O saptamina in Glasgow

TIPĂREȘTE

Ce bucuroasa am fost cand am primit vestea de la sotul meu ca vom pleca o saptamina in Scotia la sora lui, cumnata mea, care se marita si facea nunta cu alesul inimii ei.

Am pornit cu masina de la Herculane si am iesit din tara pe la Sanicolaul Mare pe la vama Cenad, luand apoi drumul spre Budapesta de unde aveam sa zburam cu avionul companiei Ryan Air cam aproape 3 ore... masina ramanand in aeroport o saptamina noi platind pentru aceasta in jur de 50 euro{nu e mult, sa o sti in siguranta]... vreau sa spun ca a fost primul meu zbor cu avionul, concediile de obicei le faceam cu masina.

Dupa cele trei ore de zbor, fara incidente si avand parte de o vreme splendida desi eram in noiembrie, am aterizat pe aeroportul din Glasgow, Prestwick, iar ca sa ajungem la hotelul The Westerwood unde aveam rezervare am facut 50 mile, asta fiind cam 75 km cu masina.

HOTELUL... SUPER, de 4****adevarate, cu parter si un etaj, amplasat pe partea dreapta a autostrazii M8 la 25km de oras pe o colina nu prea inalta, imbina modernul, actualul cu binecunoscutul conservatorism al scotienilor si aici ma refer la aleile strajuite de lampioanele patinate de trecerea vremurilor si de lampi solare, alei pavate cu dale de piatra sau pavate cu bitum--erau in lucru atunci--caramiziul tiglelor contrastand cu griul zidurilor si a jardinierelor din piatra si scotand si mai mult in evidenta verdele crud al naturii in care era amplasat... intrarea se face printr-o usa glisanta de mari dimensiuni, o receptie mare in dreapta incadrata de un semineu imens in partea dreapta, cu multe masute si fotolii in jur, cu 2 baruri si 2restaurante, multe separeuri, lucru indragit f. mult de turistii care apreciau intimitatea oferita, la parter mai functionand un intreg complex de refacere: piscina, , jacuzii, sauna, salon masaj, sala de fitness, salon de frizerie si coafura.

In spatele hotelului se intinde cat vezi cu ochii un imens teren de golf intretinut cu sfintenie de o echipa de oameni pe care i-am si vazut la treaba in zilele urmatoare.

In ceea ce priveste camera in care am fost cazati... costul unei zile de cazare este de 85 lire cu mic dejun inclus, era spatioasa si extrem de curata cu asternuturi albe ca zapada la fel si prosoapele si halatele din baia imaculata... Ce nu mi-a placut dar nu am avut ce sa-i fac, a fost faptul ca nicaieri in Scotia nu se fuma de cateva luni in nici un loc public, nu erau camere pentru fumatori, nu erau restaurante pentru fumatori si desi am venit cu un cartus de tigari la mine m-am intors cu 8 pachete acasa... se fumeaza doar afara in locuri special amenajate si cum acolo e frig tot timpul, renunti usor... sa ma fi vazut cum ne tremurau tigarile in mana, mie si celorlalti, , colegi" de suferinta...

Seara am fost invitati de parintii cumnatului nostru la cina intr-un castel transformat in restaurant, care se numea Glenskirlie Hause and Castle, cina care s-a transformat in primul nostru contact real cu, , cultura"locului... am comandat, strajuiti de armuri sulite si halebarde, , rata confiata" si in loc de rata cu piciarele in sus am fost serviti, intr-o ditamai farfurie, cu un pateu rasturnat in mijloc cu o lingurita de dulceata... era rata noastra, , macinata "cu dulceata... mirare si rasete si hai sa mancam, cand colo in Scotia nu se mananca paine, mai sa fie, am comandat paine si ne-au adus ceva ce semana cu o prajiturica... in fine, ca si gastronomie, in Scotia nu se mananca paine, carne de porc, in schimb este extraordinara carnea de vita, fripta cat de groasa, o poti taia cu cutitul chiar neascutit bine, am aflat, din vita din Argentina... la fel sunt apreciate mancarurile din miel si din mediul marin... gusturile nu se discuta.

In una din zile am plecat sa vizitam castelul Stirling aflat nu departe de Glasgow si l-am vazut... pe din afara, din cauza unei parade militare senzationale pentru noi, ca romani... era plin de uniforme militare. de cimpoaie, de colane de aur la gatul primaritei si a edililor orasului, de pompoane si cai cu harnasamente multicolore, sabii scoase din teaca si la sfarsit o serie de 12 lovituri de tun[fara ghiulele]... impresii extraordinare de nici poze nu am apucat sa facem... asta e... a fost exact ca in filmele despre istoria Scotiei... am mai vizitat si habitatul natural al Vacii Hamis, animal emblematic al scotienilor, iar seara am fost nici mai mult nici mai putin decat la... dans, da, la dans intr-un fel de Country club, o suburbie a Glasgow-lui, unde se pastra nealterata cultura dansurilor populare scotiene numite Ceilidh pot spune ca am dansat in rand cu ei sub indrumarea unor instructori, ne-am distrat si am ras si ni s-a confirmat faptul ca purtarea straielor populare scotiene implica lipsa lenjeriei intime atat la barbati cat si la femei.

Pot spune ca o mare bucurie a avut sotul meu cand a vizitat impreuna cu cumnatul stadionul lui Celtic Glasgow si din spusele lui am inteles ca e vorba de o intreaga uzina de facut bani... deh, barbati si fotbal... noi doamnele am fost la cumparaturi in tot acest timp in Shoping Area unde am vazut preturi de-ti venea so iei la fuga dar si unde poti zabovii, de exemplu supermarchetul Primark cu preturi mai mici ca la noi, am fost si pe aleea bijuteriilor... demential ca design si Preturi... ok am vorbit cam mult, dar daca asa a fost ce sa fac...

Despre nunta'... intr-un salon de la hotel cu reprezentantul primariei, 39 de persoane invitate, sotul meu a condus mireasa din partea familiei noastre, discursuri, juraminte, cavaler de onoare din Brasov prieten cu mirele, masa si urarile de bine... pana in prezent, , totul este bine"... sa vad daca va mai, , plictisesc"cu alta excursie... deocamdata urmeaza pozele din Scotia...

---

VIZUALIZĂRI: 3480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI