Linistita insula Lanzarote

TIPĂREȘTE

Nici nu ma gandeam vreodata ca o sa ajung sa calc pe insula Lanzarote, nici macar nu era trecuta pe lista mea. Insa, in octombrie, de ziua mea, sotul s-a gandit sa imi ofere drept cadou o saptamana de vacanta la soare si dupa ce m-am gandit putin am zis ''Tenerife sa fie''. Cautand ba una, ba alta despre insula am dat peste niste poze din Lanzarote si m-am hotarat sa schimb destinatia.

Ne-am facut bagajele, am pupat copilul si repejor ne-am imbarcat la bordul unei aeronave Ryanair (undeva in jurul sumei de 300 euro ne-au costat biletele dus-intors cu escala la Madrid). Dupa jumatate de zi ''pe drum'' am ajuns in Costa Teguise la Occidental Lanzarote Playa 4*, despre care am scris aici.

Inca de acasa am plecat cu ideea sa avem un concediu linistit, lenes... astfel am stabilit ca pana la pranz vom vizita insula iar dupa ne vom relaxa la plaja sau in hotel. Evident nu am avut timp sa vedem tot ce avea insula de oferit, acum parca imi pare rau.

Ziua 1

Inca de dimineata ne-am dus la o agentie din apropierea hotelului pentru a inchiria o masina. Pentru un Fiat am dat 120 euro / 7 zile. Drept garantie am lasat copie dupa documentele sotului.

Dupa ce ne-am vazut in masina, ne-am pornit la Playa del Reducto- nu ne-a placut deloc, nu am stat nici 10 minute, eram foarte dezamagiti. Parea... fara viata, cu zone in care erau mici roci negre...

Ne-am dus direct la Playa Honda- o plaja cu nisip, vasta, placuta, intr-o zona mai... calma. Vazusem cateva terase dar foarte putini clienti. Am petrecut acolo cateva ore dar nu ni s-a parut wow si nu am mai revenit.

Dupa pranz a urmat Playa El Ancla (cea de langa hotel) - o plaja foarte mica, cu multe pietre, putin nisip, dar o recomand din toata inima pentru snorkell. Foarte multi pesti, si foarte multe pietre, abia mai spre larg dispar.

Dupa o partida rusinoasa de tenis si o bere la hotel am revenit la El Ancla pana s-a innoptat.

Ziua 2

Cu toata lenea din lumea ne-am ridicat din pat, am luat micul dejun si am plecat spre Playa Blanca, in partea cealalta a insulei, pe drum admirand frumoase peisaje. Cu tot cu opriri am facut cam o ora. Ajunsi la destinatie, am vizitat portul de langa plaja in speranta de a da peste niste baieti ce se ocupau de water sports. Peste tot afis cu ei, dar nu erau nicicum de gasit. Dupa ce am intrebat peste tot, am aflat ca ei vin in port doar daca au activitati programate online. Suparati foc, ne-am retras la plaja. Intr-adevar, Playa Blanca este frumoasa, cu nisip, cu baruri intr-o parte si in alta, si plina de turisti. Acolo am zarit niste baieti care inchiriau un jetsky pentru 15 minute, si dupa ce am stat o ora si am asteptat sa ii faca plinul, nu se mai stia ordinea clientilor. Am si sarit cu gura dupa ce am vazut ca baiatul din spatele meu se urcase pe jetsky inaintea noastra. Daca nu am fi platit deja, nici ca -l mai inchiriam. Eram din nou ofticati.

Oricum zona de langa plaja - foarte frumoasa, cu hoteluri destul de elegante, iti cam dadea senzatia de viata buna.

Dupa ce am stat la o bericica sa ne inecam supararile, am decis sa ne intoarcem in Costa Teguise. Din nou ne-am balacit la El Ancla, si spre seara am iesit in centrul statiunii. Am gasit-o linistita, eram foarte putini care patrulam pe acolo, sunt ceva restaurante, un mini market. Ne-am plimbat de manuta pana cand ni s-a pus pata si am luat-o cu masina pe drumurile ce ne ieseau in cale. Nu as sti sa spun pe unde am ajuns, a trebuit sa punem GPS-ul pentru a ne intoarce la hotel. Am avut ocazia sa revedem cerul cum nu il mai vazusem de mult, era bezna in inima insulei.

Ziua 3

In sfarsit venise si ziua dedicata unor 3 puncte de atractie ale frumoasei insule.

Prima oprire- Jardin del cactus. De la intrare am cumparat 2 tikete combinate la un pret mai redus, ce ne-au premis intrarea la inca 3 atractii. In Jardin del cactus veti gasi o mare varietate de cactusi, un bar cu gustari, un magazin de suveniruri cu preturi usor piperate si faimoasa moara. Am petrecut mai mult de o ora in acea frumoasa gradina, sotul meu pozand aproape fiecare cactus in parte.

Mai departe, in drum spre Jameos del Agua, am oprit si la Punta Mujeres. Am facut niste poze frumoase oceanului, chiar langa erau apartamente de inchiriat pentru turisti.

James del Agua mi-a placut foarte mult pentru senzatia de liniste ce mi-a oferit acustica in acea mini pestera, se auzea muzica ambientala atat de frumos! Sotul a stat minute bune sa fotografieze faimosii crabi mici si fosforescenti, iar apoi am stat la un suc la barul dinauntru. Ospatarul ne-a spus ca se pot face rezervari pentru cina la restaurantul din interiorul pesterii, in compania unui cantaret local.

Urmaratoarea oprire am facut-o la Cueva de la verdes, o pestera frumoasa, dar la care am avut parte de cel mai prost ghid posibil, era o femeie impertineta, grabita, a tipat non-stop la noi iar engleza ei era oribila. Slava Domnului ca prima data vorbea in spaniola! Din pacate mai toate pozele facute acolo au iesit in ceata. Vizita in pestera a durat cam 45 de minute. Persoanele ce sufera de claustrofobie nu au ce cauta acolo! Mai multe femei s-au intors dupa primele minute in pestera.

La lasarea serii am tras o fuga si in capitala insulei, Arrecife, am oprit si la un supermarket Mercadona, unde ni s-au parut preturile foarte mici. Orasul ni s-a parut destul de modest, ca si insula de altfel.

Ziua 4

In sfarsit venise randul si Parcului National Timanfaya, ma visasem inca de acasa plimbandu-ma pe camila. Realitatea a fost diferita. Inainte de intrarea propriu-zisa in parc, se afla zona unde te puteai plimba cu camilele, dar coada de turisti doritori era foarte mare. Femeia din fata noastra astepta de mai bine de jumatate de ora, si cu soarele care ardea ne-am lasat pagubasi.

Dupa ce am stat la o coada infernala si la intrarea in parc, am reusit sa ne urcam intr-un autobuz si a inceput turul. Voi adauga poze sa puteti vedea ce a ramas in urma eruptiilor vulcanice. Dupa o ora, la revenirea in statie, ca sa zic asa, am asistat la o mica demonstratie a unui gheizer si cum iau foc niste paie in contact cu pamantul. Sotului i-a placut experienta, pe mine nu prea m-a dat pe spate. Ni s-a spus ca restaurantul de acolo gateste cu ajutorul caldurii de sub pamant, dar sa ne asteptam la preturi piperate. Nici nu am indraznit sa intram. Oricum era foarte aglomerat, cred ca cel mai aglomerat loc din Lanzarote.

De acolo am plecat direct spre satul El Golfo. Ajunsi acolo, am admirat privelistea, din nefericire accesul pe plaja langa Lacul Verde era interzis.

In satucul El Golfo, langa plaja puteti lua masa la una din terasele colorate. Noi am stat la cea albastra, preturile nu mi s-au parut mari. Am dat vreo 30 si ceva de euro pentru amandoi. Am petrecut o dupa-amiaza foarte placuta acolo, atat eu cat si sotul am stat si am admirat cum valurile se spargeau de pietre. Am vazut si fete care erau cu placa pe apa. Inainte sa plecam am baut un suc la o alta terasa, si unde din ce vazusem la altii, mancarea arata mai bine si portiile mai generoase.

La intoarcere am oprit si la Los Hervideros, recomand locul, este pur si simplu superb. Am facut acolo zeci de poze, eram incantati.

Seara am petrecut-o la hotel, in compania unui cantaret local care stia sa cante la pian, chitara, saxofon, etc. Si evident alaturi de cockteiluri racoritoare.

Ziua 5

Era o frumoasa zi de duminica si nu puteam lipsi de la faimoasa piata din Costa Teguise, cea mai mare din Lanzarote. Mi s-a parut o altfel de piata, cu multe chestii handmade, dar si multe fakeuri. Puteai negocia daca te tinea papagalul, sotul a scos o geanta la jumate din pretul pe care il ceruse initial vanzatorul. Am plecat acasa de acolo cu un parfum fake, o geanta, 2 bluzite, o masinuta lucrata manual, o husa din piele pentru bricheta, magneti Lanzarote (aceeasi din statiune dar la un pret minuscul), un set de canite si cateva jucarii pentru baietelul nostru. Masinuta a fost mai scumpa, 30 euro, in rest preturile mici.

Din piata am plecat spre El Mirador del Rio, iar pana la destinatie am oprit de n ori sa facem poze.

Despre El Mirador, nu prea am ce sa zic, decat ca privelistea este frumoasa si merita tot drumul pana acolo. Este si un bar daca doriti sa beti ceva la inaltime.

In continuare, sotul a avut ideea sa mergem si la o plaja pentru nudisti, Charco del Palo. Nu am stat foarte mult, era un grup de batrani etalat peste tot, am preferat sa ne intoarcem in zona noastra si sa fotografiem The Shipwreck, bine, ne-am ales si cu o balaceala pe cinste.

Ziua 6

De dimineata am pornit la plaja Papagayo, si foarte bine am facut pentru ca in cateva ore se aglomerase si cum plaja fiind micuta, nu prea mai aveai loc. La ora 12 fara cateva minute ne-am dus la prima terasa de langa plaja, unde nu am fost lasati sa stam la una dintre mesele libere pentru ca '' La 12 fix se deschid mesele respective''. Nu a fost bai, am mers la terasa de langa. Plaja alaturata era mai mare si parea mai frumoasa.

Intorsi in Costa Teguise am vizitat si Muzeul acvatic, micut, nu e cine stie ce.

In ultima zi ne-am facut bagajele, am mai facut unele cumparaturi si am mai tras o ultima baita la El Ancla, care ne-a bucurat fiecare zi din vacanta.

In concluzie, insula as recomanda-o persoanelor care cauta odihna, liniste si relaxare totala. Noi asta am cautat, asta am gasit. Pentru o saptamana am uitat de agitatie si probleme. In ceea ce priveste bugetul, ne-am intors acasa cu mai bine de jumate din suma pe care o avusesem la noi. Hotelul Occidental Playa a oferit atat de multe incat nu am simtit nevoia altor cheltuieli.

---

VIZUALIZĂRI: 6164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI