ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.05.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
LUNA
APR-2018
familie cu copii
3 AD. + 1 COPII -- v: 17

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 17 MIN

    De mâncat și de băut pe Coasta Amalfitană

    TIPĂREȘTE URM de aici

    Astăzi m-am gândit să vă povestesc cam pe unde ne-am ostoit noi foamea pe Coasta Amalfitană. Știu că unii dintre voi așteaptă... salivând acest articol și sper să nu-i dezamăgesc. Desigur, sunt sute, poate mii de locuri de mâncat/băut în această vastă regiune, pe care noi n-am reușit s-o străbatem în totalitate în cele 6 zile pline. Nici n-o să vă prezint chiar fiecare locșor de unde am cumpărat o cafea sau o înghețată, ci pe cele care ne-au impresionat cel mai tare și unde ar merita să vă opriți la o adică.

    Primul restaurant în care am mâncat a fost Convivio, situat la câteva sute de metri de apartamentul pe care îl închiriaserăm în Sorrento, în direcția spre centru. A fost una din recomandările lui Fabio, tânărul ce ne-a cazat. Eram rupți de foame, cred că oricum ne-am fi oprit aici, căci era prima mâncătorie ce ne-ar fi ieșit în cale!

    Se află la parterul unui imobil cu 2-3 etaje, așa cum sunt majoritatea din zonă și e ușor să-l ratezi, deoarece „nu sare în ochi” de la distanță: o firmă scrisă cu caractere destul de mici și o ușă frumoasă, în stil Art Nouveau, cu vitralii albe și verzi, „păzită” de o hostessă drăguță ce invită trecătorii înăuntru. De fapt, mai există o ușă mai mică, noi pe asta am nimerit-o întâi. Am intrat într-o incintă slab luminată, nu era nicio masă ocupată, cât pe ce să facem cale întoarsă, noroc că o ospătăriță ne-a sesizat prezența și a apărut de niciunde. Abia atunci am remarcat că această primă încăpere comunică în spate, spre dreapta, cu alta. Și da, am fost invitați acolo și da, jumătate din sală era deja plină de mușterii, să nu ne simțim stingheri!...

    Interiorul destul de simplu decorat, dar intim și cald, mi-a plăcut din prima clipă: pereții văruiți într-un ocru-portocaliu, corpurile de iluminat ca niște discuri de inox, mese de 4 sau 6 persoane acoperite cu câte două rânduri de fețe textile, albe și bej, tablouri și plante decorative, perdele diafane.

    Am fost preluați imediat de un ospătar care ne-a împărțit meniurile, structurate în stilul clasic italian: aperitive, paste, feluri principale cu carne sau pește, deserturi. Am fi luat câte o mostră din fiecare, așa de apetisant sunau și așa de foame ne era! Am comandat pentru început o sticlă din vinul casei (roșu) și una mare de apă. Pe urmă, la recomandarea ospătarului nostru, am luat antipasti Convivio, să le șeruim (ne-a enumerat componentele, dar n-am reținut prea multe, creierul meu avea nevoie stringentă de glucoză!), iar fiecare și-a comandat și câte un fel principal.

    Nu a durat mult (asta era și ideea!) și ne-au venit 2 platouri: unul cu produse marine (salată de cartofi cu caracatiță, anșoa și calamari), altul cu specific lacto-vegetarian (mozzarella, budincă cu un fel de brânză frământată, felii de vinete și cartofi dulci puse pe grătar și asezonate cu pătrunjel, usturoi și ulei de măsline). În plus, am primit „din partea casei” un coș plin cu focaccia fierbinte și aromată! Și ne-am pus pe balotat, măi nene! Se băteau turcii la gurile noastre, mai ales că toate erau foarte, foarte gustoase! N-a fost greu să le dovedim și... de-acum se putea discuta cu noi (și noi între noi), altă viață!

    Au venit destul de repede și felurile celelalte: gnocchi în stil sorrentin pentru mine (pentru cei ce nu știu, gnocchi sunt niște paste din cartofi, iar alla Sorrentina înseamnă gătite cu sos de roșii și busuioc), tot gnocchi, dar cu smântână și somon pentru Istețica, pizza pentru Băiețel și pește-spadă pentru Tati. Delicioase și astea (am gustat unii de la alții, desigur), dar în final un pic cam mult pentru noi... Nu credeam să spunem așa ceva cu vreo 2 ore în urmă...

    Nota s-a ridicat la 83 de euro, în care am regăsit și câte 2 euro de căciulă așa-numita coperto (taxă încasată de majoritatea mâncătoriilor italienești pentru faptul că stai omenește la masă, pe un scaun; iar o să se enerveze @krisstinna!). Ca atare, am plătit cu cardul și n-am mai lăsat niciun bacșiș, așa cum ne sfătuise cumnatul meu astă vară (el e un italiano vero de ani buni și ne-a zis că localnicii nu-s obișnuiți să lase nimic în plus pe lângă nota de plată, dar că turiștii, mai ales esticii și mai ales românii, au cam stricat lucrurile cu obiceiul lor prost de a cotiza suplimentar). Am plecat ghiftuiți de la Convivio, am considerat că am făcut o afacere bună și chiar ne-am propus să revenim acolo și în altă zi, dar n-a mai fost să fie...

    Un alt loc care merită amintit este Bar Veneruso (ristorante și pasticceria - 3 în 1, ca cafeaua), aflat tot în Sorrento, pe zona pietonală a Corso Italia, aproape de capătul dinspre spitalul municipal. Noi ne-am oprit aici în prima dimineață să luăm micul dejun, căci nu apucaserăm încă să ne facem provizii în apartament. Am salivat intens în fața galantarelor colorate și aromate, din care ne făceau cu ochiul o grămadă de chestii. Poți să-ți cumperi ceva și să mănânci după aia „din mers” sau poți să te așezi la una din mesele din zona specială, unde ești servit și unde - culmea! - nu se percepe coperto. Tati a cumpărat niște cannolo (tubulețe din aluat crocant umplute cu diverse creme), iar noi ceilalți am comandat omletă sau sandvișuri (6 euro orice variantă). Am luat și câte un espresso mic, dar voinic - 2 euro bucata. De recomandat!

    În aceeași după-amiază (târzie) avea să ne pălească foamea în Amalfi. Cum am debarcat în fermecătorul port, pe Istețica au început s-o năpădească amintirile; căutarăm în sus și-n jos cofetăria ce i se lipise cândva de inimioară și o găsirăm (ca în pilda din „Alchimistul” lui Coelho) fix acolo de unde porniserăm în explorare: cum te uiți la dom, în stânga. Pasticceria Andrea Pansa, cu ștaif și cu istorie, din câte am înțeles! Poți sta la una din mesele de pe terasa de afară sau tot așa, poți să cumperi dinăuntru și să mănânci „la botul calului”. De data asta, am ales cea de-a doua variantă, mai mult ca să le facem copiilor hatârul, că mie și lui Tati ne era foame de mâncare adevărată. Am gustat însă din prăjiturile lor: o baba cu rom (un fel de savarină însiropată și fără frișcă) și o tartă cu lămâie. Și da, cred că merită un popas acolo!

    Am mers apoi să căutăm un loc mai serios din acest punct de vedere. Până la urmă ne-am oprit la Taverna del Duca, lângă micuța fântână istorică unde se adăpau cândva măgărușii ce coborau de pe munte, încărcați de mărfuri. Restaurantul are mese în interior, nu mai știu dacă multe sau puține, în drum spre toaletă n-am remarcat nimic spectaculos; doar galantarul de la ieșirea din cârciumă, în care câțiva pești își făceau siesta pe un pat consistent de gheață.

    Noi ne-am așezat însă la una din mesele de pe terasa exterioară, foarte cochetă, o remarcasem încă de la prima tură prin oraș - mese acoperite cu fețe de bumbac albe și albastre, scaune cu spătar de fier forjat, jardiniere cu flori. Servirea a fost promptă, țin minte că am comandat și m-am mai învârtit un pic prin zonă să mai fac vreo două poze, iar când m-am întors deja erau aduse băuturile. Încă puțin și veni și mâncarea: eu am luat tagliatelle bolognese, Tati ceva pește la cuptor cu roșii și măsline, fata - canelloni cu brânză și spanac, iar băiatul - tot paste, dar nu mai știu cu ce. Porțiile nu foarte mari, dar, având experiența serii precedente de la Convivio, ne-a fost teamă să mai luăm și altceva. Chitanța de aici se pare că am pierdut-o, dar nu-mi amintesc să ne fi crizat când am aflat totalul. Și aveau și coperto, sigur; cred că tot 2 euro de căciulă. Merită adăstat la Duca ăsta!

    Alt loc cu adevărat memorabil pentru noi a fost restaurantul hotelașului de pe marginea șoselei, aproape de Cala di Furore, care chiar așa se cheamă: La locanda del Fiordo. V-am povestit cum am coborât mai devreme dintr-o greșeală de comunicare cu șoferul și-am luat-o voinicește la pas pe șosea. Numai că ieșindu-ne în cale minunăția asta de locandă, brusc ne-am amintit că-s orele prânzului și că ar fi cazul „să mănâncă și gurile noastre ceva”, mai ales că ne aflam în sfânta Duminică a Paștilor.

    Din șosea locul nu pare cine știe ce, cred că pe noi mai mult miresmele ne-au atras, dar terasa restaurantului coboară pe vreo 3 niveluri pe versantul muntelui, către marea albastră. Vă imaginați deci ce priveliști oferă! Inițial am vrut să ne așezăm undeva, mai jos, dar terasele inferioare sunt descoperite, iar firavele umbrele de soare nu mi s-a părut că ar face față; deși doar început de aprilie, era o zi extrem de călduroasă, iar noi destul de încălziți de pe drum. Așa că am preferat unica masă liberă de pe terasa acoperită de la nivelul șoselei, mult mai umbroasă.

    Și aici am fost preluați cu promptitudine de un ospătar, aduse meniurile, lăsați să le studiem și să ne tragem sufletele. Am cerut în primă fază soluții de hidratare - apă rece și vin, acesta din urmă ne-a fost adus în niște carafe mici și drăguțe din ceramică pictată în stilul zonei, culori vii și desene pe teme marine. Farfuriile din care aveam să mâncăm erau din același film, practic nu farfurii, ci adevărate platouri, în care mâncarea noastră se cam pierdea (vă previn despre asta, că o să le vedeți în poze și să nu v-apucați a comenta că vai, ce porții mici v-au dat băieții ăia!). Ne-am luat tot felul de orătănii de mare, nici nu mai știu care și cum a ales, că oricum le-am împărțit între noi: creveți și pește-spadă, ambele servite cu lămâie, două porții de doradă gătite la cuptor, una cu unt și lămâie, alta cu cartofi și pătrunjel. Ex-ce-len-te! Toate! Unse cu vinișorul ăla alb și rece, au mers de minune, am încropit o masă de Paști pe cinste! A, Băiețel a mai completat la final cu o porție de gnocchi alla Sorrentina (din care am gustat și noi, ceilalți, că prea miroseau bine).

    În așteptarea shot-ului de espresso, am inspectat un pic locul și am constatat că au și spații de cazare, undeva, la nivelul inferior. Chiar s-a nimerit ca un cuplu să debarce dintr-o mașină împreună cu trolerele aferente și să vedem cum un angajat al hotelului îi conduce pe scările ce coboară prin dreapta terasei. Ba chiar am îndrăznit și-am aruncat o privire și spre terasele camerelor de jos, organizate cu spații despărțitoare și dotate cu șezlonguri; hmm... salivat-am! M-am și imaginat lenevind pe unul din ele cu o carte în mână, ascultând freamătul mării și țipetele pescărușilor, odihnindu-mi din când în când ochii în nemărginirea albastră... Ce să zic, e genul nostru, poate o să revenim. Și mie, și lui Tati, locul ăsta ne-a amintit de cel unde am stat vara trecută în Corfu, la Bella Vista, deasupra superbei salbe de golfuri a Paleokastriței...

    Nota de plată ne-a venit scrisă de mână pe hârtie: 106 euro dacă aveam să plătim cu cardul, „decât” 100 - cash. Înțelegeți dumneavoastră, nu?! Deci se poartă și la case mai mari... Am plătit cash și ne-am despărțit prieteni de ospătarul locandei. Recomand, recomand! Foarte faină taverna și excelentă mâncarea!

    Alt loc unde am mâncat bine a fost în Pompei, chiar peste drum de ieșirea din situl arheologic, Napule e se cheamă, iar pe frontispiciu scrie Ristorante-Pizzeria. Sunt de fapt două mâncătorii una lângă alta, asta e cea din stânga. Sincer, mie îmi luaseră ochii mesele frumos aranjate ale celeilalte, dar Tati m-a tras de mânecă: „Tu nu vezi că acolo nu-i nimeni?! Hai dincoace, uite ce buluceală înăuntru!” Și a avut dreptate. Interiorul nu pot să zic că ne-a inspirat prea tare, ba chiar am strâmbat un pic din nas la început: „Parcă-i o cantină!” O sală mărișoară, mese și scaune, decorațiuni aproape ioc.

    Iarăși ne cam înghesuia foamea, situl ăsta ne storsese de vlagă, așa că am comandat fiecare câte o pizza, mai puțin Tati, care a vrut pesce misto, un amestec de fructe de mare la grătar plus salată asortată. Pot să vă spun că toate au fost demențiale! Pizza avea blatul crocant, subțire, așa cum îmi place mie, iar umpluturile conțineau chestii de calitate, precum mozzarella, prosciutto sau parmezan. Eu am ales una care avea și felii de vinete puse pe grătar - o bunătate! Ne-am stins setea cu câte o bere, iar la final ne-au făcut cu ochiul și ceva dulcegării, prea arătau bine în pozele de prezentare: o tartă cu fructe de pădure, alta cu pere și ciocolată și alta cu piersici. Bune toate, dar prima foarte bună. Nota s-a ridicat la 78,5 euro, coperto doar 1 euro de persoană aici. Merită, mai ales pentru pizza (oricare) și pentru tarta cu fructe de pădure!

    Mergem mai departe și de data asta ne oprim în romanticul Ravello. Ne plimbăm, admirăm, vizităm, dar la un moment dat trebuie să și mâncăm. Dar unde, astfel încât să nu ne decompensăm financiar?! Uite, vă dau eu un pont bun: Il Glicine, terasa hotelului Rufolo; dacă luați calea Villei Cimbrone, pornind din Piața Domului, nu aveți cum să-l ratați.

    Terasa asta se află spânzurată pe un pinten de munte și este unul din locurile ce oferă vederi splendide spre mare și spre satele înșirate pe coastă, dincolo de Amalfi ( Minori și Maiori), cu nimic mai prejos decât cele de pe terasa vilei Rufolo. Numele îi vine de la pergola acoperită cu glicine, destul de anemic înflorite la data vizitei noastre, îmi imaginez că vara trebuie să fie o splendoare și un parfum pe măsură. Dealtfel, mesele nici nu erau dispuse aici, sub pergolă, ci în zona descoperită a terasei, mai aproape de mare.

    Fusese destul de închisă vremea până atunci, dar norii se destrămaseră, lăsând loc soarelui să coloreze frumos peisajul și să ne încălzească și pe noi. Am ales una din mese, ni s-au adus rapid meniurile, din care am ales: eu - melanzzane con parmigiano (un fel de musaca de vinete cu parmezan), Tati - lasagna, Istețica - o salată cu ton și capere, iar Băiețel - pizza. De data asta fiecare a mâncat ce-a comandat. Delicioase vinetele mele, și nici ceilalți nu s-au plâns. Plus câte o bere mică și un capuccino - nota a totalizat 67 de euro. Fără coperto de data asta!

    Ne întoarcem în Sorrento, și mai precis în Marina Grande, portul pescăresc atât de romantic, garnisit pe toată „potcoava” golfului cu taverne și cafenele. Să mâncăm la una din ele era pe lista noastră de „musai” și am găsit ocazia perfectă la întoarcerea din insula Capri. Am aterizat aproape la întâmplare la prima terasă din dreapta, cum te uiți spre mare - Tratorria Emilia, poate atrași și de dimensiunea istorică a locului, pentru că numele continuă cu dal 1947. Restaurantul se află la parterul uneia din clădirile vechi ce mărginesc portul și are o terasă chiar în față, lipită de zid, și alta „peste drum”, suspendată pe piloni deasupra mării, ambele acoperite. Există și un bar imediat lângă tavernă, pe latura din dreapta a portului, cu mese înșirate pe faleză.

    Noi am ajuns destul de devreme pentru cină, așa că am putut să ne alegem o masă pe terasa acoperită, chiar în buza mării, să auzim valurile și să simțim mirosul sărat, atât de iubit. Decor simplu, mese învelite în fețe cadrilate alb-albastre, scaune de lemn. Am primit meniurile, având pe ambele coperte poza bunicii Emilia, voinicuță, zâmbitoare și gătită cu șorț de bucătărie. Nu foarte multe variante la fiecare categorie de meniu - puțin și bun, sper! Undeva, în josul unei pagini, scria cu litere mici: „Nu ezita să întrebi de meniul zilei!” N-am ezitat nici eu și mi s-au recomandat paste de casă cu fructe de mare. Tati a ales misto fritto (pește, creveți și calamari la grătar, cu pătrunjel, ulei de măsline și lămâie), Băiețel a rămas conservator și a preferat cotletul de porc cu cartofi prăjiți. Istețica se tot chinuie să introducă în dieta ei fructele de mare și i-am sugerat să le încerce aici, la mama lor, așa că a fost dispusă să riște și a luat calamari la grătar; practic semănau cu cel din porția lui Tati, dar erau vreo 3-4.

    Pentru alunecat mai ușor mâncarea, am ales o sticlă din vinul casei (alb). La restaurantele italienești, vinul casei nu vine în carafă, ca la noi, ci ambalat în sticle de 750 ml, etichetate corespunzător. Ăsta de la tanti Emilia nu ne-a dat pe spate, dar mâncarea a fost delicioasă! La fel, servită în farfurii din ceramică pictată, gătită simplu, dar foarte, foarte bună. Din păcate, fata mea n-a fost prea încântată de alegerea cu calamarii, dar asta e din vina ei, nu vă gândiți că aveau ceva; ba din contră, am mai mâncat calamari la grătar și pot să spun că erau numai buni, proaspeți și crocanți. Am făcut schimb, i-am oferit din pastele mele și a părut mulțumită în final.

    Nu prea mai era loc de desert, dar am văzut o prăjitură cu frăguțe la altă masă și am zis să luăm și noi măcar una, să gustăm. Doamne!... Doamne!... Frăguțele alea presărate peste crema fină de mascarpone!... Deliciu curat! Nu ratați dacă sunteți prin zonă! Și de aici am pierdut chitanța, cred că a fost spre 100 de euro, dacă nu un pic mai mult. Mda, nu-i ieftin la tanti Emilia, dar eu zic că o dată, de două ori în viață merită. Pentru ambient și pentru felurile simple, dar delicioase.

    După o masă copioasă, ce merge mai bine decât o mică plimbare, să se mai așeze mâncarea?! Așa am procedat și noi, am luat-o de-a lungul plajei, să ne luăm rămas bun cum se cuvine de la locul ăsta frumos. Pe la mijlocul golfului, este o locandă numită The 5 Di Leva Sisters. Mi-a atras atenția un afiș cu poza Sofiei Loren și reclama cum că aici a poposit actrița de curând, să intri și vei avea ocazia să mănânci ce-a mâncat Sofia Loren. Mi-a plăcut ideea și am pozat chestia asta. M-a remarcat însă o tanti, patroana cred, care s-a repezit furioasă la afișul cu pricina și l-a smuls de unde era prins, în același timp bălăcărindu-mă cu patos, că să mănânc întâi la ei și după aia să-mi permit să pozez! „Ho, nebuno!” i-am zis în gând și-am plecat. Oricum, mi s-a părut deplasat gestul, poate tanti era frustrată că terasa lor era pustie, în timp ce cele din jur gemeau de lume, dar tot nu cred că-i o metodă bună să-ți atragi mușteriii! Deci la surorile alea - nu vă duceți, îs rele!

    Ultimul loc pe care o să vi-l recomand e tot în Sorrento. În ultima seară, după ce am coborât de pe Cărarea Zeilor, am zis inițial să mâncăm în Positano, dar până la urmă ne-am urcat în autobuzul de Sorrento și ne-am întors la noi acasă. Aveam de gând să facem o nouă vizită lui Convivio; cumva, în ultima clipă, mi-am amintit de Pizzeria Aurora, pe care tot Fabio ne-o recomandase și pe care o reperasem anterior în Piazza Tasso.

    Se făcuse răcoare, așa că n-am rămas pe terasă, ci am ales o masă din interior, chiar lângă un rest de coloană romană, semnalat ca atare. Ne-a plăcut atmosfera - mese acoperite cu fețe roșii, decorațiuni simple, culoarea caldă a pereților. Denumirea e de pizzerie, dar meniul abundă și de alte feluri pe bază de carne, pește, legume. Noi am ales câte o pizza totuși și am putut chiar să urmărim procesul de producție, căci poziția mesei noastre ne permitea acest lucru.

    Evident că n-a trebuit să așteptăm mult ca să le avem fierbinți și aromate în fața noastră! Foarte, foarte bune și acestea, dacă ar trebui să fac un clasament, nu știu pe care le-aș pune pe primul loc, pe cele de la Pompei sau pe cele de la Aurora! A mea țin minte că a fost cu dovlecei și șuncă, iar a lui Tati cu ardei roșu. Istețica și-a luat una vegetariană, iar a lui Băiețel chiar nu mai știu cu ce a fost; oricum, n-a contat, că am gustat din toate. Am băut câte o bere, fata apă. Am comandat la final și două porții de desert, copiii le-au ales din vitrina frigorifică de la intrare: tort cu cremă de fistic și tartă cu mere. Bune și astea, dar nu extraordinare. Nota a totalizat 76 de euro, pe chitanță era specificat coperto 0 euro, așa că am lăsat un mic bacșiș.

    ... În concluzie, am mâncat bine pe Coasta Amalfitană, iar prețurile nu ne-au golit prea tare cardul/portofelul, așa cum ne așteptam inițial. Ba chiar am avut surprize plăcute în acest sens pe alocuri. Cu siguranță, precum spuneam, sunt o mulțime de alte locuri cel puțin la fel de bune... Bine, nu mai bat apa-n piuă, ați înțeles ideea! Mă străduiesc să termin, că tot vorbind de mâncare, mă luă foamea, frigiderul mă așteaptă, altfel nu vă mai înțelegeți cu mine! Pe curând, prieteni! :) Și... iertați-mă dacă v-am făcut să suferiți! :)) Mi-a făcut plăcere, hi, hi, hi...


    [fb]
    ---
    Trimis de crismis in 19.05.18 12:04:24
    Validat / Publicat: 19.05.18 14:21:57
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.

    VIZUALIZĂRI: 5819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Studiind cu frenezie meniul de la Convivio
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
    [1300 PMA] [600 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 68300 PMA (din 51 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    17 ecouri scrise, până acum

    webmasterX [19.05.18 14:20:48] »

    Mutat, la reorganizare, în rubrica "Unde mâncăm pe Costiera Amalfitana? , SORRENTO / AMALFI" (nou creată pe site)

    [Rubrica inițială: Descoperă Amalfi şi Costiera Amalfitana]

    mishu [19.05.18 14:27:34] »

    @crismis: Start vot! Mare noroc ca tocmai am mâncat o placinta calda tocmai scoată din cuptor așa ca am putut citi relaxata articolul tău. Ma bucur ca după atâta vreme de stat pe lângă AFA s-a nimerit ca acum sa citesc un articol al tău. Pot spune însă ca nu am fost la fel de curajoasa ca ma uit și la poze, dar am sa o fac, mai iau întâi o gura de apa și apoi trec la poze.

    Sa va fie de bine și interesantă și ideea cu bacșișul. Aici încă nu M-am lămurit foarte bine cum e, se pare ca se lasă ceva, cam tot 10% ca la noi dar nu mi s-a parut ca văd mereu la fel.

    Și la final, felicitări, votat cu mare drag.

    LE - Am văzut și pozele și am înghițit in sec ????

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / ITALIA [19.05.18 14:38:13] »

    @crismis: Of, Cristina, chiar că m-ai făcut să sufăr, mă dau în vânt după mâncarea italienească și mi-am amintit cu mare plăcere de pizzeria de vizavi de intrarea la situl Pompei, unde am poposit și noi hămesiți după vizită

    crismis [19.05.18 15:03:05] »

    @mishu: Să știi că nici la mine n-a ținut cu cele 3 lulele din frigider, a trebuit să mă îmbrac și să mă duc la cumpărături; mai stau puțin și-mi fac niște paste bolognese, cred...

    @Carmen Ion: Da, vorba cântecului, cine-a pus pizzeria aia acolo, fix în drum... "ăla n-a fost om nebun" și să-i dea Dumnezeu sănătate, că mult bine făcu!

    Pușcașu Marin [19.05.18 23:00:51] »

    @crismis: Inceputul articolului... ce sa zic, promitator.

    Cuprinsul, scuzati-mi expresia, am balit pe tastatra.

    Iar finalul, de un sadism demn de o cauza mai buna . M-am simtit direct vizat, dar nu-i bai, astazi am gatit toata ziua mancare libaneza si tort cu jeleu de capsuni asa ca de-abia acum am citit articolul.

    Bazdaganiile-alea de mare arata bestial. Si nici de pizze nu-mi pare rau ca le-am vazut in poze.

    Si daca ai vrut sa ne incerci vigilenta, nu ti-a iesit. La P35 tarta aia io zic ca nu-i cu fructe de mare .

    crismis [19.05.18 23:32:28] »

    @ghisor: He, he, mai repede cred că eram deja în hipi (în jargonul secției unde am lucrat, hipo e prescurtarea de la hipoglicemie; un pacient a pocit-o și mai tare și de-atunci hipi a rămas!). La P35 mă refeream. Am observat și eu ulterior, dar credeam că nimeni nu-i atât de vigilent!

    webmaster [20.05.18 00:15:24] »

    Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

    — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

    — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    =

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    krisstinna [20.05.18 00:42:16] »

    @crismis: Ți-am zis eu că sunt escroci?

    De coperto știam deja, nu e o surpriză prea mare. Mi-e teamă de Veneția, acolo bat recordul la nesimțire, costă bani mulți și dacă vrei doar să stai la masă, dai câțiva euro pentru scaun, o sa-mi iau pâine și apă la mine, o să mănânc in picioare, pe stradă

    Vorba lui Robert: nu voi mânca in niciun restaurant

    Chiar dacă-mi curg bani de aur din par, mă voi abține. Nu voi hrăni nici măcar porumbeii, că și pâinea pentru ei costă 2 euro

    Și lumea fuge de Malta...

    Ce crezi tu, e mai scumpă haleala in Croatia sau in Italia?

    Eu am plecat flămândă de la Roma, înfometată dar cu bani dați pe prostii de mâncare, la restaurante. Oribilă, îngrozitoare toată mâncărica de la Roma, ciorba de jumări a bunicii era un deliciu

    Știi ce-am “mâncat” in seara asta, pe la ora 20? Un pliculeț cu zahar, un magneziu, un pahar cu apă in care am dizolvat un pliculeț cu zaharAcum sunt bine, te citesc și te felicit pentru articole, vacanță și fotografii

    M-ai amuzat să știi, ai fost tare dulce că te-ai gândit la mine

    Dan&Ema [20.05.18 06:40:23] »

    @crismis:

    P03 o portie, P05 o portie, P06 o portie, P10 tot! Pot sa iau ceva si la pachet?

    Pofta buna!

    Pușcașu Marin [20.05.18 09:13:58] »

    @krisstinna: Eu te-as contrazice putin, doar asa... poate iese ceva constructiv .

    100 de EUR patru persoane pe Coasta Amalfitana mi se pare un pret OK. Cred ca daca te duci in Bucuresti si mananci un mix de fructe de mare nu scapi fara 100 de lei de caciula. Si Bucuresti nu e Sorrento.

    Apoi, conform obiceiului nostru local, lasi 10% bacsis la sfarsit. La 100 de EUR inseamna 10. Asa, acolo scapi doar cu 8, in patru persoane.

    Altfel, nu mi-o lua in nume de rau. E parerea ta si eu o respect, asa cum respect orice parere, chiar daca nu-s de acord cu ea.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    krisstinna [20.05.18 09:33:52] »

    @ghisor: Păi eu n-am comentat prețurile acum, vorbeam doar despre coperto și despre plata pentru scaune, separat de costul preparatelor bucătărești

    În oricare țară pleci trebuie să te informezi, înainte de toate hrana e obligatorie deci articolele despre mâncatorii au o mare importanță, te ajută să-ți “construiești” bugetul pentru vacanță.

    Uite, in Creta, o familie de francezi au avut o notă de plată de 70 de euro (două persoane), n-au lăsat nimic bacșis cu toate că au fost tratați regește de către un ospătar românDeci nu toată lumea lasă ceva, de-aia cred eu că există “coperți” și plăti suplimentare la diverse chestii.

    Citeam prin presă că sunt multe persoane publice la noi care nu lasă niciun leuț șpagă la restaurante. E un lucru știut că cei cu dare de mână sunt zgârciti

    Dar nu îmi poți spune tu mie că pentru a face curățenie după niște turiști te costă 250 de euro, că doar nu zugrăvești apartamentul

    Te salut cu drag!

    Pușcașu Marin [20.05.18 09:56:02] »

    @krisstinna: La partea cu taxa pentru curatenie ai perfecta dreptate. Chestia e ca stii dinainte si n-ai ce comenta.

    Tu mai tii minte cum era cu remiza la restaurantele romanesti, inainte de 89? 10% la restaurantelel categoria I si 15% la lux? Nu tot un fel de "coperto" era?

    Tot cu drag va salutam si noi si va dorim o duminica de exceptie .

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    mogly [20.05.18 14:28:58] »

    @crismis: M-ai omorat! As gusta din toate! Cand am fost prima data in Italia ma tot gandeam ca inseamna antipaste, ca doar nu o fi ceva impotriva pastelor, tocmai in Italia. Intre timp am inteles mai multe si uite de aia nu ma pot opri sa o contrazic pe Krisstinna: si la ROMA se mananca excelent, eu ador mancarea acolo chiar daca nu sunt neaparat o gurmanda sau o pofticioasa! Cred ca in orice loc din lumea asta se poate intampla sa nimeresti un restaurant sau o terasa unde sa nu-ti placa mancarea sau sa nimeresti sa pleci flamand. Insa trebuie sa ma credeti pe cuvant, dupa o iesire la Roma de 5 zile si inca una de 5 zile si inca una de 8 zile: e foarte buna mancarea la Roma!

    Calatorii de vis!

    robert [21.05.18 13:00:55] »

    @crismis: să vă fie de bine! Of ce dor, pardon ce poftă mi-ai făcut de Italia!

    Super articol gastronomic!

    Felicitări!

    RoxanaGRS [21.05.18 16:23:02] »

    Acest articol nu se recomandă sub nici o formă celor la cură de slăbire , decât dacă sunt masochiști rău de tot. Și eu am salivat pe tastatură. Îmi place mâncarea italiană la nebunie. Felicitări pentru articol și să vă fie de bine!

    Zoazore [22.05.18 12:15:07] »

    @crismis: Tzapaaa! Io n-am suferit! Ba chiar deloc! M-am invatat minte: cand vad cate un articol cu "unde mancam... ", il "ascund" pentru pauza de masa. Azi am avut un snitel cu castraveciori acri, pe care l-am halit cu caracatite, pizze, canelonni, cartofi, dorade! Ufff, abia mai respir! Noroc cu vinisoarele-alea si cu cafeaua!

    Sa ne fie de bine!

    nicole33 [22.05.18 21:23:07] »

    @Zoazore:

    Io n-am suferit!

    Nici eu, chiar deloc.

    M-am invatat minte: cand vad cate un articol cu "unde mancam... ", il "ascund" pentru pauza de masa. Azi am avut un snitel cu castraveciori acri, pe care l-am halit cu caracatite, pizze, canelonni, cartofi, dorade!

    Buna strategie ai adoptat!

    Eu pot spune ca sunt suficient de relaxata și chiar imună la orice asemenea provocări . Dar numai pana ma întorc din vacanța

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    crismis, Dan&Ema, mishu, mogly, Pușcașu Marin, robert, RoxanaGRS, Zoazore
    Alte impresii din această RUBRICĂUnde mâncăm pe Costiera Amalfitana?:

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.082973003387451 sec
    ecranul dvs: 1 x 1