ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.05.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 06.04.10
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
APR-2018
DURATA: 6 nopți
prieteni
53 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
70.00%
Satisfăcător
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CADRUL NATURAL:
37.50%
Mai degraba nemulțumit
DISTRACŢ. / RELAXARE:
50.00%
Nici nemulțumit, nici mulțumit

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
63.50%

AUTORUL NU ar recomanda
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 16 MIN

To be or not to be… la Eman Regency Hotel

TIPĂREȘTE

Anul acesta, contrar obișnuinței am purces mult mai devreme la călătorie, adică înainte de sezonul estival. Și n-a fost o călătorie oarecare, ci o împlinire neașteptată a unui vis pe care îl consideram aproape utopic, dar la care nădăjduiam cu toată ființa mea. A fost să fie o reîntoarcere în Israel, într-un pelerinaj adevărat, unul ce presupune nu doar călătoria și vizita, ci și contemplare pe îndelete și rugăciune mai multă.

Spuneam într-un articol trecut (cel despre Biserica Sfântului Mormânt) că percep prima mea vizită în Israel ca pe o călătorie nedusă până la capăt și că ” sentimentele trăite în legătură cu pelerinajul la Locurile Sfinte din Israel n-au căpătat contur ferm, tangibil, încât de multe ori retrăiesc amintirile ca și cum totul n-ar fi fost decât un vis. Încă simt chemarea Israelului, simt că acea primă călătorie nu s-a terminat și că va trebui s-o duc la sfârșit într-o bună zi”.

Ei bine, ziua aceea a venit mai curând decât mă așteptam și mi-a împlinit întru-totul aspirațiile, exact după cum nădăjduiam: în șase zile am reușit să văd mai multe locuri de pelerinaj ortodox pe care precedenta vizită nu le prevăzuse în program, am mers la Mormântul Domnului de trei ori, am asistat la două Sfinte Liturghii de rit greco-ortodox (una la Biserica Învierii din Sfântul Mormânt, alta la Grota Nașterii Domnului) și am avut marea bucurie să fiu părtașă Sfintei Euharistii, adică să mă împărtășesc cu Trupul şi Sângele Domnului, chiar în Biserica Nașterii Mântuitorului. M-am descoperit mult mai puternică fizic decât la momentul plecării, când am urcat în avion cu o răceală strașnică, de care m-am lecuit ca prin minune doar ajungând în Israel. Am văzut locuri minunate, am cunoscut oameni minunați și abia acum simt deplin că am împlinit datoria creștinească de a merge și a mă închina în Țara Făgăduinței, Țara Domnului nostru Isus Hristos.

Subiectul acestui review nu este însă călătoria propriu-zisă, ci locația (singura!) care a găzduit grupul nostru de 53 persoane, timp de șase nopți. După cum poate ați observant, evaluarea locurilor de cazare nu prea se află printre subiectele articolelor mele, pentru că în general sunt un turist cu pretenții modeste și pentru că oricât aș vrea, față în față cu atât de multe gusturi și cerințe ale cititorilor, prezumtivi călători, nu sunt sigură că pot exprima doar opinii obiective.

Dar acest hotel chiar merită o caracterizare specială, pentru că este singurul hotel de 4* în care am dormit cinci nopți fără cearșaf de pat, direct pe saltea.

După cum este prezentat pe site-urile de specialitate și pe pagina proprie de internet (emanregencyhotel.com), Eman Regency Hotel este un hotel acreditat la confort de 4*, situat în localitatea Beit Sahour (zonă de autoritate palestiniană), la 2 kilometri est de Betleem și la 8,5 kilometri sud-vest de Ierusalim. Prin urmare, nu este nici prea aproape, dar nici prea departe de siturile creștine de pelerinaj (vorbim nu numai de cele din Ierusalim, ci și de cele din celelalte destinații de vizitare din Israel), iar în condițiile în care autocarul ne ducea și ne aducea chiar la, respectiv de la scara hotelului, această distanță nu doar pare, ci chiar este rezonabilă.

Potrivit aceleași prezentări pe pagina proprie de internet, hotelul (citez în traducere) ”oferă camere de lux, într-o clădire din piatră de șase etaje. În plus, punem la dispoziție o sală de ședințe complet echipată. Toate camerele sunt mobilate de top și dotate cu tehnologii moderne. Lobby-ul oferă ședere confortabilă cu muzică de fundal relaxantă pentru ca oaspeții să se relaxeze după o zi obositoare și să se bucure de mese proaspete sau gustări proaspete de la cafeneaua noastră, care oferă o selecție de deserturi, produse de patiserie și băuturi de toate felurile”.

Fără îndoială, o astfel de reclamă, adăugată probabilei accesibilități a tarifelor practicate (de regulă mult mai mici decât în Ierusalim), prezintă interes pentru agențiile de turism care organizează vizite în Israel cu grupuri mari de turiști. Pe de-o parte pentru că hotelul are capacitatea necesară de cazare, respectiv 55 camere single, double, twin, triple și family (pat patrimonial + unul pentru copil), pe de altă parte pentru că asigură realizarea circuitului turistic la prețuri ușor mai accesibile decât cele propuse în cazul cazării în Ierusalim.

Dar să vedem în ce măsură reclama își găsește corespondent în realitate!

Am sosit la Tel Aviv la miezul nopții de sâmbătă, 14 aprilie. Drumul până la Ierusalim a durat vreo 45 minute, dar prima noastră escală a fost la Biserica Sfântului Mormânt, unde, la ora 1,00 am participat la prima Sfântă liturghie din ziua de duminică, 15 aprilie. Este cunoscut faptul că Biserica Sfântului Mormânt se închide zilnic la ora 19,00 (în perioada de extrasezon) și la ora 21,00 (în perioada sezonului de vară). Puțini știu că în orice perioadă a anului, în nopțile de sâmbătă spre duminică, biserica este deschisă non stop pentru pelerini, spre a înlesni participarea credincioșilor la sfintele slujbe de noapte. Așa încât, potrivit programului propus de agenția turistică organizatoare, program formulat potrivit sugestiilor și doleanțelor noastre, prima seară a pelerinajului am petrecut-o lângă Mormântul Domnului, fiecare unde a dorit, căci slujbele se desfășurau simultan pe Golgota, în Biserica Învierii și la Capela Mormântului.

La ora 3,00 din noapte ne-am adunat în curtea Bisericii Sfântului Mormânt și împreună ne-am îndreptat spre autocarul care ne aștepta la Poarta Jaffa. Am sosit la Eman Regency Hotel o jumătate de oră mai târziu. Camerele fuseseră rezervate pentru șase nopți, începând cu noaptea de sâmbătă spre duminică, în regim demipensiune (cină și mic dejun). Se înțelege dar, că cina din prima zi de cazare fusese ratată. Cu toate acestea, mare a fost bucuria noastră când am constatat că în holul recepției ne așteptau platouri cu prăjiturele și recipiente cu cafea sau apă caldă pentru prepararea ceaiului. Am apreciat bunăvoința personalului de la hotel, chiar dacă am înțeles mai târziu că nu fusese inițiativa dumnealor, ci o cerere expresă a agenției care ne organizase pelerinajul. Faptul că îi dăduseră curs a fost însă o dovadă de solicitudine pentru care merita să le mulțumim.

Check-in-ul a fost foarte operativ, camerele fuseseră prerepartizate, astfel încât fiecare ne-am luat în primire cartelele de acces (câte una pentru fiecare cameră) și ne-am împrăștiat rapid pe etaje.

Cum colega mea de cameră preluase deja cardul, i-am recomandat să meargă înaintea mea în cameră, întrucât tocmai intrasem în dialog pe WhatsApp cu fiul meu și mă temeam să nu pierd legătura mutându-mi locul. Trebuie spus însă că semnalul wireless a funcționat în cele mai bune condiții, în toate spațiile și fără întreruperi.

Nu după mult timp, colega s-a întors în hol, spunându-mi că nu găsește camera. Sinceră să fiu, în prima fază am gândit că doamna cu pricina, o persoană de 82 de ani (încă ”verde”, ca s-o citez pe @Aurici), care îmi mărturisise că nu a mai călătorit de mult, nu are deprinderea cazării în hotel sau îi e jenă sa recunoască neștiința folosirii cardului de acces. Așa că m-am alăturat domniei sale în încercarea de a identifica odaia ce urma să ne găzduiască.

Ne fusese repartizată camera 103. Eu una m-am bucurat că n-am fost cazate la un etaj superior și că astfel puteam să mă deplasez și pe scări, fără să folosesc de fiecare dată liftul mereu aglomerat. La acel moment însă, am accessat liftul pentru că nu puteam urca două etaje (unul din ele era mezaninul) cu bagajul pe scări. Ajunse la etajul I, în zadar am căutat camera 103. Numerotarea camerelor începea de la 106. Am urcat încă un etaj, firește că acolo ne-au întâmpinat camerele de la 201 în sus. Apoi am coborât la etajul inferior etajului I, acolo nu era decât mezaninul, amenajat ca sală de mese. Între timp, toți tovarășii noștri de călătorie își găsiseră camerele, încât n-am avut cum să ne consultăm cu vreunul.

Am coborât la parter, la recepție. Acolo nu mai era nimeni. Am urcat iar în lift (firește, în tot acest timp am cărat bagajele după noi), l-am cercetat mai bine și am văzut un buton inscripționat cu cifra – 1. Hai să vedem și nivelul -1!

Când ușa liftului s-a deschis, ne-am dat seama că am coborât la demisol sau chiar subsol, iar imaginea prăfuită a pardoselei de ciment, piesele de mobilier schilod depozitate acolo și mirosul stătut care ni s-au descoperit la prima vedere, ne-au făcut să urcăm din nou la primul etaj. L-am mai inspectat o dată cu același rezultat (camera 103 nu era de găsit!) și când eram mai derutate ca niciodată, neștiind încotro s-o luăm, norocul ni-l scoase în cale pe unul din băieții care făceau parte din personalul de deservire. L-am abordat imediat cu întrebarea de rigoare ”where is room 103? ”. Tânărul ne-a condus până la lift, a coborât cu noi până la subsol (nivelul -1) și ne-a condus până la ușa camerei noastre, care se afla după colțul zidului! I-am mulțumit, am deschis ușa și am pătruns în cameră.

Prima impresie a fost confuză: ne aflam într-un spațiu destul de restrâns ca dimensiune, cu două paturi gen somieră ce împărțeau o singură noptieră, un dulap cu trei umerașe și două polițe lipsă, un birou fără scaun, cu lăcaș pentru frigider (minibar), dar fără frigider, o băncuță mică, suport pentru o valiză. Sus pe perete, deasupra biroului era suspendat televizorul (cca 80 cm. diagonală), pe care nu l-am deschis decât o dată, pentru că la ora la care soseam seara la hotel eram prea istovițe pentru a mai pierde timpul uitându-ne la televizor, mai ales că grila de programe era limitată la doar trei canale în limba ebraică, toate profilate pe comentarii politice (gen Antena 3 sau Realitatea TV).

Când însă am deschis ușa la baie, cu greu m-am abținut să nu vomit: cel mai puturos WC public își găsise sălașul acolo! Am fost pur și simplu oripilată, am deschis de îndată geamul și ușa de la intrare, ca să se facă ceva curent și să elibereze duhoarea. În schimb, colega mea n-avea nicio reacție: ” nu vi se face rău doamnă de acest miros”, am întrebat-o intrigată. ” Doamnă, eu am suferit acum mulți ani un accident de mașină, în urma căruia mi-am pierdut total simțul mirosului ”, mi-a răspuns ea cu oarece jenă. ”Ce păcat să nu poată simți mireasma unei flori sau a unei mâncări bune, dar ferice de ea în cazul de față”, am gândit eu în timp ce exprimam verbal părerea de rău pentru întâmplarea nefericită.

Plină de supărare și mai ales de îngrijorare (cum oare voi putea dormi în duhoarea asta?), am început să inspectez mai pe îndelete camera și baia. Deși încăperea părea curată la prima vedere, totuși praful de pe polițele rămase ale dulapului îndreptățeau părerea că trecuse multă vreme de când nu se mai făcuse curățenie. La baie, consumabilele de profil erau reprezentate doar de două săpunele de cea mai proastă calitate, nu existau suporturi pentru prosoape și lenjerie, nici măcar un suport de săpun în cabina de duș. Nici vorbă de șampon sau aparat de uscat părul! Vasul de WC, cel care degaja acel miros oribil, nu avea niciun deodorizant, dar totuși, părea curat. Nu exista în dotare nici setul cu perie pentru curățarea vasului de toaletă.

Aceasta este oferta de 4* a hotelului?! Nimic nu îndreptățea această acreditare! Socotind după criteriile din România, hotelul nu merita mai mult de două stele! Faptul că era posibil ca în Israel acreditarea să se facă după criterii mai blânde, nu mă consola de loc. Eram cu totul indignată și dacă așa arătau toate camerele din hotel, găseam că e vina agenției organizatoare de a fi dezinformat clienții asupra condițiilor de cazare.

Între timp, colega de cameră încerca din răsputeri să degajeze perdeaua și draperia, spre a mări spațiul de aerisire. Glisiera era însă blocată la o anumită poziție și mai mult de atât nu se putea deplasa.

Și în timp ce amândouă ne exprimam verbal indignarea, o ușă vecină se deschide și doi dintre tinerii din grupul nostru vin să vadă care e problema. Erau cazați alături, câte trei în cameră, iar din spusele lor rezulta că în ce-i privea, totul era în ordine. Din fericire, unul dintre ei știa camera la care era cazată responsabila grupului și după ce a aflat care este problema, s-a oferit să meargă să o informeze. Curând, doamna respectivă trecea pragul odăii noastre, promițându-ne că dimineața va solicita schimbarea camerei. Fiindcă între timp se aerisise bine, iar dimineața era aproape (era deja ora 5), am acceptat și ne-am culcat fără măcar să facem baie, atât de scârbite eram de grupul sanitar.

La ora 7,00 ne-am trezit. Pe fereastra noastră aflată la 40 cm de nivelul solului și asigurată cu gratii metalice (cu totul inutile în cazul în care vreo șopârlă sau vreun șoarece ar fi dorit să ne facă vreo vizită), strălucea un soare aprins, care ne-a bucurat deplin în toate cele șase zile de pelerinaj. Ne-am făcut o toaletă ușoară și am coborât la mezanin pentru micul dejun.

Despre mesele asigurate la hotel (cina și micul dejun) nu sunt prea multe lucruri de spus. Servirea este stil bufet suedez, personalul, alcătuit exclusiv din bărbați palestinieni, nu se implică decât în debarasarea meselor și în împrospătarea conținutului platourilor și vaselor golite între timp. Meniul este bogat, dar zilnic același. Prin combinarea mereu altfel a salatelor, garniturilor (cartofi, orez, paste, legume fierte sau coapte) și a sortimentelor de carne (pui, oaie sau pește), fiecare putea să-și prepare și să-și diversifice mâncarea după gustul și preferințele sale. Seara se servea și supă, pe care n-am gustat-o, fiindcă mie nu-mi plac supele complet clare, așa cum erau acele lichide ușor colorate în gălbui.

Desertul de la cină (de fiecare dată câte un fruct: o pară, un măr, o felie de pepene galben, o portocală, o banană) era servit individual, fiecăruia în parte, de către personalul de deservire. Această evidentă economie mi s-a părut cam ciudată pentru o țară care exportă din plin fructe exotice.

Terminasem de mâncat, când am zărit-o pe doamna ghid și totodată organizatoarea pelerinajului nostru, la o masă alăturată. Voiam s-o chestionez în legătură cu condițiile de cazare și s-o informez despre nemulțumirile noastre. Doamna purta o discuție cu o altă colegă de grup și pe moment m-am gândit să nu le deranjez conversația. Cum însă era cu neputință să nu auzi fragmente din dialogul lor, am înțeles că și interlocutoarea doamnei ghid reclama aceeași problemă ca a mea. Cu multă vehemență, amenința că dacă nu i se schimbă camera, ea și fiica ei se vor muta cu bagaj cu tot pe fotoliile din holul de recepție.

Curând, avea să se dovedească cum că nu eram singurele nemulțumite de condițiile de cazare, ca noi mai erau locatarii altor trei camere, toate vecine nouă la subsol sau demisol, ce o fi fost acela. Doamna ghid ne-a dat dreptate și a mers de îndată la recepție să lămurească lucrurile și să solicite schimbarea camerelor. ” Nu e corect ca plătind același preț, unii să beneficieze de condiții optime de cazare, iar alții să fie tratați cu dispreț și indiferență”, s-a adresat ea recepționerului, după ce îi adusese la cunoștință nemulțumirile noastre. Eram de față când recepționerul a exprimat scuze pentru neplăcerile create, motivându-le prin imposibilitatea de a gestiona situația în care grupul de pelerini indieni care urma să plece chiar în ziua venirii noastre, și-a prelungit sejurul cu încă o zi. A promis însă că în aceeași zi, după plecarea grupului de indieni, ne va schimba camerele, tuturor celor de la demisol.

Seara, târziu, pe la ora 21,00, când ne-am întors la hotel, nu era nimeni la recepție. Am luat cina în restaurantul de la mezanin și ne-am întors în holul recepției, dar tot nu am avut cu cine discuta. Așa încât am coborât iar în camera noastră de la demisol.

De cum am intrat, am realizat că se făcuse curățenie exemplară: praful fusese șters, gresia de pe podea și din baie strălucea, un parfum plăcut stăruia în încăpere, dar și în baie! Ne-am dat seama pe dată că nu mai poate fi vorba de schimbarea camerei și că acolo vom înnopta până la sfârșit, lucru care s-a dovedit valabil și pentru ceilalți nemulțumiți vecini ai noștri. Ne-am consolat cu gândul acesta, convenind că fiind într-un pelerinaj, puteam să facem măcar un mic act de penitență, acela de a ne lipsi de confortul pe care colegii noștri avuseseră norocul să-l dobândească, și asta fără pizmă și fără regrete.

Am aflat a doua zi că un alt grup de indieni se cazase între timp în camerele pe care le ocupaseră comunitarii lor și că s-a preferat să fie cazați toți în aceeași zonă, astfel capacitatea hotelului fiind acoperită integral. Ceea ce n-am înțeles este de ce nu s-a aplicat aceeași regulă și cu românii? Suntem noi și în Israel tratați ca nație de mâna a treia? Se pare că da!

Din păcate, chiar și după această renunțare, ceva deranjant tot s-a mai ivit. Persoana care făcuse curățenie se întrecuse pe sine în inițiative personale, gândite probabil a fi spre confortul nostru. Cele două paturi twin fuseseră lipite unul de altul, realizându-se un fel de pat patrimonial. Cum nici eu, nici colega mea nu doream să dormim îmbrățișate, am desparțit paturile și le-am repus pe poziția inițială. Erau două perne, două pilote, dar… un singur cearșaf de pat! Cum nu-l puteam împărți în două, l-am cedat de bună voie colegei mele, acceptând să dorm în seara aceea direct pe saltea. Noroc că, la fel ca întreaga lenjerie, salteaua părea nouă, mirosea plăcut, era albă și imaculată și nu m-a dezgustat în a mă întinde direct pe ea, căci dacă ar fi avut vreo pată, eram dispusă să dorm pe pilotă, fără vreun alt acoperământ, temperatura fiind de altfel ideală pentru odihnă (23ᵒ C).

A doua zi dimineața, am mers la recepție spre a face cererea de rigoare: suplimentarea lenjeriei de pat cu încă un cearșaf. Și pentru că nu eram sigură că recepționerul a înțeles corect solicitarea mea, am rugat-o pe doamna ghid să meargă și dumneaei la recepție, să explice mai în detaliu împrejurarea prin care ne lipsea un cearșaf de pat și să solicite completarea lenjeriei. Gesturile și vorbele de încuviințare ale recepționerului păreau să spună că-și însușise rugămintea noastră și că negreșit o va și împlini.

Din păcate, interlocutorul nostru, deși părea bine intenționat, s-a dovedit a fi unul căruia cuvintele îi intrau pe o ureche și-i ieșeau pe cealaltă, fără să lase urmă de amintire. Așa se face că până la sfârșitul sejurului am dormit direct pe saltea. Fără a mai spăla gresia sau a schimba prosoapele folosite, cineva intra în fiecare zi în cameră, debarasa gunoiul și aranja paturile după un tipar comun, adică împăturea pilota și o așeza la capul patului. Era cu neputință să nu observe că unul din paturi nu avea cearșaf și să procedeze în consecință, dar nu a făcut-o. Iar eu, m-am abandonat cu totul ideii de mică penitență asumată, renunțând la a mai adresa o nouă solicitare la recepție.

În ultima zi i-am mărturisit doamnei ghid dezamăgirea în ceea ce privește locația de cazare aleasă, un hotel de 4* la care oaspetele doarme direct pe saltea! A fost de-a dreptul uimită și mi-a reproșat că n-am încunoștiințat-o la vremea potrivită despre cele întâmplate. I-am mărturisit asumarea ideii de penitență și am asigurat-o că nu-i găsesc nicio vină, căci fusesem de atâtea ori martoră a solicitudinii dumneaei. Și chiar îi datorez mulțumiri pentru modul cum a gestionat călătoria noastră și pentru profesionalismul deplin cu care ne-a fost ghid și chiar îndrumător spiritual.

Ulterior am aflat că agenția turistică prin care s-a realizat pelerinajul și a cărei patroană este chiar doamna ghid, a întocmit programul de vizitare (traseu și obiective), dar și cel de odihnă (hotelul) în strictă conformitate cu solicitările organizatorilor (preotul însoțitor, responsabila de grup și alte câteva persoane), care fuseseră și anul trecut într-un pelerinaj asemănător și-și exprimaseră preferința pentru Eman Regency Hotel, la care se simțiseră foarte bine.

Acu ’ce să zic? Dacă unora le-a plăcut atât de mult încât și-au dorit să se întoarcă, înseamnă că totuși acest hotel are și calități ce merită apreciate. Și într-adevăr, chestionându-i pe ceilalți colegi despre camerele lor, am aflat că nu le-a lipsit nici frigiderul, nici șamponul, nici rafturile de la dulap, n-au fost obligați să împartă unica noptieră sau unicul cearșaf, nici n-au fost scârbiți să intre în baie. Așa încât trebuie să admit că … n-am avut noroc! Dar cert este că indiferent de situație, cu sau fără noroc, eu una tot nu m-aș întoarce din proprie inițiativă la Eman Regency Hotel. Pe lângă întâmplările neplăcute, n-aș putea uita împrejurimile cu totul neatrăgătoare ale hotelului, nici drumul extrem de întortochiat pe care îl parcurgeam în fiecare seară spre a ne întoarce la hotel.

Oricum, pelerinajul încă o dată la Ierusalim este pentru mine o perlă a șiragului meu de călătorii, o perlă a cărei strălucire și frumusețe n-o va putea stinge nicio întâmplare neplăcută. Am dormit direct pe saltea, dar asta nu m-a împiedicat să mă întorc mai întărită, mai sănătoasă, fizic și spiritual.


[fb]
---
Trimis de mariana.olaru in 03.05.18 20:28:24
Validat / Publicat: 03.05.18 21:15:59
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ORIENTUL MIJLOCIU.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 1398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Impresiile fiind subiective, AFA nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea impresiilor si recomandărilor (cu asteptările și preferințele fiecarui cititor); deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire"); AFA sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 Eman Regency Hotel - zona de lounge din holul recepției
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 68200 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest review

8 ecouri scrise, până acum

webmasterX [03.05.18 21:15:25] »

Mutat în rubrica "Eman Regency Hotel [Beit Sahour], #PALESTINA (teritorii)" (nou-creată pe sait)

webmaster [03.05.18 21:33:17] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

doinafil [03.05.18 23:18:57] »

@mariana. olaru:

Ce să-ți spun, Mariana?! Îmi pare rău că ai avut neplăceri cu cazarea! Hotelul pare a fi elegant și că și-ar merita nr. de stele, cel puțin parterul cu recepția și mezaninul arată foarte bine!!!

Cred că n-au pregătit din timp camerele de la demisol neștiind că grupul de indieni intenționează să mai stea o zi. Nu cred că a fost în intenția lor să-i trateze pe români în mod diferit față de alte nații. Dovadă că a doua zi ați găsit camera curata și odorizată. (e adevărat că puteau să schimbe, măcar, la trei zile prosoapele, pentru 4****).

Gândește-te că, poate, camerele voastre au costat mai ieftin față de cele ale etajelor superioare, e o presupunere a mea.

Cât despre lipsa cearceafului, aș fi insistat să capăt unul (nu plecam din holul recepției, dormeam acolo). Dar dacă ai considerat că faci penitență prin lipsa lui, te înțeleg, mai ales că n-a fost prea aspră.

E bine că ne-ai semnalat aceste neajunsuri! Dacă vom ajunge acolo, prin grupuri organizate, vom ști ce trebuie să facem.

Cel mai important lucru este că tu ai putut să vezi și să faci ce-ți doreai înainte de plecare.

Am votat cu drag, a meritat!

webmaster26 [04.05.18 07:04:13] »

@mariana. olaru: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

krisstinna [04.05.18 07:21:45] »

@mariana. olaru: Cu toată toleranța mea, n-aș fi acceptat o asemenea situație. Ori ghida îmi dădea camera ei, ori mă instalam la receptie atârnadu-mi lenjeria pe toate fotoliile de acolo.

Penitență da, sunt de acord, dar nu nesimțire și indiferență.

Socot că organizatorii sunt principalii vinovați, nu i-aș fi iertat deloc.

“Amabili” și cei de la receptie, de la hotel.

In situații din acestea, când nu sunt îndeplinite condițiile din contract, organizatorul trebuie sa vorbească la hotel și sa solicite o cazare in alt hotel in condiții normale, conform contractului.

Am pățit așa ceva in Cipru, pentru o noapte, am făcut un troc cu ei, am fost in câștig, am economisit bani, pentru noaptea aceea am primit pensiune completă pentru 4 adulți, timp de zece zile, noi având plătit doar MD.

mariana.olaru [04.05.18 19:11:06] »

- webmaster26

Localizarea este exactă! Mulțumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mariana.olaru [04.05.18 19:57:57] »

doinafil

Mulțumesc pentru ecou și pentru vot! Și acum să le luăm pe rând:

-hotelul este elegant și curat în spațiile comune, mai puțin la demisol, unde pe alocuri este deficitar salubrizat. Despre celelalte camere nu pot exprima opinii, pentru că nu am văzut nicio altă cameră în afară de a noastră și a vecinilor noștri nemulțumiți și ei. Se zice că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte, dar nu știu cum se face că și atunci când suntem nemulțumiți de condițiile de cazare și masă la vreun hotel, fotografiile parcă spun: ei, hai că nu-i necuratu așa de negru, hotelul arată chiar bine! Toate fotografiile cu unități de cazare sunt interesante și atrăgătoare!

-presupui că nu au știut din timp că grupul indian mai rămâne o zi? Nici vorbă! Astfel de hotărâri nu se iau de azi pe mâine. Și dacă li s-a adresat o astfel de cerere și au acceptat-o, în condițiile în care alt grup era așteptat, trebuiau să o condiționeze de repartizarea către aceștia a altor camere, respectiv cele de la demisol. Corect era ca ei și nu noi să suportăm consecințele unor hotărâri de moment. Cum ar fi să rezervi cazare undeva, cu două luni înainte și când te prezinți acolo să fii invitat să înnoptezi într-o anexă, fie ea și amenajată acceptabil, doar pentru că nunta din ajun se prelungise pe neașteptate cu o zi și nuntașii nu plecaseră încă?

- cazarea nu s-a plătit separat, costul călătoriei a fost același pentru fiecare participant, adică 650 euro, incluzând transportul cu avionul, taxele de aeroport, transport intern în zonele vizitabile cu autocar licențiat și cazare la hotel 4* cu demipensiune. Deci nu pot suspecta că s-a negociat preț diferențiat la cazare. Mai ales că răspunzând reclamațiilor noastre, la recepție ni s-a confirmat că ni se vor schimba camerele. De ce au preferat altă soluție, cea a igienizării, eu nu-mi explic. Cred totuși că n-au vrut să se mai complice cu curățenia și cu o nouă repartizare și pentru noi și pentru grupul venit în urma noastră.

mariana.olaru [04.05.18 21:18:52] »

krisstinna

Toleranța este măsura în care reușim să ne detașăm de lucrurile și întâmplările neplăcute ce ne răsar câteodată în cale. În ce mă privește, sunt tolerantă mai mereu, pentru că mereu mă consolez cu credința că totul este efemer și că după ploaie vine soare .

Organizatorii, săracii, n-au nicio vină, că doar am fost martoră la momentul în care ghida i-a cerut cu vehemență recepționerului să ne schimbe camerele. După ce a doua zi lucrul acesta nu s-a întîmplat, atât ghida, cât și părintele însoțitor s-au oferit să schimbe camerele cu noi. Nimeni nu a consimțit însă la un astfel de schimb, toți ne-am resemnat și ne-am văzut de treabă.

Despre amabilitatea celor de la hotel, ce să spun? Cred că au personal puțin (am văzut în fiecare zi aceeași patru bărbați din personalul de deservire) și presupun că din această cauză sunt depășiți de situațiile neprevăzute. Căci altfel, sunt cu toții serviabili, zâmbitori și binevoitori. Chiar a fost o întâmplare în care noi am fost cei în culpă, iar ei, palestinienii, ne-au iertat cu indulgență: într-o seară, cei doi preoți însoțitori au voit să slujească un Sfânt Maslu. Au solicitat un spațiu în care să încăpem toți. Nu ni s-a oferit sala de conferințe despre care se vorbește pe site-ul hotelului. În schimb, chiar alături de camera noastră, la demisol, era o încăpere mare, goală și practic fără nicio destinație. Ne-au propus să ținem slujba acolo și s-au mobilizat în a aduce în acel spațiu vreo două mese și scaune pentru toți cei 53 de participanți. Slujba a început și totul a mers bine până în momentul când, din cauza fumului de tămâie, s-au declanșat sirenele de incendiu. Oamenii hotelului au venit îndată să vadă ce s-a întâmplat. Nu s-au supărat de zgomotul făcut în tot hotelul, nici nu s-au îngrijorat că declanșarea alarmei putea alerta în zadar unitatea de pompieri. S-au mobilizat rapid pentru evacuarea fumului aromat, deschizând câteva ferestre, apoi ne-au făcut semn că putem continua, dar să avem grijă cu tămâia!

Te felicit pentru intransigența ta care ți-a adus binemeritate beneficii, după cum povestești în finalul ecoului. Situația nu este comparabilă cu a noastră din mai multe puncte de vedere. Dar nu vreau să mai despic firul în patru, așa că mă opresc aici cu comentariile.

Reiterez doar că agenția organizatoare nu are nicio vină în toată această istorie, doar nu era să vină să mă întrebe dacă mi-am primit cearșaful, când eu nu mă plânsesem de nimic!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, mariana.olaru

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.046233892440796 sec
    ecranul dvs: 1 x 1