Burcu Kaya - hotel sculptat în stâncă pentru a scoate la iveală sufletul Cappadociei

TIPĂREȘTE

În Ortahisar aveam să ajungem după un drum lung cu autocarul, peste 500 km parcurși, pornind de dimineață din Antalya, din stațiunea Belek. Nu-mi păsa cât durează drumul, știam că voi ajunge în Cappadocia, într-o zonă cu totul specială, cu un peisaj unic, mult diferit de cele ale altor regiuni din Turcia, uimind pe toți cei care-l văd pentru prima oară.

Văile lungi, chei adânci și formațiunile ciudate de rocă, cunoscute sub numele de hornuri sau coșuri de zână, lumile ascunse, subpământene, toate creează o atmosferă neobișnuită care te agață în mrejele ei.

Spun Cappadocia și parcă implicit retrăiesc senzațiile plăcute din timpul zborului cu balonul cu aer cald…

Ortahisar se află în provincia Nevșehir, încadrat fiind deUrgup, Goreme și Uchisar, la mică distanță de ele, 5-7 km.

Ortahisar este un sătuc, mic precum un buzunar, cu doar vreo 4000 de locuitori, situat la 1200 m deasupra nivelului mării.

Ortahisar (în traducere – cetatea de mijloc) își trage denumirea de la stânca masivă, de 90 m înălțime, folosită timp de mai multe secole în epoca hitiților ca un castel ce i-a protejat în vremuri tulburi pe locuitori de invadatorii păgâni, precum și ca punct de observație în cercetarea zonei dimprejurul său.

Castelul Ortahisar, aflat în poziție dominantă în centrul satului, se aseamănă în multe privințe cu aceeași structură din Uchisar (în traducere – cetatea de sus).

Satul, la prima vedere, este puțin ciudat, fiind străbătut de drumuri întortocheate, multe dintre ele înfundându-se în dreptul masivelor formațiuni de rocă vulcanică. Casele ce înconjoară cetatea se scurg la vale precum lava unui vulcan, sunt risipite pe înălțime, printre stânci, construite, care pe unde a apucat… Străduțele sunt înguste, majoritatea în pantă, numai bune de rostogolit…

Micile văi care despart casele sunt așternute cu spații de depozitare subterane – acestea pot fi întâlnite fie ca niște mici pâlnii în pământ, fie cu uși de intrare la baza dealurilor, având scopul practic de a menține prospețimea fructelor și legumelor provenite de la fermele din apropiere, sau a citricelor aduse din zonele mai călduroase ale Turciei.

Stilul arhitectural al satului este ușor de observat în casele de piatră sculptate în formațiunile rocilor vulcanice.

Hotelul Burcu Kaya este un eșantion excelent al acestui exemplu de arhitectură specific Cappadociei. Majoritatea hotelurilor de aici optează pentru tema tipică a peșterilor.

Hotelul Burcu Kaya este o schimbare plăcută și neașteptată față de experiențele trăite în alte hoteluri din Turcia. A fost așa cum l-am dorit – curat, liniștit, unde simplitatea s-a combinat cu confortul.

Există unele locuri, deobicei preponderente, care mă adoptă instantaneu, în altele trebuie să mă acomodez, să le înțeleg unele caracteristici, acestea se lasă mai greu descoperite… Dintre primele, cele care-mi merg direct la inimă, face parte și hotelul Burcu Kaya. Nu este un hotel luxos, cred că nici nu s-ar potrivi locului unul de 5*…

Hotelul Burcu Kaya și hotelul Dilek Kaya sunt alăturate, clădirile lor sunt lungi și se înlănțuie între ele în asemenea chip prin ganguri, terase, curți interioare, scări, balcoane și grădini, încât, câteodată te-ai mai putea și rătăci… De altfel, cele două hoteluri au în comun recepția, restaurantul, barul, piscinele, zona SPA… Ele sunt în armonie cu peisajul natural înconjurător, nealterat, doar la câțiva metri de terasa restaurantului poți admira formațiuni de rocă vulcanică, iar seara-noaptea când sunt luminate, li se mai adaugă și un strop de magie…

Burcu Kaya este un hotel de familie, aparține familiei Yusuf Yigitoglu, care, cu grijă a restaurat vechiul conac cu tuneluri subterane. Proprietarul, un turc guraliv și teribil de natural, ne întâmpina întotdeauna cu ospitalitate la intrarea în restaurant.

Noi am primit o cameră la etajul întâi, cu vedere spre grădina interioară. Camera, în stil de peșteră, folosind calcarul local – acum să nu vă închipuiți că era decorată cu stalactite și stalagmite – la primă vedere ți s-ar putea părea nițel neobișnuită… Dar mie-mi plac lucrurile ciudate… Pereții din piatră naturală, de culoare alb-crem, plafonul boltit, podeaua din lemn de esență tare, mobilierul simplu, puțin cu tentă de vechi – toate acestea adaugă un aer de autenticitate, potrivindu-se arhitecturii generale a clădirii.

Fereastra mare asigura buna luminozitate a camerei pe timpul zilei, iar seara aplicele din cameră și de pe holul de la intrare nu se lăsau nici ele mai prejos.

Paturile mari, alăturate, cu saltele înalte și lenjerie mângâietoare, ne asigurau un somn odihnitor în puținele ore din noapte, pentru că fie întârziam la taifas cu cei șase prieteni, fie trebuia să ne trezim în zori pentru excursii și pentru zborul cu balonul sau doar pentru a fotografia promenada baloanelor colorate pe cerul Cappadociei.

Alte piese ce completau mobilierul – dulapul, noptiera, un mic birou ce îngloba într-o parte a sa și minibarul, un fotoliu și o poliță de lemn – nu aglomerau camera. Pe holul de la intrare, doar o oglindă mare cât un stat de om, să tragi cu ochiul la ea ca nu cumva, din grabă, să pleci în papuci…

TV cu ecran plat cu canale prin satelit, acces gratuit la internet, seif și telefon sunt facilități de care se bucură oaspeții hotelului. Camerele, aș putea spune că beneficiază de aer condiționat natural, ele sunt răcoroase vara și plăcut călduroase iarna, păstrând o temperatură constantă, datorită rocii vulcanice numită ”tuffa” din care sunt alcătuiți pereții. Camerele sunt dotate cu încălzire centrală funcțională în lunile de iarnă și aer condiționat.

Baia avea în dotare cabină de duș, uscător de păr, articole de toaletă gratuite, prosoape, ba chiar și telefon. Apă fierbinte și cu presiune bună pe tot parcursul zilei.

Recepția, un spațiu larg deschis, oferă o ambianță plăcută. Canapele și fotolii îmbietoare, șeminee din piatră, covoare cu frumoase motive, tablouri, miniaturi luminate de coșuri de zână, piese vechi de îmbrăcăminte frumos aranjate sub oblojeala sticlei pentru ca să nu se prăfuiască, obiecte poate date uitării odată și acum readuse la viață aici. Din recepție se coboară pe o scară largă, în spirală și se ajunge în sala de jocuri, unde se află și barul. Cine vrea să se relaxeze, totul este pregătit, vă așteaptă piesele de șah, rummy, table, darts, biliard și tenis de masă.

Pentru altfel de relaxare aveți la îndemână două piscine în aer liber și cu vedere la masivele formațiuni de stâncă din apropiere și o piscină interioară. Clubul SPA și wellness oferă și săli de hamam, saune, jacuzzi, sală de fitness.

Ca să te bucuri mai mult de un hotel, trebuie să-i aduci puțină culoare. Aceasta este dată de grădinile cu flori și pomi fructiferi, micuțele fântâni arteziene, terasele umbroase cu hamace și leagăne, diverse obiecte de decor plantate prin grădină, cum ar fi oalele de lut autentice din Avanos și, de ce nu, stropul de culoare îl aduce și ”colecția” de pisicuțe a hotelului, pisicuțe pe care le-am surprins și eu în ipostaze dragi mie.

Nenumărate scări de piatră, unele dintre ele cam abrupte și fără balustradă, fac legătura între diferite corpuri de clădiri, conducând în final pe cei curioși, printre care mă număr și eu, până la uriașa terasă cu vedere panoramică extinsă. Aici îmi plăcea să vin dimineața, când ceilalți încă dormeau și să vânez înălțarea baloanelor cu aer cald.

Oaspeții își pot începe ziua cu un mic dejun tip bufet, cu variate opțiuni alimentare și ceea ce este de apreciat, mâncărurile sunt preparate cu legume bio, iar fructele provin chiar din grădina proprie. Micuțe, chiar dacă nu erau toate aspectuoase, aveau în schimb gust foarte bun.

Bineînțeles, nu se poate compara cu abundența pe care o întâlnești în restaurantele din Antalya… eu, nefiind pretențioasă, mi-au plăcut mâncărurile simple, dar bine gătite de la Burcu Kaya. Pentru adevărații consumatori de cafea, aceasta ar putea fi puțin dezamăgitoare… dar există alternativa unei cafele bune comandată la bar sau sucul de struguri fiert, specific Cappadociei. La cină erau pregătite o serie de specialități locale, iar băuturile erau contra cost.

Hotelul poate facilita tururi de vizitare a atracțiilor turistice, drumeții, plimbări cu balonul cu aer cald, excursii cu ATV, precum și servicii de transfer de la/la aeroportul Nevșehir Cappadocia, aflat la 45 km.

Există parcare privată gratuită disponibilă la locație, iar la vreo 300 de metri se află supermarket Esentepe.

Lângă restaurantul hotelului se găsește un mic magazin cu suveniruri la prețuri rezonabile.

Hotelul Burcu Kaya mi-a descoperit încântarea de a mă afla în Cappadocia, un spațiu care trăiește și respiră fiecare răsărit spectaculos de soare, care vorbește limba Muntelui Erciyes, a porumbeilor, a baloanelor colorate, a podgoriilor și a vechilor biserici, a orașelor subterane…

Înconjurată de hornurile de zână, m-am simțit și eu, pentru scurt timp, un personaj secundar dintr-un basm…

---

VIZUALIZĂRI: 1625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI