Din nou pe urmele haiducilor – Pensiunea Haiducilor (Bistrița)

TIPĂREȘTE

După o incursiune pe urma haiducilor din zona Moldovei și Bucovinei – poate Darie Pomohaci, poate Jianu, Coroi ori frații Baltă – și un popas la Coliba Haiducilor din Șcheia Sucevei (vezi impresii) a venit rândul altei zone, relativ apropiate, unde am descoperit urmele acestor haiduci. Chiar mai mult, caii năzdrăvani ai acestor oameni ai codrului – poate Pintea Grigore Viteazu. Acum câteva zile am poposit la Pensiunea Haiducilor din apropierea orașului Bistrița – fermă, loc de odihnă și ospăț.

Localizare și acces. Pentru a ajunge la popasul „haiducilor” moderni trebuie să părăsești orașul Bistrița pe DN 17 (E 58) în direcția Prundu Bârgăului-Piatra Fântânele-Vatra Dornei și după ce ieși din localitatea Unirea (considerată un cartier al orașului Bistrița), treci de locul numit „Cotu′ Iadului” (un viraj larg la dreapta) și imediat apar indicatoarele către Pensiunea Haiducilor. Se virează stânga, se traversează calea ferată (atenție, circulă trenuri pe acolo) și după 300 m (drum jumătate pietruit, jumătate asfaltat), într-o pantă ușoară, ajungeți la destinație. Adresa „oficială” este: Cartier Unirea, la Cotul Iadului, km 6, DN 17. Sunt circa 6,5 km distanță din centrul orașului, de la Biserica Evanghelică, până la pensiune, iar de la unitatea de cazare până în Pasul Tihuța doar 44 km. Veți găsi o parcare generoasă, o platformă pietruită.

Ferma Jack și Pensiunea Haiducilor. Un mare iubitor de cai, Paul P. – alias „Jack”, construia în 2006 în acest loc Ferma Jack, o adevărată miniherghelie de cai. Lipițanii crescuți aici au participat la numeroase concursuri și campionate, la probe de dresură și atelaje, câștigând de-a lungul timpului multe trofee (ziaruldesport.ro/articol_ ... 51_zds_pg_0.htm). Ferma de cai de la marginea Bistriței a devenit cunoscută și prin lecțiile de călărie oferite, plimbările cu trăsura sau participarea cailor și trăsurilor la evenimente private.

În 2015, după ani de muncă și dezvoltare a fermei, proprietarul deschide și un restaurant în stil rustic, completat cu 4 camere pentru cazare situate la mansardă, aranjate în același frumos stil rustic (timponline.ro/cum-arata-p ... ita-spre-unirea). După doar un an și ceva s-a mai construit un corp de cazare cu două etaje și o terasă exterioară.

Camera. Am ajuns după-amiaza la Pensiunea Haiducilor după un drum de circa 500 km venind din București. În incinta restaurantului rustic se află și Recepția, loc unde am lăsat datele de identificare și am luat cheile camerei. Am primit o dublă twin în corpul mai nou la etajul 2, cu acces pe o scară exterioară; „holul” joacă și rolul de balcon, în fața camerei fiind o măsuță cu două scaune.

Încăperea nu e foarte mare, dar suficient de largă pentru doi „haiduci”. Dotările sunt cele standard: paturi cu saltea confortabilă, lenjerie albă, noptiere cu veioze, o măsuță cu două scaune, o oglindă mică pe perete, tv lcd, un șifonier cu două uși (include umerașe), un cuier de perete, două pahare pe o tăviță. Pe jos este parchet și covorașe lângă pat. Cred că prizele sunt insuficiente pentru cei care dețin multe aparate electronice; wifi disponibil cu parolă, funcționa bine.

Baia este spațioasă, prevăzută cu geam de aerisire exterior și duș zidit dotat cu perdea. Prosoape albe de față și duș erau prezente pe paturi. În baie am găsit consumabilele uzuale: hârtie igienică, pliculețe de șampon, săpunele ambalate. În general, era curățenie peste tot.

Exterior și restaurant. Spațiile exterioare sunt amenajate excelent, lemnul și piatra integrându-se bine în peisajul înconjurător. Terasa exterioară este pavată cu faguri colorați, mai multe mese prevăzute cu umbrele sunt întinse pe această platformă. Un foișor rotund, de dimensiuni apreciabile, constituie un loc perfect de popas în fața arșiței verii; mese masive din lemn și bănci îmbrăcate în blană de oaie, un corp de iluminat central sub formă de roată de căruță. Alături se află spațiul special amenajat pentru grătar, cuptor și bere la butoi; tot lângă acest loc se află și vatra pentru proțap și ceaun.

La parterul corpului de cazare se află sauna, iar lângă clădire există un ciubăr de lemn, prevăzut cu sobă. Pe o mică platformă, situată mai jos de foișoare, este amenajat un loc de joacă pentru copii dotat cu tobogane, leagăne, platforme de cățărat, trambulină elastică, dar și două mese de lemn acoperite.

Un spațiu deosebit îl constituie restaurantul, cu mobilier interesant din lemn (pe spătarul fiecărui scaun este sculptat un cap de cal). Pe mese sunt ștergare roșii, ceramică pe pereți, blănuri de oaie, felinare, harnașamente, fotografii din timpul concursurilor hipice, un raft cu trofee și medalii. Nu am făcut fotografii în interiorul restaurantului, dar găsiți pe Internet. Am mâncat în foișorul rotund o ceafă de porc la grătar (17 lei) cu cartofi prăjiți și cașcaval (5,5 lei), palincă de prune (12 lei/100 ml), bere la halbă (5 lei), papanași (13 lei). Mâncarea bine gătită, porțiile generoase, timpii de așteptare ok (nici nu poți avea mari pretenții de la preparatele comandate, uzuale). Papanașii au fost absolut delicioși, „înecați” în smântână și dulceață de afine. Meniul conține multe soiuri de mâncare tradiționale, platouri haiducești etc.

Vizită în fermă. Cu acordul proprietarului, care tocmai pleca cu o trăsură de concurs să antreneze unul din cai, am pătruns în universul cailor de la Ferma Jack. Un îngrijitor ne-a condus și ne-a explicat câteva lucruri; am văzut camera harnașamentelor (cu hamuri de 3.000 de euro), apoi grajdul cu cai (exemplare magnifice în valoare de zeci de mii de euro), șopronul trăsurilor (cele de concurs costă între 13 și 17 mii de euro, trăsură de antrenament, sanie, trăsură albă pentru evenimente). Pasiunea este foarte costisitoare… Nu mai vorbesc despre volumul de muncă și lipsa oamenilor buni (nu găsesc oameni dispuși să se „înhame” efectiv la muncă).

Pe pajiștea din jur pășteau alți vreo trei cai, doi ponei, un măgar. Ferma Jack oferă contra cost lecții de echitație, plimbări cu poneiul sau trăsura, închiriază trăsură specială pentru evenimente private. Aici vin în vizită prichindei de grădiniță, chiar și elevi de școală în timpul Săptămânii Altfel. Într-un padoc, lângă grajduri, se află mai mulți câini de rasă, de asemenea participanți la concursuri de specialitate.

Concluzii. Am petrecut o după-amiază relaxantă într-un loc deosebit, în compania unor animale superbe – cai lipițani. Peisajul e unul drăguț, multă natură – vis-a-vis se află „celebra” pârtie de schi de la Bistrița (adevarul.ro/locale/bistri ... ce89/index.html). Recomand un popas sau o scurtă vacanță la Pensiunea Haiducilor, excelent punct de plecare în excursii, departe de aglomerația orașului, în compania unor animale nobile. Raportul calitate-preț mi s-a părut a fi cel corect, unitatea de cazare are și restaurant, iar facilitățile pentru copii constituie un avantaj.

Alegeri inspirate!

P. S. Având legătură cu haiducii, vă pot spune că la Beclean există o herghelie de cai (hergheliidestat.ro/herghe ... ia-beclean.html) înființată în anii ′70 ai secolului trecut; de asemenea, mai multe comune din zona Bistrița Năsăud-Cluj au înființat un grup de acțiune locală sub numele „Țara Haiducilor”, încercând să promoveze printre altele și turismul în zonă (au vizat prin 2012 un proiect având drept țintă principală Băile Figa – nu s-a concretizat).

---

VIZUALIZĂRI: 1390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI