Mănăstirea Stelea – „picături” de dantelă în piatră

TIPĂREȘTE

Târgoviște, capitală a Țării Românești timp de peste 300 de ani, este un oraș înțesat de biserici și mănăstiri vechi, dovezi de netăgăduit ale dezvoltării economice, sociale și artistice a societății valahe. În drumurile noastre către diferite obiective din oraș am întâlnit cu privirea turle de biserici, cele vechi atrîgându-ne cu adevărat atenția. În această primăvară, după interesanta vizită la muzeul inedit dedicat omului din Paleolitic – Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic (vezi impresii) – ne-am oprit câteva minute și la o mănăstire situată la câțiva pași de instituția muzeală.

Mergând pe Calea Domnească observăm turlele frumos decorate ale unei biserici zvelte, care nu putea fi decât ctitorie a unui domnitor, și nu unul oarecare, ci chiar Vasile Lupu, domnul Moldovei. Accesul în incinta fortificată se efectuează din strada Stelea trecând pe sub bolta practicată în zidurile de cărămidă, printre canaturile unei mari porți de lemn sculptată cu scene religioase. Odată pătrunși în interiorul mănăstirii ne detașăm de zumzetul orașului și privim cu aviditate către clădirile vechi și florile de primăvară.

Suntem într-o curte interioară secundară unde domnește o ordine și curățenie exemplară. Chipurile de piatră ale domnitorilor Vasile Lupu și Matei Basarab care au încercat la vremea lor o acțiune de „împăcare” între Țările Române ne privesc întrebătoare: „Ce căutați călătorilor? ”. Un ceardac de lemn înconjoară clădirile, front constructiv întrerupt de turnul-clopotnița, martor al vechilor zidiri din secolul al XVI-lea. Meterezele, ocnițele, etajul deschis al clopotelor și acoperișul de șiță întregesc imaginea de străjer a bătrânului turn. Corpul de chilii de pe latura vestică a fost refăcut în veacul al XIX-lea, dar beciurile păstrează dovada existenței lor și cu 500 de ani în urmă. În gangul boltit al turnului-clopotniță sunt așezate câteva pietre tombale ale unor persoane de rang boieresc, motivele vegetale decorative exemplificând nivelul artei funerare din acele vremuri.

Iată-ne ajunși în cea de-a doua curte, în fața monumentului semeț. Avea dreptate Paul de Alep atunci când descria mănăstirea la jumătatea secolului al XVII-lea: … ne-au dus la mănăstirea pe care o ridicase Vasile voievod, din piatră, când încheiase un tratat de prietenie cu Matei cel amintit, domnul Țării Românești. Această mănăstire, cu hramul Schimbării la Față a Domnului nostru, este numită în limba lor mănăstirea Stelea. Este mare și înconjurată cu ziduri de piatră..... Biserica amintită este foarte mare și înaltă, are două turle zvelte «deasupra cărora se ridică» multe cruci. Se spune că s-a cheltuit suma de 700 de galbeni venețieni numai pentru poleire. Tâmpla este o lucrare rusească. «Biserica» este foarte bine luminată și are trei uși.

Înconjurăm lăcașul de cult atrași de arhitectura acestuia, dar mai ales de ornamentatele turle cu „bumbi” și „fundițe” colorate, smălțuite. Stilul moldovenesc al construcției religioase este vizibil clar, specialiștii vorbind și despre o asemănare cu Biserica „Trei Ierarhi” din Iași, ctitorie și loc de veci pentru același domnitor – Vasile Lupu. Rădăcinile vieții religioase în acest loc coboară până în secolul al XV-lea, atestarea documentară datând din 1582 atunci când hrisoavele domnești menționează ctitoria negustorului Stelea.

Domnul Moldovei, Vasile Lupu, va ridica din temelii biserica cu hramul „Învierea Domnului” la jumătatea secolului al XVII-lea. Ambițiosul Vasile Lupu a fost unul din conducătorii care au luptat pentru o unire dinastică a Țărilor Române sub conducerea unei singure familii domnitoare. Uneltirile împotriva Valahiei, chiar bătălii de cucerire, planuri de intervenție în Transilvania, lupte cu tătarii și cazacii, apoi un exil la Stanbul până la sfârșitul vieții fac parte din destinul lui Vasile Lupu. Matei Basarab va construi în cadrul acțiunii de „împăcare” o mănăstire voievodală la Soveja (Dobromira – Buna Pace).

Preotul-învățător N. Gr. Aramă publică în 1911 un ghid intitulat „Târgoviștea în trecut și astăzi” în care menționează și biserica Stelea recomandând: În interiorul acestei biserici e de văzut tâmpla, care se crede a fi chiar cea făcută de ctitorul ei, Vasile Lupu și care, deși foarte veche, e de o artă și frumusețe uimitoare. Am pătruns câteva minute în interior, trecând pe sub portalul impresionant unde șade pisania având în centru capul de bour – stema Moldovei. Interiorul este luminos, pictura este restaurată și oferă o imagine superbă – pe lângă scenele religioase, motivele decorative originale îmbracă stâlpii, bolțile, altarul. Fresca mai veche datează din epoca brâncovenească, iar cea mai nouă din anii '40. Catapeteasma din lemn e frumos sculptată și viu colorată, icoanele și ușile împărătești sunt deosebite.

Din anul 2001 și până la resfințirea din 2017 mănăstirea a trecut prin lucrări de consolidare, restaurare și refacere care au condus la ansamblul pe care îl vedem astăzi. Ne îndreptăm către Casa egumenească – Casa Nifon, o clădire cu beciuri înalte din cărămidă datând din veacul al XV-lea. Din păcate nu e țipenie de om prin curte și nici Muzeul Eparhial nu e deschis. Reconstruită pe urmele vechilor fundații și a beciurilor rezistente timp de secole, frumoasa clădire în stil brâncovenesc, cu foișor larg, coloane și arcade, brâu decorativ sub forma zimților de fierăstrău și acoperiș de șiță se potrivește perfect cu restul ansamblului monahal. Muzeul conține exponate de valoare istorică, religioasă și artistică acoperind o perioadă de câteva secole, exponate adunate de pe tot întinsul Arhiepiscopiei Târgoviștei. Zidul de incintă e construit sub forma unor casete mici din piatră și cărămidă și a fost ridicat în secolul al XVII-lea pe locul altuia mai vechi.

Vă recomand să vă opriți câteva zeci de minute la Mănăstirea Stelea, să admirați ctitoria moldovenească din capitala Țării Românești, să vizitați Muzeul eparhial, să vă odihniți câteva clipe departe de tumultul străzii. Călătorule oprește-te o clipă și la Mănăstirea Stelea pentru a vedea ceea ce a descris și istoricul Nicolae Iorga în prima parte a secolului al XX-lea: Iată, într-o strădiță transversală, armonia simplă în proporții vaste a bisericii Stelea, pe care Vasile Lupu a înălțat-o în ceasul împăcării, pe pământul Capitalei muntene, unde nădăjduise atâta vreme să intre ca dușman biruitor..... biserica de astăzi e întreagă a lui Vasile-Vodă și a isteților lui meșteri moldoveni, cari au făcut stâlpii, liniile șerpuitoare și îndrăznețe ale brâielor de podoabă din fațadă, cari au încunjurat turnurile de cingătoare cu boabe de smarald a frumosului smalț verde.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI