Îndepărtata Insulă Torcello

TIPĂREȘTE

Vaporetto în care ne-am îmbarcat din Burano, spintecă voinicește valurile Adriaticii, înaintând în direcția Torcello, punct finish al excursiei noastre de o zi în insulele Veneției. Torcello, nu este decât una din cele 118 insule ce alcătuiesc orașul. Situată în partea de nord a lagunei venețiene, călătoria nu durează foarte mult, aproape că nu ne-am așezat bine și iată, o campanilla apare la orizont, semn că ne apropiem.

Urmează ”nodul de acostare”, acel nod de siguranță și de fixare a ambarcațiunii pe care personalul însoțitor îl execută cu mare rapidiate manevrând funiile, precum dantelăresele din Burano, firul lor de lucru.

Torcello este una din cele mai interesante și mai liniștite insule ale Veneției. Interesantă, pentru că își are istoria sa interesantă. A fost locuită și nu mai e. A fost plină de viață și prosperitate, iar acum doar turiștii îi calcă ”pragul”. Pe cheiul de acostare stă scris mare: TORCELLO.

În jur de 10-15 persoane am coborât din vaporetto. Am tras aer în piept și pentru că eram pentru prima oara aici, ne-am ținut după grupul de turiști, despre care am zis, ”ăștia nu pot merge decât spre Assunta”. Încolonați am pornit pe malul stâng al unui canal, către centrul insulei pe Fondamenta dell Borgognoni.

În jurul nostru se desfășoară o zonă plină de vegetație, fără clădiri, numai spații verzi, locuri părăsite, aproape pustiu. Din loc în loc, pe malul opus al canalului, din apă ies treptele și scările fostelor case, dar pe care natura le-a răpus, acestea dispărând complet, așa cum frumos a spus romantica George Sand, când a vizitat insula, în 1830: ”Torcello este o sălbăticie recuperată”.

Întreg grupul înaintează în liniște și chiar nu știu de ce în liniște, doar turiștii sunt ființe gălăgioase! Drumul e destul de lung, am rămas deja la coadă... probabil oboseala!

Se pare că Insula Torcello este mai veche chiar decât Veneția. Aici, descoperirile arheologice spun că ar fi fost printre primele locuri unde oamenii s-au adăpostit din calea năvălitorilor. Și asta era cam prin sec al V-lea. Așezarea s-a dezvoltat, prin evul mediu avea în jur de 20.000 locuitori care trăiau din pescuit și comerț. A fost chiar port comercial unde veneau nave din Orient, încărcate cu mătăsuri și mirodenii, de unde plecau încărcate cu pește.

Natura nu a fost darnică cu ei, canalele s-au colmatat, iar malaria a decimat. Prin sec al XII-lea natura a măcinat. Aproape tot!

A rămas canalul și un pod arcuit, fără balustradă, lângă care, o plăcuță ne informează că este al Diavolului. Wow... și dacă trecem peste el și la capătul opus e numai hățiș, mlaștină și păpuriș, asta înseamnă că acolo locuiește dumnealui?

Există și o legendă, (fără legende nu se poate!). Și cum această legendă este lungă și destul de macabră îmi permit să nu o mai amintesc, dar ”înfricoșați” fugim repede spre turiștii care erau mult înaintea noastră. Insula parcă se trezește la viață: apar dughene cu mărfuri în stradă, ceva case de locuit în curtea cărora zac descoperiri arheologice, o fostă prăvălie, un actual local cu ceva d-ale gurii, curți cu multă verdeață, unele locuite, altele nu. Foarte puținii locuitori de azi trăiesc numai din turism.

Basilica Santa Maria Assunta.

Este ținta călătoriei noastre. Bătrâna catedrală, aflată în Piazza Torcello și fondată la 639, pare bucuroasă de musafiri.

A fost ridicata pe vremea când Torcello avea legături comerciale cu Imperiul Bizantin. De aceia se pot observa elemente de arhitectura bizantina în exteriorul ei. Este dedicata Sfintei Maria și este cea mai veche din lagună. A fost reședința episcopului de Altinum. Fațada din cărămidă are un portic ce datează din anul 864.

Totuși ceva neprimitor și rece, poate liniștea și lipsa de aglomerație, te face să pășești cu smerenie în interiorul său.

După formalitățile de plată (5 euro/persoană) ne minunăm de amploarea, eleganța și sobrietatea sa. Pentru asta am venit la Torcello: pentru tavanul din lemn din sac al XI-lea în original, pentru pavimentul din marmoră neatins de la începuturile sale și apoi pentru mozaicurile sale! Superbele mozaicuri bizantine din perioada de început a creștinătății, dar și altele, adăugate mai târziu. Cele mai frumoase din Italia, după cele de la Ravenna.

Altarul și capelele alăturate sunt acoperite cu mozaicuri aurite. Pe bolta altarului stâng, mozaicul datează din al XI-lea și îl reprezentă pe Iisus cu doi îngeri și cei patru Evangheliști. Bolta altarului din mijloc, cu un mozaic din sec al VI-lea, o înfățișează pe Fecioara Maria cu Pruncul, în toată splendoarea, pe un fond simplu, aurit. În registrul de jos, apar cei 12 Apostoli.

Pe peretele opus altarului, pe toată suprafața sa, sclipește o ”Judecata de Apoi”. Este o lucrare înfricoșătoare dacă o privești cu atenție. Mozaicul realizat în sec. al XII-lea arată patimile ce-i așteaptă pe ”păcătoși”. Am studiat figurile, atât cât s-a putut la înălțimea la care se află și la distanța permisă vizitatorilor. După atâta vreme, nu poți spune decât da, artistul a avut dreptate... lumea a pătimit. Și surprinzător, foto este permis, dar fără flash!! Și tot surprinzător, nu toate fotografiile ies. Nu știu ce se întâmplă!

Ieșim la lumină și admirăm fostul Baptisteriu din care, practic nu a rămas decât urmele unei foste băi. Se văd straturi suprapuse de marmoră, straturi de istorie! O piatră sculptată despre care se zice că ar fi fost Tronul lui Atilla. Alături, o altă biserică, da dată mai recentă, dar nimic nu egalează mozaicurile vechi, bizantine, foarte bine conservate și puse în valoare din interiorul Santa Maria Assunta. Există și un muzeu, se poate urca în campanilla, poți sta și o zi întreagă aici, ai ce vedea, dar indubitabil... am zis, gata, ”nu mai încape! ”

Calea întoarsă spre vaporetto o facem pe același traseu și pe același canal, până la îmbarcare și drum întins spre Veneția.

Asta a fost Insula Torcello. Fă tot ce poți, pentru a vizita Torcello și a spune apoi, AmFostAcolo, am fost la Torcello! Veneția nu poate fi Veneția, fără Torcello.

---

VIZUALIZĂRI: 2418 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI