Între români în Anglia

TIPĂREȘTE

Anglia – exceptând probabil Londra - nu este una dintre destinaţiile prea alese de turiştii continentali, fie ei germani, austrieci, italieni sau români (iar naţiile le-am menţionat la întâmplare). Turiştii sunt preponderent britanici, plecaţi hai – hui prin ţară în concediu sau, mai ales, după împlinirea vârstei de pensionare.

Am citit, m-am documentat, am ales itineraiul dar pentru unele informaţii de la faţa locului am îndrăznit să cer niscaiva lămuriri lui Cătălin (alias icata24 pentru membrii AFA), despre care aflasem că locuieşte în Regatul Unit, fără a cunoaşte zona de reşedinţă. Spre marea mea surpriză, aveam să aflu că domiciliul lui se află la câteva mile de aeroportul pe care ne făceam intrarea în Anglia.

Am găsit două persoane deschise, foarte amabile şi, nu în ultimul rând, foarte ospitaliere întrucât invitaţia lui Cătălin de a petrece o noapte la ei a şi fost onorată.

Am aterizat în Birmingham iar pentru a ne deplasa la Rugby, oraşul în care locuieşte icata24, am luat trenul din staţia Birmingham International.

Pentru a ajunge în din aeroport în gara feroviară eşti nevoit să ajungi în terminalul Plecări iar de acolo urmăreşti indicatoarele spre Birmingham International. Urci un etaj şi iei un tren suspendat şi gratuit (un fel de telecabină) – compus din 2 mici vagoane – pentru a ajunge în gară în aproximativ 2 minute. E ingenioasă modalitatea de legătură între cele 2 staţii, evitându-se astfel aglomeraţia prin trecerea la înălţime peste parcări şi şosele de legătură. Acest mijloc de transport operează zilnic între orele 3.30 a. m. – 0.30 a. m., în restul intervalului (3 ore) transferul fiind asigurat cu autobuze.

Calea ferată asigură transport la aproximativ 10 - 15 minute către Londra Heuston – prin Coventry -, la 10 minute către Birmingham şi la intervale ceva mai mari către Manchester sau Nottingham.

Exactitatea sosirii garniturilor în gară vă poate fi indiciu pentru reglarea ceasului iar confortul acestui mijloc de transport se află undeva deasupra mediei întâlnite în alte ţări.

Bilete pot fi procurate atât de la maşinăriile prezente care acceptă plăţi cash sau folosind cardul cât şi de la funcţionarii căilor ferate britanice. Preţul biletelor variază în funcţie de compania feroviară pe care o alegeţi pentru transport – aici operează Virgin Trains şi West Midlands Train - şi de alegerea voastră pentru un bilet de o călătorie valabil pentru orice oră sau pentru o oră anume. La urcarea în tren, dacă pe biletele mai ieftine nu e trecut locul şi vagonul, vă puteţi aşeza doar unde este indicat ” loc liber” pe displayul de deasupra fiecărui scaun.

E obligatoriu să păstraţi biletele întrucât veţi avea nevoie de ele şi la finalul călătoriei pentru a putea ieşi din incinta gării.

Odată coborâţi în Rugby, ieşim din gară şi nu ratăm imortalizarea lângă simbolul oraşului, mingea ovală disputată de practicanţii sportului ce poartă numele oraşului. De altfel, această minge – sau oul cum i-am mai zis eu – este prezent în mai toate zonele oraşului prin care ne-am preumblat în scurtul periplu ghidaţi de Cătălin, cel care ne-a reperat imediat în faţa gării.

Ne-a condus la monumentul ridicat în onoarea inventatorului acestui sport, William Webb Ellis – cel care dă şi numele trofeului câştigat de campioana mondială -, apoi la Rugby Art Gallery Museum, acolo unde se afla şi un Hall of Fame al practicanţilor acestui sport. Aici erau expuse tablouri sau portrete ale unor mari jucători, printre care şi invitatul la nunta regală de acum câteva săptămâni, Jonny Wilkinson, cel care a adus printr-un drop gol victoria Anglie în faţa Australiei la CM din 2003 şi în onoarea căruia peste 70.000 de francezi s-au ridicat în picioare şi au cântat imnul Marii Britanii pe celebrul “Parc des Princes”, dovadă de recunoaştere supremă a calităţilor sale sportive.

Ne preumblăm la pas prin centru oraşului şi ne mai destindem puţin în urma călătoriei pe o vreme numai bună pentru asemenea activitate.

Aveam să aflăm că gazdele noastre mai invitaseră la ei încă vreo trei familii stabilite acolo, aşa că după amiaza o petrecem alături de alţi conaţionali de-ai noştri pregătind şi gustând mâncarea tradiţională a meleagurilor de pe care am plecat în urmă cu vreo câteva ore, respectiv mititeii depănând momente.

Ne-am bucurat să aflăm că românii se caută şi se vizitează la aşa mare depărtare de ţară, că vorbesc în dulcele grai de acasă, că nu uită momentele vieţii petrecute în România dar ne-am şi întristat să aflăm că planurile lor de viitor exclud întoarcerea pe plaiurile natale.

Ţinem să vă mulţumim Camelia şi Cătălin pentru ospitalitatea voastră! Pentru bucuria de a găsi atâta amabilitate între străini, pentru că ne-aţi pus casa voastră la dispoziţie deşi nu ne cunoscusem în prealabil ca şi pentru clipele de amuzament datorate pisoiaşilor voştri zgubilitici!

Vă aşteptăm cu drag la noi!

---

VIZUALIZĂRI: 2045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI