte priorități.

Așa s-a încheiat a doua excursie a noastră cu punct de plecare Porto Muniz. Stați pe recepție aventura continuă! ;)

P.S. Las pozele să vorbească! Am pus doar 60 si cele mai frumoase sunt la sfârșit! ;)

---

VIZUALIZĂRI: 3000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI