Sahara, platoul Star Wars, munţii Atlas. autostrăzile şi alte minunăţii din sudul Tunisiei

TIPĂREȘTE

Am cumparat o excursie de 2 zile in sudul Tunisiei special pentru a vedea Sahara şi alte minuni din zonă. A costat 80 de euro/persoană pret in care au intrat transportul pe circa 1000 km, 3 mese pe zi, cazare la marginea deşertului în hotel cu piscina plus intrarea la câteva obiective foarte interesante. Chilipir, ce să mai vorbim.

Primul şoc: reţeaua de autostrăzi. Tunisia e o ţară foarte săracă dar are o reţea de autostrăzi cum nici nu visează România. Se poate merge cu 100 km/oră din nordul ţării până în sud la marginea Saharei, apoi se poate traversa pe orizontală şi, la final, în cruciş. Deci o mare bilă albă. Şi încă ceva: erau lucru, cel puţin cât am văzut noi, încă 3 tronsoane de autostrăzi, toate finanţate de stat. Bravo Tunisiei.

Al doilea şoc: gunoaiele care efectiv au inundat ţara. Deşi Coranul le cere să se spele de 5 ori pe zi tunisienii sunt cumplit de murdari. Aruncă atât de multe gunoaie oriunde pot încât mai peste tot zac mormane de deşeuri îngrozind orice om civilizat. Până şi în deşert am găsit deşeuri.

Primele opriri importante pe traseu:

am vazut al 4-lea Colosseum ca dimensiune ridicat de romani (frumos dar nu foarte impresionant), apoi, la prânz, am ajuns în "ţara" troglodiţilor. Dacă în România le spunem aşa ignoranţilior aflaţi că de fapt troglodiţii sunt oameni care de 3000 de ani trăiesc în gropi săpate în munţi la marginea deşetului. Cât vezi cu ochii e pustiu, nu există nici un copac ci doar munţi goi, iar din când în când găuri în munte unde trăiesc aceşti oameni. Am intrat in astfel de case, mi-am făcut cruce şi mi-am adus aminte de seria SF Dune.

Cel mai tare a fost când am luat prânzul într-un "restaurant" amenajat într-o astfel de locuinţă. Cam jumătate din românii de lângă mine au plecat nemâncaţi, dar eu am lăsat mofturile deoparte şi am acceptat şi "cuşcuş" şi nişte frigărui extrem de condimentate. Atunci am văzut la "mama ei" bucataria tunisiană. Simplă, fără pretenţii, extrem de condimentată. CIne o acceptă supravieţuieşte, cine nu o înjură, flămânzeşte şi visează să ajungă iar la bucătăria europeană.

Am ajuns abia spre seară la marginea ppropriu-zisă a deşertului. Am bifat o plimbare de o oră cu dromaderii (2 dinari doar costumul berber, cam 20 de euro plimbarea cu dromaderii şi ATV-ul printre dune). Animalele erau conduse de localnici, nişte amărâţi car enu ştiau cum să scoată de la turişti cât mai mulţi bani supplimentar. Au scris numele unor doamen în limba arabă pe nisip, au făcut pe fotografii, au bătut chiar şi o cămilă crezând că impresionează turiştii.

Fabulos pentru mine a fost nisipul şi relieful. Nu există nicăieri nisip mai fin decât în Sahara. în multe locuri nici măcar nu e nisip, e pulbere. Acasă am pus asemenea pulbere în sticluţe mai mici pe care le-am dăruit prietenilor şi am observat că "nisipul" efectiv se scurge pe sub capac atunci când răstorni sticluţa, deşi nici măcar apa nu se scurgea pe acolo.

După o oră în care dromaderii efectiv ne-au rupt (din vreo 30 de doritori iniţiali doar 1 a mai putut să se mai ducă la ATV, după plimbarea cu "cămilele") ne-am cazat într-un hotel cică de 4 stele. De fapt avea doar 2 dar marea calitate de a avea o piscină mare chiar în plin deşert. La masă a trebuit să plătim toate băuturile şi era destul de scump.

Am dormit doar câteva ore iar la 3 dimineaţa s-a dat trezirea. Trebuia să plecăm să prindem răsăritul la marginea unui lac sărat. MIcul dejun a fost iarăşi în stil tunisian, adică extrem de simplu, mulţi dintre românii de lângă mine plângându-se că nu au ce mânca. Eu am încropit o gustare din câteva croisante şi ouă cu măsline.

Lacul sărat era, evident, secat, dar apa lăsase în urmă depozite de sare fascinante. Am cumpărat de la nişte tarabe amărâte pietre sculptate de vânt şi botezate pentru turişti "trandafiri de deşert" - 1 dinar bucata (1 euro - 3 dinari) plus cutii de curmale la 5 dinari cutia de 500 grame. (Mai târziu, în plin desert, am luat cu doar 10 dinari 3 kg de curmale ambalate frumos în cutii)

După lacul sărat a urmat adevărata trufanda. Safari în deşert cu Land Cruiser-ul modificat special, apoi platoul Star Wars şi traseul raliului Paris Dakar. Am fost preveniţi de la început că ne aşteaptă "masaj berber" dar ce a urmat a fost, vorba unui prieten, "masar barbar".

Am urcat pe dune de nisp şi piatră într-un stil care nu permitea poze sau filmări din mers (chiar şi unghiuri de 45 de grade, coborâri de te aruncau din maşină dacă uitai de centura de siguranţă). Spectaculos, dar prea puţin pentru gustul meu.

După vreo oră de plimbat printre dune am oprit la marginea platoului Star Wars. TUnisia habar nu are să exploateze această comoară, aşa că nu e nimic organizat OK acolo. în loc să construiască un adevărat parc Star Wars au lăsat să se degradeze toate clădirile ridicate în 1978 de americani. La fel, în loc să existe un puhoi de suveniruri Star Wars, tunisienii vindeau acolo scorpioni şi şerpi, neexistând nici măcar o sabie sau o pelerină a lui VADER.

Am plecat apoi spre munţii Atlas unde am ajuns pe la prânz. Munţii sunt spectaculoşi, au canioane, dar iarăşi vegetaţia lipseşte aproape total. Existâ câteva oaze unde se bulucea toată lumea. Obosiţi deja de Sahara, mai toţi turiştii am adormit apoi în autocar în drum spre prima mare moschee din Magreb şi apoi spre hoteluri.

Ca o concluzie: recomand tuturor o astfel de excursie, aveţi o sumedenie de minuni de văzut, dar pregătiţi-vă psihologic şi financiar. Cultura tunisiană e un şoc (d. p. d. v. alimentar şi igienic), mulţi fiind apăsaţi de impact. E şocant să vezi imensele plantaţii de măslini asaltate de gunoaie sau platoul Star Wars lipsit complet de suveniruri de profil. Probabil în anii următori tunisienii vor învăţa să-şi vândă mai bine comorile turistice.

---

VIZUALIZĂRI: 2995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI