Călător prin țara mea. Merită să vezi. Movila lui Burcel

TIPĂREȘTE

Vă bat la cap de-o săptămână cu review-urile mele, în principal pentru că-s în concediu, o restanță de anul trecut și, acasă fiind, n-am ce face, neam! De-aicea și cheful de socializare în exces, motiv de aglomerare-mi pe paginile saitului de năvălim pe el.

Mai ales ieri, când, neavând ce face, m-am uitat în urmă, la ceea ce-am scris, eu și alții! Mai ales alții!

Și, am avut și-o revelație, stați liniștiți, nu ca la Maglavit, ca Petrache Lupu, n-o s-o dau, tocmai eu, în chestii religioase.

Am citit, cu răbdare, review-uri scrise de membri ai saitului cărora nu le știam călătoriile. Nu dau nume, nu-i frumos, dar, vă spuneam, mi s-a făcut rușine de mine:cu ceea ce scriu eu aici, cu scălâmbălelile mele și cu mofturile de le am, cu locațiile pe unde-am fost și alte alea!

Mi-am dat seama ce efort faceți să-mi citiți lâncezelile față de ceea ce scriu cei cu adevărați talentați, care au ce spune și care au ce arăta. Așa că, gata, am terminat-o cu vrăjeala asta, coclită, de-am avut-o până acum!

Bine, asta nu-nseamnă că ceea ce am scris pân'acum nu a fost real, că n-aș fi fost pe-acolo, dar, promit să mă abțin de la comentarii idioate, să scriu doar pentru ceea ce acest sait este destinat: turismul. Mă rog, cât oi mai scrie!

Astăzi o să vă vorbesc despre Movila lui Burcel, un loc de vizitat dacă ajungeți în județul Valsui.

Unde este?

Plecând din Vaslui spre Iași, pe DN 24, pe raza comunei vasluiene Miclești.

Șoseaua este impecabilă, odată ajunși la locul respectiv o să vedeți o mare, frumoasă și, poate, inutilă, poartă din zidărie, pe care scrie ”Mănăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt”. Din spatele acelei porți începe un drum, deasemenea asfaltat, care urcă până-n vârful dealului. De fapt, că să păstrăm adevărul, venind dinspre Vaslui se vede, pe partea stângă, sus, pe un deal, un mare monument și turla unei biserici.

Dacă ești curios, și, vă recomand să fiți, trageți stânga de volan (sau dreapta, după caz, dacă veniți dinspre Iași) treceți prin poarta de v-am spus de ea care este semnalizată și cu un tricolor românesc și urmați drumul acela asfaltat, chiar dacă nu este la lățimea unei șosele normale.

Când veți ajunge în vârful dealului veți trece printr-o altă poartă, din lemn și veți ajunge pe-un platou mărișor, unde veți găsi o mare biserică, din zidărie și, ceva mai în față, niște construcții din lemn.

Ce este?

Pe GPS apare ca fiind ”Movila lui Burcel” și Mănăstirea Sfinții Constantin și Elena, de ajungi să crezi c-a luat-o razna Global Position System-ul! Pe poarta de jos scrie, clar, ”Mănăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt”?!

Pentru că ”Movila lui Burcel” nu-mi spune nimic dar, pentru că am semnal, full, pe net, dau o căutare și aflu: aici este o rezervație naturală, de interes național, ce aparține de comuna Miclești.

”Rezervaţia naturală se întinde pe o suprafaţă de 12 hectare şi reprezintă o zonă de un deosebit interes botanic, graţie speciilor floristice rare întâlnite aici.

După Revoluţia din decembrie 1989 care a răsturnat de la putere regimul comunist ateist, s-a început construcţia de noi lăcaşuri monahale şi redeschiderea celor închise de fostul regim.

Episcopia Huşilor, desfiinţată în anul 1949 de către comunişti prin contopire cu Episcopia Romanului, dispunea înainte de al Doilea Război Mondial de peste 100 de mănăstiri şi schituri, care după Decretul numărul 410 din 1959 au fost în totalitate desfiinţate sau transformate în depozite şi CAP-uri.

În anul 1993, fusese sfinţit în apropierea Movilei lui Burcel un paraclis al Mănăstirii „Ştefan cel Mare şi Sfânt“.

Stareţului mănăstirii respective, arhimandritul Ştefan Guşă, i-a venit ideea să ridice un nou aşezământ monahal chiar sus, pe vârful Movilei. Deoarece Movila lui Burcel este înscrisă în lista monumentelor istorice din România cu valoare memorială, la poziţia 38D019, el a luat legătura cu autorităţile în drept să dea autorizaţie de construcţie. Este vorba de Academia Română filiala Iaşi, Ministerul Culturii - Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural Naţional, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Episcopia Romanului şi Huşilor. Ca urmare a aprobărilor primite, stareţul a încheiat un contract de închiriere pe teren cu Primăria Micleşti. Apoi s-a întocmit un proiect de execuţie şi s-a obţinut Autorizaţia de construcţie numărul 51 din 31.10.1996 din partea Consiliului Judeţean Vaslui. Ca urmare a acestor aprobări, la data de 21 mai 1996, Preasfinţitul Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a fost delegat de Episcopia Romanului şi Huşilor şi a oficiat slujba de sfinţire a locului unde urma să fie ridicată noua mănăstire. În decurs de un an (1996-1997) au fost ridicate trei case şi o bisericuţă de lemn, care au fost sfinţite la 21 mai 1997 de către Preasfinţia Sa S. Ioachim Mareş, episcop al reactivatei Episcopii a Huşilor. Lucrările au continuat şi în prezent există trei corpuri de chilii, un aghiazmatar frumos sculptat în lemn de stejar, o bucătărie de vară, un adăpost pentru vite, un grup statuar constând din trei cruci, o hartă a Moldovei în hotarele ei fireşti şi o statuie reprezentând Dacia Traiană, precum şi un bust al lui Ştefan cel Mare”- adevărul de vaslui.ro.

Monumentul de la Movila lui Burcel

Se află amplasat la circa 100 de metri de ansamblul monahal, pe o movilă, la care urci, dar, nu foarte greu! Nu înainte de-a trece pe lângă o statuie-bust a lui Ștefan cel Mare și pe lângă o barieră de care e atârnată o tăbliță pe care, probabil un copil a făcut-o, este scris ”Rezervație naturală”

”Monumentul este format din trei cruci și un grup statuar, cântăreşte câteva zeci de tone şi a fost realizat în anul 1994 de sculptorul Gheorghe Alupoae, este al unei femei din bronz și a unei hărți reprezentând România Mare.

Femeia, care simbolizează Dacia Traiană, este prezentată cu ambele mâini ridicate deasupra capului rupând Pactul Ribbentrop-Molotov prin care s-a hotărât anexarea de către URSS a Basarabiei.

În centrul hărţii, este reprezentat mareşalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului în 1941 şi soldaţii care au eliberat Basarabia şi care au fost măcelăriţi dincolo de Prut în localitatea Ţiganca, faţă în faţă cu localitatea Murgeni, dincoace de Prut ”.

Astea ți le spune tot internet-ul, pentru că, acolo nu-i nicio însemnare despre ce și cum.

Din vârful dealului perspectiva este tare frumoasă, se vede lacul de la Solești, dealurile dimprejur, vremea e frumoasă, afară e senin, dar, încă nu e vegetația aia, abundentă.

Am stat vreo 15 minute, apoi, am abandonat și am venit spre curtea mănăstirii.

Pe un afișier erau lipite niște hârtii de unde aflăm legenda Movilei, cea pe care toată lumea de-a scris pe AFA a expus-o aici. O redau și eu, măcar pentru a face textul mai lung. Iat-o:

Duminică, fiind, Ștefan cel Mare umbla, fleaura, prin Moldova și-a ajuns aici, la Miclești, unde-a văzut un țăran care avea doar o mână și care-și ara pământul cu plugul la care-avea un bou. Fiind zi de duminică, Ștefan se ia de om și-l întreabă de ce muncește în zi sfântă. Uite-așa, din vorbă-n vorbă, Ștefan află că acel țăran ar fi fost cel care, într-o bătălie, l-ar fi ajutat chiar pe el, pe Vodă, să reîncalece pe cal. În aceeași bătălie țăranul și-ar fi pierdut mâna.

Ștefan cel Mare, bucuros să-ntoarcă serviciul făcut de țăran, i-a dat o pungă cu galbeni și a lăsat poruncă: țăranul vă fi împroprietărit cu bucata aia de pământ. Și, cum ceea ce spune Vodă așa trebuie să se întâmple, vezi Traian Băsescu sau Dragnea Liviu, așa a și fost, acel țăran, pe care-l chema Purcel, a primit pământul de-l lucra !

Ceva mai târziu Alecsandri a preluat legenda dar, nah, simandicos fiind, nu a transcris ”Purcel” ci, ”Burcel”, că, nah, suna mai frumos!

Ce-am înțeles eu?

Nimic! Monumentul nu poartă nici o tăbliță care să explice ce și cum.

Cele trei cruci pot avea diferite reprezentări: fie Sf. Trinitate, fie cele trei regiuni geografice al României, sau cei trei apostoli de-au hălăduit pe-aicea. Asta spune internet-ul că trebuie să-nțeleg eu.

Cât despre femeia reprezentată-n statuie?!

M-am uitat din toate pozițiile, nu văd nicio legătură cu Dacia Traiană și România Mare și, mai ales, cu Antonescu?! Statuia are brațele ridicate deasupra capului și are un drapel, ponosit, rușinos de ponosit, din care se mai păstrează doar banda albastră. Nu văd cum rupe vreun dictat sau vreun document! Nu văd nici valoarea artistică sau eroică a monumentului, locul nu este implicat în vreo bătălie de care să fi depins existența noastră, ca neam!

Rezervația, dac-o fi, unde-i?! Intră care cum vrea, face ce vrea, inclusiv grătare, dacă asta-i dorește rânzișoara. Cine să ne oprească? Călugărul din curte?!

Aaa, și-ncă ceva:, dacă tot este o rezervație naturală, normal că BOR, prin Episcopia Hușilor a stabilit că aici trebuie să trântească și ea o biserică.

Mă uit, de jur -împrejur, după ce am coborât, eu și Adriana, din mașină.

În fața bisericii din zidărie, imensă și fără nicio noimă, se află un rond de flori, unde un călugăr plivește tufele de trandafiri.

Salutăm, cuviincioși, cu un ”Hristos a-nviat! ”, ne răspunde și ne spune să mergem în biserica mare, că alea din lemn sunt închise! Alea din lemn care par mai din mediu, sunt închise, nu cetatea aia de beton! Am înțeles că se oferă cazare celor care vor să vină să stea acolo. Trebuie să fii tare nervos cu nervii să vrei să vii să stai acolo!

Cam asta e tot ceea ce am putut afla despre locul în cauză, îmi cer scuze că nu mă entuziasmez!

Cred că, mai corect, rezervație naturală fiind, se cuvenea să nu se construiască nimic acolo!

Mai cred că monumentul acela, dacă ar vrea să transmită vreun fior, ar trebui, mai întâi de toate, îngrijit! ȘI explicații. De ce este pus Antonescu pe un monument, când, se știe, personalitatea sa este destul de controversată! Nu o spun eu, au spus-o toți istoricii români. Obediența lui față de Hitler ne-a dus la pierderi teritoriale și omenești fără nicio noimă. N-a simțit mersul războiului și-a rămas ancorat într-un cavalerism deșănțat și, mai corect, desuet!

Oare urmașii evreilor care au fost deportați de către Antonescu și care au murit prin lagărele naziste, cum se simt când îl văd pe un monument istoric?! Pogromul de la Dorohoi le-o spune ceva ălora de-l văd un mare erou național ?

Mă rog, spuneam doar că, având asemenea cazier, poate era de bun simț să nu fie asociată imaginea acestuia cu acel monument.

Îmi cer scuze că nu mă gudur de bucurie că am văzut trei cruci, o statuie reprezentând o femeie-n genunchi, ținând deasupra capului un tricolor rupt!

Dar, am văzut o ditamai clopotnița, turnată pe vârf de deal! În ”Rezervație naturală ”!!!

Sper că nu episcopul de Huși, ăla de-a fost dat afară de BOR pentru probleme legate de fundulețul unui diac și de niște pupături pe sub sutană, a fost cel de-a sfințit biserica aia, că, se-ntoarce Purcel în pământ și Ștefan împreună cu el!

Dacă recomand locația?

Absolut, da!

Locul este tare frumos, biserica este o construcție mare, este curățenie. Pe mine nu mă-ndeamnă la evlavie, dar, hei, ce știu eu?!

Monumentul, pus într-o lumină corespunzătoare poate stârni motive de mândrie națională, iar, dacă cineva se va ocupa de rezervație, să explice ce și cum, poate că s-ar scoate niște bănuți pentru protecția mediului. De-acolo sau, din altă parte a județului.

Îmi cer scuze pentru review, poate par înverșunat! Iubesc România și respect religia oricui! Sincer, vă spun: nu vreau polemică, nu mă cert cu absolut nimeni! Nu am vrut să am un ton jignitor, dar, la cei 53 de ani de-i am, am voie, pe baza cunoștințelor de-s în devlă, să-mi pun și eu întrebări.

Per total, în locul respectiv am stat circa o oră, deci, care vreți să intrați acolo, nu-i vreo pierdere de timp prea mare. Ba, mai mult, ștergeți niște pete albe de pe harta României, reprezentând locuri unde nu ați fost.

Acuma, gata, am terminat. Sunt sigur că o să fie destui cei care, scandalizați de ce-am scris or să mă critice. E la liber! Votați cu minus și înjurați-mă! Eu nu voi răspunde decât celor care mă contrazic cu argumente!

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 1180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI