Lefkas - să ne îndrăgostim de Grecia în iunie

TIPĂREȘTE

Am ales pentru periplul nostru ultima saptamana din iunie, deoarece inca aveam preturile din extrasezon, insula nu era aglomerata, totul era plin de verdeata, iar caldura nu te obliga sa stai dupa obloane in miezul zilei. Am prins o perioada foarte ploiasa in schimb, gazdele anuntand ca n-au mai vazut asa precipitatii in insula de 15 ani. Ne-am dat seama ca era ceva neobisnuit deoarece toate posturile TV erau ocupate covarsitor cu reportaje si stiri despre starea vremii si a deluviilor. Din fericire ne-am facut planul in asa fel incat nu am fost foarte afectati.

Lefkada este una dintre cele mai turistice insule din arhipelagul Ionicelor, fiind cotata ca aglomerata in sezon – acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care nu doream o vizita in iulie sau august. Pe parcursul celor 7 zile am intalnit multi romani, dar si ceva europeni in cautarea linistii si preturilor din extrasezon.

De forma unei masline, cu o lungime de 60 km si o latime de vreo 20 - este cu precadere muntoasa, mai inalta spre vest si mai blanda spre rasarit si are o suprafata covarsitor acoperita de paduri neatinse. Practic oriunde te uiti ori vezi o asezare, ori o livada de maslini, ori paduri –preponderent conifere. Daca visati la palmieri, nu prea dai de ei la tot pasul.

Deoarece nu doream sa facem intreg drumul dintr-o bucata, am hotarat sa-l frangem in 2 parti, facand escala la Melnik; Melnik este un orasel traditional din sudul Bulgariei, chiar inainte de granita cu elenii, langa Kulata. Fiindca este atat de frumos si bine conservat, a fost denumit Rezervatie Arhitecturala si comunitatea are reguli stricte de constructie, care impun pastrarea stilului arhitectural pt orice noua cladire. Este asezat pe valea muntoasa a unui rau, fiind aparat de jur imprejur de piramidele semete ale unor varfuri din nisip cimentat. Aceasta localitate este una dintre cele mai frumoase din Bulgaria si merita din plin o zi de plimbare printre casute, o mica excursie pe varfurile din jur sau o cina la terasele boeme din centru.

Ne-am cazat la Manoleva House, o pensiune intrata de curand in circuitul turistic, asezata in capatul de sus al statiunii. Casa are loc de parcare amenajat, dar si loc la strada suficient pentru a lasa masina (strazile sunt destul de inguste, mai jos in localitate). Cele 5 camere sunt mobilate boem, sunt luminoase, foarte curate si cu o priveliste minunata spre intregul oras si varfurile tuguiate din jur.

Zona Melnik, dincolo de frumusetea rustica a asezarii, este faimoasa pentru vinul de Melnik, iar gazdele noastre au pe langa pensiune si o crama cu vin din podgoria familiei (dealuri intregi de vita). Recomand Rosul Demisec de Melnik – este un vin foarte parfumat si gustos. La fel de gustos a fost si micul dejun pregatit de Marguerita, stapana casei, care ne-a rasfatat in dimineata plecarii si cu fructe si vin.

Traversarea Greciei se face aproape integral pe autostrazi, prin zeci de tunele ce strapung muntii. Taxele de autostrada au insumat 15 Euro/sens.

Dupa-amiaza am ajuns la cazarea elena, o viluta din cadrul Athina Villas, in satul Kariotes. In Lefkada majoritatea locurilor spectaculoase este concentrata pe partea de vest si sud. In nord dominant este arealul capitalei. Din acest motiv cazarile de pe est sunt in general mai ieftine. Noi am facut o rezervare cu 2 luni inainte pentru o vila care teoretic putea fi ocupata de 7 persoane, cu 510 euro. Noi eram 4, dar am considerat ca 125 euro de persoana pentru 6 zile este un pret rezonabil.

Satul Kariotes se afla imediat dupa iesirea spre sud din capitala, pe tarmul marii. De-a lungul soselei principale sunt gospodariile localnicilor, ceva pensiuni si 2-3 taverne. Cateva ulite laterale suie spre munte si pe o astfel de straduta, ingusta si asfaltata, se ajunge si la Athina Villas. O rampa mica urca in curtea complexului, unde exista parcare amenajata.

Athina Villas este un complex de 5 vilute, de 2,4, 5 sau 7 persoane. Este o afacere de familie, sotul ocupandu-se cu reparatiile si gradinile, sotia este responsabila de curatenie, iar fiul de relatia cu clientii. Are o curte foarte ingrijita, cu bancute pentru fiecare vila de unde poate fi admirat golful si rasaritul. O gradina cu maslini seculari completeaza peisajul.

Vila noastra are la parter un living cu bucatarie open si o baie mica, fara dus. La etaj sunt 2 dormitoare cu balcon si o baie cu cada. Camerele sunt luminoase, mobilate minimal, foarte aerisite, exista plase de tantari, in fiecare balcon este o masuta cu 2 scaune. Baia este comuna. Intr-o camera este pat matrimonial, in cealalta exista 3 paturi single iar in living sunt alte 2 paturi single, insa personal nu stiu cat de confortabil este sa petreci intreg concediul in living.

Ni s-au pus la dispozitie prosoape, care erau schimbate periodic ulterior. Gazda ne-a oferit din partea casei 2 sticle de apa plata si una de suc, deoarece nu este recomandata apa de la robinet (intregul sejur am baut apa imbuteliata, dar am folosit pentru gatit apa de la robinet fiindca era ok fiarta). De cate ori am plecat de la vila, se facea curat luna, asa incat ne era rusine sa lasam dezordine sau mizerie.

Mi-a placut foarte mult cazarea aceasta pentru ca era foarte multa liniste tot timpul, era ca si cum aveam un spatiu al nostru in care sa stam in tihna dupa alergatura unei zile intregi. Nu trafic, nu oameni, nu vacarm. Auzeam dimineata doar cicadele, cocosii, talangile caprelor care veneau sa pasca printre maslini si strigatul unui paun din vecini.

Dupa preluarea cazarii, am mers in Nikiana, un orasel mai la sud pe soseaua principala, care are o mica plaja din pietris, un mic port si o mica promenda. Am servit cina in capatul sudic al acesteia, la Pantazis. Este un local boem, cu o bolta imbracata in iedera, priveliste spre mare si preturi ok.

Toate localurile unde am intrat aveau mancare buna, portiile erau mai degraba prea mari si pretul pentru o masa a fost in general de 20-30 de euro/pers. Ceea ce mi-a atras atentia este ca in Lefkada nu ti se aduce apa la masa din partea casei, ti se aduce in schimb paine chiar daca nu ceri si este pusa pe nota ulteiror; In functie de local, la final poti fi servit din partea casei cu fructe, un mini-desert sau o bautura.

Pe insula nu te poti bucura de rasarituri spectaculoase deoarece estul este spre continent, dar vei gasi multe locuri frumoase pentru a admira apusul.

Din prima seara am dorit sa ne bucuram de apus, astfel ca am ales una dintre cele mai la indemana plaje: Pafkoulia. Aceasta se afla pe tarmul vestic, de-a lungul soselei ce coboara din satul Tsoukalades spre Agios Nikitas. Toate plajele sunt bine semnalizate si daca stii ce anume cauti, este usor sa te orientezi dupa indicatoare. Langa sosea exista mult spatiu unde poti lasa masina, iar de acolo in 50 de metri de coborare usoara esti pe plaja. Pafkoulia este o plaja mare, intinsa, salbatica si neamenajata, un fel de Corbu al insulei, dar cu nisip si pietre.

In padurea de conifere care-i brodeaza marginile, sunt multe corturi, fiind folosit orice mic spatiu umbrit disponibil. Pentru mine a fost cea mai neinteresanta plaja fiindca vegetatia uscata adusa de vant si amestecul de pietre si nisip ii dau un aspect neingrijit. Dar privelistea spre apus este incantatoare iar o data cu lasarea serii aerul a fost invaluit de mireasma imbatatoare a pinilor. Oriunde esti langa o padure, seara miroase foarte puternic a pin si miere – este un parfum pe care as fi vrut sa-l iau inapoi in Romania la plecare.

Luni erau anuntate ploi asa incat am ales plaja din orasul Vassilliki. Este un orasel asezat in cel mai mare golf sudic al insulei, fiind o baza arhicunoscuta pentru practicantii sporturilor de apa. Diminetile sunt foarte linistite, insa o data cu venirea amiezii se instaleaza un vant traditional, botezat de localnici Eric, responsabil cu toata distractia ulterioara de pe luciul apei.

Plaja este lunga, din pietre, cu mici traverse de lemn pentru a facilita traversarea pietrisului spre apa. O promenada marginita de scoli de water-sports, gazon, pensiuni, taverne si centre de inchiriat (echipamente sportive, biciclete, scutere etc) merge in paralel cu plaja. Este un orasel activ de la primele ore ale diminetii, astfel ca la 9 cand am ajuns noi, deja elevii scolilor de water-sports incepusera cursurile teoretice.

Dimineata nu bate vantul, asa ca marea era neclintita si netulburata, noi fiind printre primii pe plaja. Desi plaja este din pietre si pietris, in apa este doar nisip matasos asa ca a fost o placere sa-l mangaiem cu talpile. Apa se adanceste foarte incet aici, ceea ce e destul de neobisnuit pentru aceasta insula, unde in majoritatea locurilor, in maxim 4-5 metri ai marea la gat – deci e un loc fain de mers cu copiii mici. Dupa orele 11 scolile de windsurfing isi scot cursantii la practica si tot golful se umple de boarduri, barcute, plute si alte chestii plutitoare. Este o priveliste frumoasa, dar nu prea mai ai loc sa inoti.

Pentru pranz am poposit la taverna Almi, o alta afacere de familie, cu toti membrii implicati si foarte ospitalieri. Mama familiei este o bucatareasa trupesa, zambitoare si plina de bunavointa. Ne-a gatit cele mai delicioase fructe de mare pe care le-am gustat vreodata. Dupa masa a venit sa ia pulsul clientelei si sa ne anunte cu mandrie ca sunt pescuite de sotul dumneai cu cateva ore inainte. Tot in afacerea de familie este inclusa si ceva productie de ulei (5 euro/litru) – foarte gustos, asa ca i-am vitregit de o sticla.

Ploaia zilei de luni a fost de fapt o burnita care nu a staruit dincolo de pranz, asa ca am hotarat sa mergem si la plaja Agiofili (Fiul Sfant) aflata la 3 km departare de oras.

La aceasta plaja poti ajunge in 3 moduri: 1. Iei vaporasul din capatul estic al orasului (6 euro/pers – dus-intors) 2. Cu masina personala pe un drum forestier de 3 km, la capatul caruia exista o parcare amenajata si asfaltata) – cu mentiunea ca pe acest drum forestier este o portiune de vreo 10 m care poate pune probleme autovehiculelor cu garda joasa. 3. Per pedes, pe acelasi drum forestier, care in general tine o curba de nivel cu urcari si coborari line.

Noi am ales ultima varianta pentru a ne dezmorti putin si sa profitam de racoarea post ploaie si umbra norilor ce incepeau sa se sparga. In 40 de minute am ajuns la parcarea de deasupra plajei, spre care se coboara pe niste trepte de beton, care ofera in acelasi timp o panorama de-ti taie respiratia.

Agiofili este mica insa splendida, in topul preferintelor noastre. Este inconjurata de o faleza stancoasa, plaja este acoperita cu pietre albe stralucitoare, cativa boulderi pot oferi ceva umbra, apa este de un azur puternic si se adanceste repejor. E bine sa luati papuci si echipamentul de snorkel deoarce bancuri de pesti se plimba pe langa inotatori, asteptand sa miste pietrele de pe fundul apei si sa le puna in miscare prada.

Jumatate din plaja are sezlonguri si jumatate este lasata libera pentru cei cu prosop; o mica dugheana pe roti poate oferi bauturi si sandwhichuri la preturi un pic umflate, insa as recomanda fiecare sa-si aduca alimentele si elementele de hidratare preferate.

Nu prea sunt locuri umbrite asa ca e recomandata umbrela sau aplicarea frecventa a lotiunii cu factor 50. Un fapt nefericit s-a intamplat aici: prietena mea s-a adapostit intr-un colt al plajei unde era umbra, insa cand a plecat de acolo si-a lasat aparatul foto din greseala. Cand si-a dat seama, s-a intors dupa el, a intrebat in jur, insa nu l-a mai gasit, deci aveti grija cu lucrurile voastre.

Marti a fost o zi innorata si cu ploi torentiale anuntate pe la 5 seara. Am hotarat sa profitam de aceasta zi inchisa pentru a explora inima insulei si anume satele traditionale Karya – Eglouvi si varfurile semete din zona centrala. Zona muntoasa cea mai inalta a insulei aduce foarte mult cu masivul Piatra Craiului din tara noastra; varfurile cele mai mari sunt Stavrota si Elati (1182 m si 1158 m) si pot fi abordate de pe soseaua de altitudine care traverseaza masivul intre satele Eglouvi si Agios Ilias.

Soselele sunt in stare foarte buna iar calatoria din zona tarmului pana sus in locurile cele mai inalte este o incantare totala. Karya si Eglouvi sunt asezate foarte pitoresc intre culmi verzi, pe care strajuiesc cateva mori de vant din piatra. De jur imprejur sunt paduri, in departare se vede mediterana cea albastra si cerul limpede.

Eglouvi este cel mai vechi sat al insulei, isi pastreaza trasaturile rustice originale, locuitorii lui sunt inca neprinsi in microbul turismului, fiind ocupati cu agricultura si cresterea caprelor mai degraba. Ce are foarte special acest sat, este acces spre platoul cu nume omonim, ce se intinde in spatele peretelui masiv de calcare – protejat de intemperii dar udat din belsug cu vaporii condensati pe versantii muntelui, platoul Eglouvi este o intindere molcoma pe care se cultiva din belsug linte.

Aceasta planta cu care eu nu prea sunt familiarizata, in aceasta zona a Greciei este folosita din belsug in foarte multe preparate, toate tavernele din satele de munte punand-o la rand de cinste in meniu. Noi am ales sa facem calatoria din Eglouvi spre platou si varfurile cele mai inalte, cu piciorul – dar se poate folosi masina fiind vorba de multi kilometri, iar soseaua care traverseaza platoul iar ulteror trece pe sub varfuri este in stare excelenta.

Din platou se poate ajunge cu masina si pana la observatorul care e cocotat pe unul dintre varfurile mai mici, dar totusi peste 1000 de metri: de aici chiar si cei mai lenesi dintre noi se pot lauda cu atingerea unui punct din Lefkada inalta si cu o panorama de jur imprejur superba.

De la acest varf noi am incercat sa ajungem pe varful Stavrota, insa cam la 100 metri de el s-a lasat ceata si a venit ploaia, asa ca am abandonat atingerea superbei creste pentru drumul inapoi de 2 ore printr-o ploaie torentiala care ne-a udat ciuciulete. Ne-am rasplatit efortul celor 20 de km cu o masa bogata la taverna Pardalo Katziki din satul Karya.

Este cea mai frumoasa taverna din sat si au un meniu plin de delicatese punand maxim in valoare ceea ce are zona mai bun de oferit: capre, linte si placinte. Karya este fermecator, o imbinare de case vechi, taverne, exista aici un muzeu al folclorului si bunicile locului croseteaza frumoase broderii. Merita din plin sa te bucuri de ruralul grecilor fiindca fiecare tara are farmecele ei arhaice care te imbogatesc si te incanta, de oriunde ai fi.

Deoarece era inca devreme cand am ajuns la cazare, am zis sa profitam de seara si ne-am gatit pentru o plimbare in Nydri. Acest orasel este vazut ca destinatia vietii de noapte in Lefkada. Aici este portul principal din care pleaca multe vase de croaziera, intreaga promenada de pe tarmul marii este intesata de taverne, care mai de care mai interesante, iar soseaua din centrul orasului de asemenea devine promenada de la 7 seara la 2 noaptea, asa ca te poti plimba pe o strada plina de lumini, magazine, taverne, buticuri, tonete de inghetata si gogosi si multi oameni curiosi.

Daca ai chef de putina agitatie, noaptea Nydri e locul ideal. De altfel multe din oraselele acestei insule le-as recomanda mai degraba noaptea, deoarece arata mai romantic, mai boem, mai pline de viata. Am luat masa la taverna Panorama, alegand-o ca cea mai draguta dintre alte 30-40 de localuri si am fost incatati de servire si atmosfera.

Miercuri s-a anuntat o zi buna de plaja asa ca dis de dimineata am inceput cu o raita la Sivota: este un port mic, un rai pentru stapanii de ambarcatiuni care profita de linistea si pontonul mare pentru a acosta aici cateva zile. Mica promenada este incarcata de terase si o cina tarzie sub clar de luna este o recomandare calduroasa in acest loc.

Asa zisa plaja a golfului consta in 2 fasii mici de pietris, dar nu va recomand baia aici, deoarece trebuie sa aveti in vedere ca toate aceste ambarcatiuni isi deverseaza canalizarea direct in apa, prin urmare oriunde vedeti multe barci evitati sa intrati in apa.

Din Sivota am mers la cea mai apropiata plaja- si anume Afteli (Waze is your friend). Drumul spre aceasta plaja mi s-a parut cel mai dificil din tot ce am facut noi pe insula: este asfaltat, inclinat, destul de ingust, in multe locuri intrebandu-ma oare ce se intampla daca s-ar intalni 2 masini. Afteli este o plaja mica din pietris, inconjurata de un golf impadurit, apa limpede si azur, gazduind multi pestisori, arici de mare si oferind o experienta frumoasa de snorkeling intr-un golf boem si ascuns.

Desi eram in extrasezon, aici a fost cel mai aglomerat loc, aproape prosop langa prosop, astfel ca nu-mi pot inchipui cum arata in iulie sau august. O parcare de vreo 50 de locuri se afla in apropiere si o taverna cu preturi rezonabile si mancare buna este singurul furnizor de catering. Aglomeratia de pe plaja nu a fost neaparat un impediment deoarece am petrecut foarte mult timp in apa, fermecati de varietatea speciilor de pesti.

Fiindca in golfuri nu poti vedea nici apus, nici rasarit, am ales sa vedem apusul la Kathisma. Kathisma este una dintre cele mai intinse plaje ale insulei, este acoperita cu un pietris foarte marunt caramiziu (sau nisip gronjos cum ii ziceam eu), este lata, de-a lungul sau sunt amenajate terase destul de fitoase (inca neintrate in activitate in iunie), o linie de sezlonguri este asezata la o distanta rezonabila fata de apa, este mult loc de parcare disponibil si drumul pana la ea este asfaltat ca in palma, lat si desi in serpentine, foarte facil.

Vantul a jucat feste in aceasta zi asa ca marea dansa cu valuri imense, inundand furtunos si spectaculos tarmul. Apusul aici in general este foarte frumos, dar in aceasta zi a fost cu adevarat incredibil, fiindca niciodata nu am vazut asa valuri spumegande si inalte. Intr-o zi cu mare agitata, clar un apus aici pare desprins din filme.

Joi aveam din nou prognoze inchise asa ca am umplut ziua cu multe activitati. Dimineata am pornit la cascadele din Nydri (sau canionul Dimosari): de pe centura orasului, indicatoarele te indruma spre o sosea ce patrunde spre inima insulei si din semn in semn, ajungi intr-o parcare neamenajata din padure. De aici o poteca ultra-amenajata cu dale de piatra, trepte si balustrade te poarta usor intr-o plimbare de 15 minute spre cascada spectaculoasa de la caputul drumului.

Caderea apei este cu adevarat spectaculoasa, dar fiindca toata noaptea anterioara plouase torential, undele aveau o frumoasa culoare de cappucino, de la aluviunile scurse de pe versantii inconjuratori. In mod normal veti gasi aceasta cascada in nuante de azur, iar in caditele formate la baza ei se poate face o baie racoritoare, daca nu chiar rece de te intepeneste. Pe masura ce mergeti la ea, fiti atenti in jur si sigur veti observa pe jos cel putin un crab care-si muta piciorusele de colo-colo.

De la cascade am mers la Desimi, asezat in apendicele impadurit aflat la sud de Nydri. Este un satuc cu dedicatie speciala pentru iubitorii de camping. Aici sunt concentrate multe campinguri, desi drumul de acces este ingust si oarecum alambicat. Plaja este ingusta si formata din pietris. Ceea ce este fain aici insa sunt falezele albe care inconjoara estul acestei mici peninsule.

Din loc in loc gasesti grote si mini-plaje izolate, la care nu poti ajunge decat cu barca. Pentru 10 euro/ora am inchiriat o barcuta cu pedale din port si ne-am dat pe luciul apei, explorand fiecare clivaj stancos al tarmurilor salbatice. Deci daca sunteti 2 porumbei indragostiti si vreti o seara romantica, o astfel de escapada privata, cu lumanari, vin, capsuni si orice altceva va trece prin cap, pe una dintre plajele minuscule ascunse langa Desimi, poate fi deliciul unui concediu cu perechea.

De la Desimi am continuat spre statiunea din apropiere, Geni - aici o potecuta ce aluneca printre coroanele copacilor te duce in capul peninsulei, unde o biserica alba micuta si un promotoriu deschis ofera panorame cuprinzatoare spre Nydri, porturile adiacente si muntii ce se inalta in spatele lor.

Fiindca era trecut de pranz, am ales sa mergem in capitala, in ideea ca un oras se poate vizita si pe ploaie. Dar intre timp norii s-au spart si plimbarea noastra a fost inundata de soare si caldura. Capitala insulei are un centru vechi mai mare decat cel al Bucurestiului, stradute inguste te poarta prin umbra zidurilor vechi cu acel aer de antic si original, promenadele sunt incarcate de magazine, taverne si puburi, turistii umbla prin toate cotloanele, portul este plin de ambarcatiuni, plajele mari din apropiere sunt intinse si aerisite.

Cum ma asteptam, preturile produselor de pe promenada sunt mult umflate, asa ca nu recomand sa cumparati nimic de aici, decat daca nu aveti de ales fiind in criza de timp. De asemenea foarte multe produse « made in China », asa ca aveti grija daca doriti sa aduceti in casa un suvenir din Grecia, uitati-va bine la eticheta si producator.

Ca o recomandare calda, mergeti la taverna EYTYXIA 1960 – cea mai veche din oras si cea mai frumoasa din cate am vizitat: are niste specialitati incredibile, vinul casei este foarte bun, masutele sunt create din ferestre si sunt puse pe o straduta ingusta cu pereti albi varuiti, ornamentatecu flori in ghiveci si tot felul de obiecte vechi, noi, jucarii, accesorii. Pranzul nostru a fost o experienta in sine, pe care cred ca l-am savurat mai mult decat plimbarea prin oras.

Dupa un scurt popas la cazare am zis sa profitam de ultimele ore de soare si am pornit la plaja din Mikros Gialos (Micul Galben, Galbenus) –numele ii vine de la faptul ca uneori golful este inundat de plancton galbui care schimba culoarea apei. Este un sat la care se ajunge coborand in multe serpentine si ace de par din soseaua principala, dar drumul este asfaltat, in stare buna, cu 2 benzi si nu pune probleme. Parcarea nu este mare dar noi am prins-o goala.

Plaja are cam 200 de metri lungime, este acoperita cu pietre rotunde, ovale, fara nisip, continuand la fel si in apa. Apa este incredibil de limpede, se adanceste destul de repede si aici am vazut cei mai multi pestisori. La final de concediu, aceasta a fost plaja mea preferata din Lefkada: m-a incantat cat de transparenta era apa, cat de multe specii de pesti am vazut, curatenia plajei, senzatia de a sta si a pasi peste pietrele acelea slefuite de mare, versantii impaduriti din jur, neclintirea de la suprafata undelor, linistea si pustietatea de dupa apus, desi in spatele nostru tavernele si serveau clientii cu muzica in surdina. Mi s-a lipit de suflet acest loc, pe care l-am simtit ca fiind doar al meu pentru putin timp.

Vineri in sfarsit s-a indreptat vremea complet si am profitat pentru a vedea cele mai frumoase bijuterii din Lefkas. Am deschis dimineata cu o plimbare la Capul Lefkada, cel mai sudic punct al insulei. Aceasta parte a insulei este de asemenea muntoasa si inalta, soseaua care a beneficiat de reasfaltari recente, serpuieste crescand in altitudine.

Incepand cu satul Chortata (care are niste taverne cu privelisti frumoase), toate satele spre cap au o oferta bogata de miere si dulceturi, producatorii fiind prezenti cu duiumul pe marginea drumului. Eu sunt indragostita de mierea de pin, asa ca mi-am facut plinul din aceasta zona. La dus puteti sa observati tarabele si preturile, iar la intors sa va alegeti producatorul a carui oferta vi s-a parut cea mai interesanta.

Calatoria spre capul Lefkada te poarta prin paduri inalte si ofera privelisti spre marea imbracata in acel azur demential pe care-l vedem in reclame. Este coplesitor sa fii acolo si sa-ti dai seama ca asta e realitatea, ceea ce vezi chiar exista cu adevarat. Soseaua are in capat o parcare spatioasa si de acolo se urca inca 100 de metri pe o poteca bolovanoasa spre Farul cel mare si alb care strajuieste ostentativ aceasta margine de lume. De langa el se pot admira cu nesat falezele albe de pe vestul insulei, scaldate de mediterana cu nuante nebunesti.

Dupa ce ne-am scaldat privirile in aceste orizonturi dumnezeiesti, am pornit sa ne scaldam si trupurile la plaja Porto Katsiki, aflata la vreo 10 km distanta. Fiindca Egremni inca este inchisa (este anuntata deschiderea in 2019), Porto Katsiki a preluat titlul de cea mai frumoasa plaja a insulei.

Drumul pana acolo este asfaltat, ultima portiune are sensuri unice pentru acces si exit, sunt amenajate 3 parcari mari datorita influxului puternic de turisti, exista un restaurant deasupra plajei care ofera catering pentru vizitatori: ospatarii stau pe plaja si le predai comanda, ei urca apoi sus la restaurant si revin cu mancarea gata la paturica (pentru acces la plaja se coboara vreo 20 de metri pe niste trepte de beton). Plaja este din pietre si nisip alb, apa este de un azur laptos, fiind tulburata de multele picioruse prezente. Exista o atentionare serioasa pentru a nu sta aproape de faleza, deoarece pericolul caderii pietrelor este prezent, oricat de tentanta ar fi umbra ei.

De pe la 11 dimineata, incep sa vina in larg vase mari de croaziera cu sute de oameni la bord si muzica foarte tare in difuzoare. Acestea nu acosteaza, insa se apropie destul de mult de tarm. Practic pentru frumusetea ei, aceasta plaja plateste un tribut turismului.

Pentru pranz am mancat la una din tavernele portului Agios Nikitas. De aici exista o potecuta care trece peste dealul din proximitate si ajunge la plaja salbatica Milos. Milos este intinsa, asemanatoare Kathismei, dar complet neamenajata, astfel ca vizitatorii trebuie sa-si aduca umbrele, mancare, apa si toate cele necesare.

Apa se adanceste poate cel mai repede din toate cate le-am vizitat, nu are acea limpezime pe care o intalnesti in golfuri si nici acea culoare intensa a tarmului sud-vestic. Dar este un loc frumos pentru a admira apusul, ai foarte mult spatiu pentru jocuri de plaja si multa tihna fiindca nu este invadata de hoarde de oameni.

Aceasta a fost ultima noastra zi pe insula, ramanand inca multe de explorat: nu am ajuns pe plajele de la Megali Petra, nici nu am vazut frumoasa Egremmni si de asemenea plajele de langa capitala, atat de populare printre localnici, au fost sarite din plan.

Daca as avea de ales acum, as da Pafkoulia pentru a explora zona de nord. De asemenea datorita vremii am preferat sa folosim zilele frumoase pentru a cunoaste mai bine insula si am renuntat la croazierele oferite in jur – in capul listei fiind cele oferite de M/S Christina si Odysseia.

Nu am mers la nicio biserica sau manastire, desi recomandarile pentru cateva dintre ele erau foarte puternice, mai ales cele aflate in varf de munte cum ar fi cea de deasupra satului Eglouvi sau faimoasa Faneromeni. Au ramas multe satuce vechi ascunse nedescoperite si creasta aceea semeata si ascutita a muntelui cheama la o revenire. In concluzie poti petrece 2 saptamani in Lefkada fara sa te plictisesti, descoperind fiecare coltisor iar eu m-am indragostit de Grecia lunii iunie.

Topul personal al plajelor: 1. Mikros Gialos 2. Afteli 3. Agiofili 4. Porto Katsiki 5. Vassiliki 6. Kathisma 7. Milos 8. Pafkoulia alaturi de toate plajele mici si inguste de pietricele din satucele tarmului estic.

Ce e musai de adus cu voi in insula? papuci pentru apa, ochelari si tub de snorkel, crema factor 50, umbrela, legume si fructe (fiindca sunt mult mai scumpe pe insula);

Ce merita cumparat si de unde?

1. Ulei de masline si masline: pe insula sunt mai multe fabricute (afaceri de familie) care pot fi vizitate si au vanzare – noi ne-am luat dupa un semn de langa Vassiliki si am ajuns la o fabricuta atestata Bio de unde puteam achizitiona ulei, masline, oregano si lichior (cutia de 5 litri – 27 euro)

2. Lichior de trandafiri – asta a fost ceva nou, nemaintalnind pana acum aceasta licoare – l-am luat de la fabricuta de ulei – 5 euro / 0.5 l

3. Miere de pin (sau alte plante endemice Greciei) – zona satelor Chortata-Dragano- Athani – 10 euro pt un borcan de 800 g

4. Vin – nu as lauda grecii pentru vinul lor alb dar au niste roze-uri foarte parfumate – prin satucele de munte (Agios Petros de ex), fiecare scoate la poarta tot ce are mai bun de oferit in gospodarie: vin, miere, ulei, dulceturi (4 euro – 1.5 l vin roze, extraordinar…. daca ar fi fost mai aproape de noi, m-as fi intors pentru a cumpara o cantitate mai mare)

5. Salam Lefkadian – specific insulei este un tip de carnat din carne de porc – se gaseste in majoritatea supermarketurilor.

6. Feta de Lefkada = SFINA – este o branza delicioasa din lapte de capra – se gaseste in majoritatea magazinelor alimentare

7. Ceai din flori de munte (mountain tea) – este un ceai pe care l-am descoperit la greci, cu o aroma extraordinara – oridecate ori ajung in tara elena imi iau un stoc pt acasa - in Lefkada se gaseste in supermarket la 1 euro /pachet– in zonele de promenada se vine cu 4 euro punguta

---

VIZUALIZĂRI: 5963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI