ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.04.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 06.04.10
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 17 MIN

Turul complexului muzeal Wilanow din Varșovia, partea a II-a: Muzeul Palatului Wilanow

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Muzeul Palatului Wilanow a fost deschis în 1805 de către proprietarul palatului la acel moment, Stanisław Kostka Potocki, un proeminent om politic, publicist, arheolog, arhitect, scriitor, teoretician și colecționar de artă. Este singurul muzeu din Polonia care a funcționat fără întrerupere de la înființare și până în prezent. Palatul, grădinile și colecția de artefacte și opere de artă se constituie într-o adevărată lecție de istorie poloneză, care ne vorbește nu numai despre un rege războinic care a cucerit admirația Europei, dar și despre iubitorii de artă și oamenii de cultură a căror viață s-a intersectat la un moment dat cu istoria palatului.

Vizita în această instituție culturală națională, parte a culturii europene comune, începe din aripa dreaptă a palatului. Prima încăpere în care am intrat a fost un hol prelung, care găzduia macheta construcției și o mică expoziție de vestimentație feminină din epoca regelui Jan III Sobieski. Din hol se pătrunde într-un Museum Shop spațios, elegant și garnisit cu albume, ghiduri tipărite, postere și diverse suveniruri puse la vânzare. Tot acolo se validează biletele și se pot procura contracost (12 PLN în plus la prețul biletului de acces) audioghiduri individuale, disponibile în șapte limbi (exclusă româna). Pentru cei care nu sunt dispuși să cheltuie un ban în plus, dar sunt totuși interesați de explicațiile și informațiile de rigoare, există soluția descărcării gratuite din Google Play Store sau AppStore a unor aplicații destinate smartphonurilor; nouă ne-a fost recomandat ”Wilanów Live”, cu care se pot scana codurile QR de pe plăcuțele de informare, pentru a accesa informațiile potrivite.

Fiindcă aveam un buget de timp limitat de perioada pentru care rezervasem parcarea, nu ne-am permis să folosim aceste instrumente de informare, pentru care ar fi trebuit să alocăm timp în plus. Așa încât am purces la vânătoare (a se înțelege drum), fără pușcă și ogar, doar cu curiozitate, ochi buni și picioare sprintene :).

Vizita propriu-zisă începe așadar de la parterul aripii de sud a palatului. Cu puține excepții (doar în zona centrală), traseul este liniar, camerele fiind înlănțuite precum vagoanele de tren, cu trecere dintr-una în alta, până în aripa de nord a palatului. Acest tipar se menține de altfel și la etajul superior.

La parter sunt de vizitat mai mult de 20 de camere, unele dintre ele fiind grupate ca apartamente.

Inaugurarea o face apartamentul doamnei Mareșal Lubomirska, care cuprinde trei camere: dormitorul, salonul și anticamera familiei Lubomirski. Aranjamentul baroc, mobilarea simplă, dar elegantă pun mult în evidență galeria de tablouri, din care nu lipsesc portretele unora dintre membri familiei Lubomirski. Dintre ele, cel mai valoros este considerat a fi cel al Izabellei Lubomirska, realizat de Marcello Bacciarelli în 1757.

Următoarea încăpere este Sala biala (Salonul alb) , acreditată cu faima celei mai elegante din palat: un interior complet alb, cu pardoseală de marmură în model șah (alternanță de pătrate albe și negre) și policandre de cristal cu cupe de lumânări nichelate, realizate în 1733.

A fost sală de concerte și recepții și se pare că și în zilele noastre este folosită pentru astfel de evenimente, căci mai multe rânduri de scaune negre, în evident contrast cu decorul din jur, dar și un pian așteptându-și interpretul păreau pregătite pentru spectacol. Cu două secole și jumătate în urmă, instrumentiștii evoluau în cele două cutii de orchestră suspendate în balcoanele de deasupra a două șeminee de fontă plasate față în față pe pereți diferiți.

Pe peretele longitudinal se află o galerie de oglinzi venețiene, iar între șeminee și nișele de orchestră, printre alte portrete, sunt expuse două tablouri de mari dimensiuni. Primul, realizat de Louis de Silvestre este portretul ecvestru al regelui Jan III Sobieski. Pe peretele opus, în poziție simetrică se află tabloul lui Stanislaw Kostka Potocki, operă a lui Jacques-Louis David, care ni-l înfățișează pe întemeietorul muzeului Wilanow în aceeași postură, cea de călăreț. Lângă șemineul de la intrare, se poate admira o reproducere în relief a aceluiași portret al lui Potocki, realizată din cristal de Meissen la 1840.

Dincolo de Sala biala descoperim monumentul ecvestru al lui Jan III Sobieski (Pomnik Konny Jana III Sobieskiego) . Statuia sa se află într-o nișă flancată de două coloane și ni-l înfățișează pe marele luptător de la Viena în poziție triumfătoare, zdrobind sub copitele calului trupurile a doi turci. Statuia a fost realizată din ipsos în jurul anului 1693, autorul fiind necunoscut. Împreună cu tabloul tavanului ”Geniul faimei” și cu statuia lui Hercule din nișa lateral dreaptă, ansamblul statuar pare a fi o lucrare apologetică la adresa realizărilor militare ale regelui. L-am salutat și noi cu respect pe Jan III Sobieski (chiar dacă i-a amărât de câteva ori pe moldovenii noștri), i-am făcut câteva poze și am pornit mai departe, trecând în Galeria Poludniowa, cunoscută și sub denumirea de Galeria inferioară de sud.

De-a lungul unui perete lung aproape în întregime pictat, aici sunt expuse câteva statui albe din marmură, dar și din granit, alături de vaze ornamentale de mari dimensiuni. Cel mai interesant mi s-a părut tavanul, decorat alternativ cu casete pictate și casete în basorelief.

Am depășit rapid Lapidariumul, o sală mică cu pereți cărămizii, foarte potriviți de altfel spre a pune mai bine în valoare exponatele aplicate direct pe ei: frize, fragmente de capiteluri și alte basoreliefuri cu reprezentare antică.

Am ajuns repede într-una din sălile care pe mine m-au fascinat cu deosebire: Biblioteca regelui (Biblioteka Króla).

Era unul din locurile cele mai iubite de Sobieski, locul unde petrecea mult timp, citind sau scriind. Pe vremea lui, o arcadă despărțea încăperea în două părți: una pentru lectură, alta pentru depozitarea cărților. Azi, cele două spații sunt despărțite de un zid, iar rafturile cu cărți nu mai sunt la vedere și nici la dispoziția publicului, căci o ușă încuiată stă în calea vizitatorilor. M-am gândit că a fost probabil o măsură necesară după ce, pe parcursul timpului, colecția de cărți s-a împuținat fără nicio explicație. Adică explicație ar fi fost, doar dovezile lipseau, căci hoțul neprins este negustor cinstit, nu-i așa?

Într-un spațiu nu foarte mare, zona vizitabilă a Bibliotecii regelui expune însă mai multe tablouri ale unor pictori flamanzi, olandezi, francezi și germani, într-o prezentare identică celei din vremea regelui Jan al III-lea Sobieki, potrivit unei liste de inventar originale, păstrate până în zilele noastre.

De asemenea, interesantă este și pictura tavanului, care ne prezintă câteva tablouri tondó, în culori vesele și înflăcărate, al căror subiect alegoric pare a fi duelul dintre artă și știință.

Există o singură vitrină, care expune arme și câteva obiecte de proveniență asiatică, precum și un portret miniaturial al lui Konstantyn, cel mai mic fiu al lui Sobieski.

Ceea ce m-a fascinat în această sală a fost pardoseala, făurită prin alternanța plăcilor de marmură în trei culori (alb, negru și maro), perfect îmbinate într-un desen atât de genial, încât privit din unghiuri diferite, părea că modelul acestuia s-ar schimba. Mărturisesc că n-aș fi aflat de această iluzie vizuală, dacă una din supraveghetoarele din sală nu mi-ar fi atras atenția asupra acestui aspect. Nu știu de ce i-am căzut cu tronc stimabilei doamne, de ce m-a abordat tocmai pe mine, dar intervenția dumneaei a fost salutară în ce mă privește, căci sigur n-aș fi observant ”miracolul transformării”, dacă nu mi l-ar fi arătat cineva. Și deși dialogul nostru a fost un dialog al muților, în cele din urmă tot am priceput care e problema. Cu câteva vorbe în poloneză și cu multe gesturi sugestive (m-a luat de mână, m-a plimbat prin câteva locuri din încăpere, acolo unde perspectiva se schimba, m-a îndemnat să o imit, adică să mă aplec, apoi să mă ridic), doamna respectivă m-a ajutat să redescopăr ciudata lume a iluziilor optice, cele care l-au fascinat atât de mult pe Dali și pe alți mari artiști din toate timpurile.

În sfârșit, după toată această rocadă și gimnastică, mi-am continuat drumul, oprindu-mă la … Capelă (Kaplica) , o încăpere micuță cu intrare chiar din sala bibliotecii, de care e despărțită de o ușă dublă de bronz decorată cu basoreliefuri.

A fost construită acum mai bine de 150 de ani, la inițiativa Aleksandrei Augustowa Potocka, pentru a comemora moartea regelui Jan III Sobieski în 1696, chiar într-una din încăperile vecine.

Pe cât e de mică și de modestă, capela este totuși opera unor artiști renumiți ai epocii: proiectul este semnat de Franciszek Maria Lanci și de Enrico Marconi; altarul și decorarea interiorului aparțin italianului Luca Carimini, iar statuia Fecioarei Maria de pe peretele altarului a fost realizată de sculptorul Vincenzo Gaiassi.

Cu intrare tot dinspre sala bibliotecii, se ajunge în apartamentele regale (cel al regelui Jan III Sobieski și cel al soției sale, Marie Casimire).

Apartamentul regelui este alcătuit din patru încăperi: Antecamera regelui (Antecamera Króla), dormitorul regelui (Sypialnia Króla), cabinetul chinezesc (Cabinet Chinski Króla) și garderoba regelui (Szafa króla) . Toate sunt deosebit de elegante, dar mie cea mai interesantă mi s-a părut Antecamera Deși e iluminată cu zgârcenie, se pare că penumbra a fost cea mai potrivită pentru a pune în valoare pereții tapetați cu catifea genoveză imprimată (desen baroc doar în negru și galben), plafonul în întregime pictat (alegoria iernii) și pardoseala din marmură în pătrate albe delimitate de linii negre. Pe pereți sunt expuse frumoase oglinzi stil Régence și câteva tablouri de mari dimensiuni, între care cele mai prețioase par a fi portretul în picioare al lui Jan III Sobieski (Apoteoza lui Jan III Sobieski, pictat de Ciro Ferri în 1684), portretul lui Jan III Sobieski cu familia (autor necunoscut) și Bătălia de la Viena, tablou pictat de flamandul Gonzales Franciscus Casteels în 1683.

Din antecameră se ajunge în dormitorul regelui, o odaie cu puține elemente de mobilier, dar din plin ornamentată (pereți căptușiți cu catifea imprimată cu desene alb-albastre; podea din parchet îmbinat în complicate modele geometrice; plafon pictat cu o alegorie simbolizând anotimpul verii, înconjurat de un chenar în basorelief cu figuri de îngeri și tablouri tondo pe tema activităților de vară în așezările sătești; un portret șezând al lui Jan III Sobieski și două tablouri înfățisând-o pe regina Marie Casimire; o oglindă Régence). Dintre elementele de mobilier se fac remarcate canapelele tapitate cu aceeași catifea folosită la capitonarea pereților, un dulap secretaire, placat cu basoreliefuri în aur și argint, dar și patul regal, învăluit de draperii purpurii, cu învelitoare de satin roșu și decorațiuni aurite purtând simboluri similare însemnelor militare poloneze.

Din dormitorul regelui, mergînd spre drepata se ajunge în cabinetul chinezesc, o cameră mică, amenajată după modelul camerelor împărătești din China. Caracteristice acestor camere sunt panourile pictate aplicate pe pereți. Imaginile pictate pe un suport de pânză mărginit cu chenar metalic sunt inspirate din panoplia imaginilor pictate în China, dar conțin și însemne grafice simbolice pentru virtuțile vieții în viziunea orientală.

Din cabinetul chinezesc se trece în Garderoba regelui. E și ea o cameră modestă ca dimensiune și, după cum îi spune numele, este evident că servea pe vremea lui Sobieski ca dressing, adică era locul unde se păstra vestimentația regelui. Astăzi, nimic nu mai amintește de această utilitate, în încăpere neexistând nici măcar un dulap. În schimb, ornamentația este plină de culoare, cu bogate stucaturi aurite la îmbinarea pereților cu tavanul și cu pereții placați de panouri înrămate, pictate în stil pastel cu subiecte mitologice. Aceste decorațiuni interioare sunt postume domniei lui Sobieski, ele datează de pe vremea regelui Augustus II și au fost realizate de o pleiadă de artiști consacrați în arta tapiseriilor și a lăcuirii lemnului, a modelărilor din gips-carton, a folosirii noilor tehnologii ceramice (placări cu gresie și porțelan) și îmbinarea lor cu ornamente din lemn.

Am revenit în cabinetul chinezesc, apoi în dormitorul regelui, de unde am pătruns într-o altă cameră impresionantă prin amploarea decorațiunilor, Cabinetul olandez. Este camera situată între dormitorul regelui și cel al reginei, făcând legătura directă între cele două dormitoare regale.

Fără nicio legătură cu destinația sa ca spațiu de lucru și studiu pentru familia regală, această încăpere și-a primit numele de la tablourile expuse aici, nouăsprezece lucrări ale câtorva maeștri olandezi din secolul 17, între care și două picturi semnate de Rembrandt (”Avraam și Hagar”și ”Cei trei magi”). Aceste capodopere figurează într-un inventar contemporan regelui Sobieski, dar după al Doilea Război Mondial urma lor s-a pierdut.

Interiorul este decorat cu mobilier saxon, porțelan de Meissen și oglinzi Régence, iar pereții sunt îmbrăcați în pluș cu motive imprimate și în relief. Plafonul este de asemenea o pictură de mari dimensiuni cu personaje mitologice.

În prelungirea Cabinetului olandez, spre vest, descoperim Marele vestibul (Wielka Sien) , o sală mare, discret decorată, dar nu lipsită de eleganță. Este singura încăpere decorată în stil clasicist.

Sprijinit pe coloane de marmură maronie, plafonul complet alb este ornamentat cu stucaturi de ghips înfățișând personaje mitologice. În aceeași tonalitate stinsă a culorilor se încadrează și pereții în întregime placați cu marmură în două nuanțe (alb și cafeniu).

Înițial, Marele vestibul cuprindea și spațiul în care ulterior a fost izolat Cabinetul olandez. După moartea regelui Jan III Sobieski, la sfărșitul secolului 17, în spațiul ce acum formează peretele despărțitor dintre cele două camere, între două coloane de marmură a fost plasată statuia ecvestră a mărețului rege. În 1729, ea a fost mutată în aripa de sud a palatului, lângă Sala albă, iar spațiul rămas gol din Marele vestibul a fost umplut cu zid, împărțind astfel marea sală în două încăperi.

Deși există o ușă între Cabinetul olandez și Marele vestibul, intrarea pe acolo este interzisă, întrucât dincolo de ușă a fost amenajată o expoziție cu veșminte regale și nobiliare, care poate fi vizionată doar dinspre partea de vest a palatului. Astfel, pentru a ajunge la Marele vestibul ne-am întors în dormitorul, apoi în anticamera regelui, unde există o altă ușă de acces.

Am admirat exponatele din expoziție, dar și singurele elemente de mobilier aflate în sală (ceasul vertical cu oglinzi - o raritate în lume și cele două mese franceze, dintre care una cu încrustații de onix și cu lampă de iluminare plasată dedesubt!), apoi ne-am îndreptat spre ușa din stânga, intrând în Antecamera reginei (Antecamera Królowej) .

Această încăpere cu o poziție perfect simetrică în raport de Anticamera regelui este prima din cele ce alcătuiesc Apartamentul reginei. Ca decor, face o evidentă concurență Antecamerei regelui, prin eleganță și delicatețe evident feminină. Este și ea capitonată cu catifea genoveză imprimată în relief, culorile desenului (negru, auriu și roșu) asortându-se cu multă măiestrie în dantelăria modelului baroc. Plafonul este un imens tablou canvas, pictat în întregime cu scene din alegoria toamnei și este bordat de o ramă cu chenar stucat care ne prezintă diferite activități specifice acestui anotimp. Un șemineu de colț cu ramă de marmură poartă povara unei imense oglinzi Régence, care reflectă lumina celor patru aplice laterale, făcând încăperea mai luminoasă, în ciuda faptului că nu mai există alte obiecte de iluminat în afara ferestrelor ascunse sub perdele.

În încăpere mai poate fi admirată o capodoperă picturală din secolul 17: portretul Mariei Casimire cu copiii realizat de Jerzy R. Siemiginowski, același artist care a semnat și tablourile alegorice ale anotimpurilor de pe plafoanele dormitoarelor și antecamerelor.

În sfârșit, am penetrat o altă ușă și iată-ne în Dormitorul reginei (Sypialnia królowej) ! Deosebit de luminos și somptuos, plin de culoare și cu adevărat un iatac pentru o femeie, așa poate fi descrisă în cuvinte puține încăperea care i-a servit reginei ca loc de odihnă pentru noapte.

În aranjamentul mobiliar și în decorațiuni predomină culorile roșu și auriu. Doar în catifeaua ce capitonează pereții, desenul cu model arabesc este o îmbinare veselă de roșu și verde închis pe fundal crem.

Ca și în celelalte încăperi, tavanul este o atotcuprinzătoare pictură în canvas, centrată pe alegoria primăverii, iar îmbinarea plafonului cu pereții s-a realizat printr-o frumoasă cornișă din ipsos alb cu model auriu cadrilat, ornamentată cu sfincși și îngerași în relief, precum și cu picturi înfățișând activități specifice anotimpilui primăverii. Se observă așadar o linie comună și constantă în amenajarea apartamentelor regale, pornind de la amplasarea lor absolut simetrică și până la ambientul ornamental, centrat pe alegoriile antotimpurilor. Ca și la sundialul de pe peretele exterior al palatului, ideea ce se vrea promovată este aceea că indiferent de scurgerea timpului, simbolizată de succesiunea anotimpurilor, pacea și armonia iatacului regal nu poate fi tulburată.

În cameră poate fi admirat patul reginei, mult mai mare decât cel al regelui, cu învelitoare aurie și draperii de mătase albă și pluș roșu cardinal, toaleta originală a Marysieńkăi, un ceas de perete cu oglinzi din secolul 17, o oglindă Régence de colț și o masă Régence, pe care stă așezată cutia originală de bijuterii a reginei, confecționată din argint aurit. Tot mobilierul și toată ambianța vorbesc despre preferințele estetice ale celei ce a locuit aici și pentru care dormitorul a fost și a rămas locul preferat de petrecere a timpului. Nu numai pentru că avea un organism firav și o sănătate precară (doar născuse nu mai puțin de șaptesprezece copii!), care o făceau să obosească repede și să-și caute odihna în propriul iatac, dar și pentru că regina se complăcea îmtr- o modă preluată de la monarhii francezi, aceea de a-și primi oaspeții culcată în pat. Se pare că Jan Sobieski detesta această modă, într-una din scrisorile sale adresate Marysieńkăi el comenta ironic că postura monarhului culcat este tocmai ”potrivită” primirii oșteanului întors cu vești de pe câmpul de bătălie.

Din dormitor, pe intrarea din partea stângă se trece în Antecabinetul reginei (Antecabinet królowej) și în continuare în Cabinetul oglinzilor (Szafka lusterek) , două încăperi decorate în stil baroc, cu tavane pictate în canvas (cel din cabinet ne-o înfățișează pe însăși Marie Casimire în postura zeiței Aurora), cu pereții capitonați de panouri pictate și oglinzi Régence.

Ne-am întors în anticamera reginei și ne-am continuat drumul trecând în Cabinetul dinaintea galeriei de nord (Cabinet przed Galeria) , care poate fi considerat el însuși o galerie, atât după forma încăperii (o sală mult alungită), cât și după exponate, în cea mai mare parte tablouri. A fost prima sală deschisă publicului în 1805, la inaugurarea Muzeului Palatului. Poate de aceea încă de la intrare vizitatorul e întâmpinat de o inscripție murală frontală pe care scrie ”CUNCTIS PATET INGRESSUS” (intrarea liberă pentru toți).

Dincolo de cabinet, într-o poziție simetrică Galeriei de sud, se deschide imensa sală a Galeriei de nord (Galeria północna) . Arhitectura este similară suratei sale din sud, cu tavan în casete alternative (pictură-basorelief), pereți pictați cu scene mitologice și statui în mărime naturală, înșiruite pe lângă pereți. La momentul vizitei noastre, Galeria de nord găzduia o expoziție de rochii de seară în versiune contemporană.

Traseul continuă cu Cabinetul etrusc (Etruski cabinet) în care este expusă o colecție de vase și figuri etrusce, reprezentând cea mai veche expresie a artei italiene (secolele II-VIII Î. Hr.), apoi cu Galeria de picturi (Galeria obrazów) , o sală prelungă, cu pereți roșii, plafon pictat în medalion și podea în întregime acoperită de un minunat covor persan. Până a deveni expoziție, ea a servit ca sală de ospețe și banchete, destinație de care acum amintesc doar seturile de tacâmuri și veselă pentru ceai și cafea, expuse în vitrinele câtorva dulapuri din încăpere. Am trecut în grabă pe lângă tablourile înșirate pe pereți, picturi ale unora din marii maeștri ai Renașterii, Barocului și Clasicismului, adunate de același Stanislaw Kostki Potokiego, pe care le-am admirat mai mult din mers, întrucât etichetele explicative plasate pe pereți erau greu lizibile de la distanța la care erai obligat să privești pentru o corectă contemplare. Prin stilul de decorare și mobilare, acestă sală mi-a plăcut cel mai mult din tot palatul.

Ne-am continuat turul trecând în Galeria peisajelor (Galeria Krajobrazόw) , de asemenea o sală îmbrăcată în roșu, expunând picturi din secolele 17-18, precum și piese de mobilier cu intarsii de sidef, servicii de ceai aurite, veșminte de epocă și tablouri cu temă peisagistică. Podeaua este placată cu parchet în trei culori, afișând același desen iluzoriu care își schimbă forma atunci când e privit din diferite unghiuri.

Ultimele încăperi de la parterul palatului, Salonul de zmeură, dormitorul și cabinetul stăpânului (Salon Malinowi, oraz Cabinet i Sypialnia Pana), compun de fapt un apartament cu arhitectură foarte apropiată de estetica zilelor noastre, folosit ca rezidență permanentă de familiile Sienawski, Lubomirski și Potocki, în linia posesiunii lor. Pereții sunt capitonați cu damasc de mătase (grena în salonul de zmeură, verde în dormitor și cabinet). Mobila provine din Rusia, oglinzile au fost aduse de la Veneția, iar tablourile sunt portrete ale unora dintre rezidenții acestor încăperi. Recunoaștem printre ele, în Salonul de zmeură, un portret al regelui Jan III Sobieski, în aceeași postură trufașă.

Am urcat apoi la etaj, pe o scară decorată și ea cu frumoase aplicații metalice. Primul etaj oferă spre vizitare 18 săli, galerii și saloane, mult diferite ca estetică și arhitectură față de cele de la parter.

Prima încăpere ce se cere vizitată pe parcurs este Cabinetul colecționerului (Szafka kolekcjonerska), de fapt un apartament format din trei camere de lucru, ornamentat și mobilat simplu, dar nu banal. Piesa centrală de mobilier este biroul colectorului de artă, lucrat în stil Rococo, alături de care un scaun Biedermaier întregește senzația de eleganță și rafinament. Pe pereți putem admira numeroase gravuri, picturi de mici dimensiuni și litografii, iar în vitrine se răsfață diverse piese ornamentale: medalii, plachete metalice sau din cristal, bibeloruri din porțelan de Meissen, casete din metal prețios, cărți de vizită, miniaturi ale unor monumente poloneze.

Urmează înlănțuite Galeria portretelor poloneze din secolul al XVIII-lea, Galeria portretelor poloneze din secolul al XIX-lea, Camera din turnul de nord și Camera portretelor familiei Poniatowski. Este de înțeles că exponatele sunt statui, busturi și portrete pictate ale elitei intelectuale, ale personalităților politice, academice, culturale și civice poloneze din secolele 18 și 19, realizate atât de pictori polonezi, în special reprezentanți ai școlilor de artă din Varșovia și Vilnius, cât și de artiști consacrați din străinătate. Pe parcursul acestei vizite vizionarea a fost destul de monotonă și neinteresantă pentru noi, date fiind puținele noastre cunoștințe despre personajele înfățișate în tablouri, ca și despre autorii acelor lucrări de artă.

Am străbătut apoi alte două cabinete:Cabinetul cu papagal (Cabinet z papugą) , denumit așa după subiectul frescei pictate pe tavan și Cabinetul pastelat (Cabinet Pastelowy) , o încăpere lipsită aproape în totalitate de mobilier, dar pictată în întregime cu fresce baroce.

O scară ovală policromă urcă din Cabinetul pastelat spre etajul superior, acolo unde se află Sala de spectacole și banchete Jan III Sobieski (Sala bankietowa Jan III Sobieski) . Acolo am descoperit o încăpere vastă, acum nemobilată, care a servit ca sală de billiard pentru familia Lubomirski, apoi ca sală de banchete și reprezentări lirice pentru următorii rezidenți. Pereții și plafonul sunt complet pictați cu peisaje romantice antice și cu personaje mitologice (Apolo, Venus, Aurora), într-o compoziție plastică semnată de Giuseppe Rossi la 1724. Cum sala a fost dedicată memoriei lui Jan III Sobieski, nu putea să lipsească portretul său și al soției sale Marie Casimire, fiecare în câte un medalion de plafon, realizat în 1873 de Leonardo Marconi.

Există o scară absolut simetrică cu cea pe care am urcat, care coboară la etajul inferior în zona Camerei liniștite. Noi ne-am întors însă tot pe scara pe care urcasem, pentru că n-am vrut să ratăm vizitarea celorlalte camere dinspre nord și vest: Antecamera (Przedpokoj), Camera mediană (Pokoj Średni) și Camera liniștită a Agostinei Locciego (Pokoj cichy) . Pe acest parcurs, priveliștea aproape nu s-a schimbat: camere abundent pictate (fresce semnate de Giuseppe Rossi și de Michelangelo Palloni) și sărace în mobilier. Exponatele sunt picturi, busturi și piese de mobilier aparținând secolului al XVIII-lea.

Rupt din această linie arhitecturală reprezentată de pereți și tavane pictate în frescă, este Cabinetul de faianță (Cabinet Farfurowy) , îmbrăcat inclusiv pe tavan cu plăci de faianță de mari dimensiuni, colorate doar în alb și albastru, care alături de impresionantele sobe de teracotă pictată, crează o frumoasă impresie estetică. Dincolo de el ne întâmpină o încăpere mică, Cabinetul cu trei ferestre (Szafka z trzema oknami) , probabil un birou de lucru, judecând după mobilierul din dotare.

Ne-am întors la Camera liniștită, de unde ne-am continuat drumul spre Sala portretelor familiei Sobieski (Pokój rodzinny Sobieskiego) . Încăperea găzduiește o galerie extinsă de portrete pictate ale familiei regale din perioada Sobieski: Jan III Sobieski, Marie Casimire Sobieska, Marie Casimire împreună cu fiica ei Teresa Kunegunda, Maria Klementyna Sobieska, fiii Aleksander Benedykt Sobieski și Konstanty Władysław Sobieski. Pe masa amplasată central se află bustul în marmură al Mariei Casimire Sobieska.

Drumul continuă spre fosta bibliotecă a familiei Potocki, acum Galeria portretelor poloneze din secolele al XVI-lea și al XVII-lea (Galeria polskich portretów z XVI i XVII wieku) . Este expusă o colecție bogată de portrete ale unora dintre regii polonezi, ale magnaților vremii, ale unor promotori și participanți la evenimente importante din istoria Poloniei. Pot fi admirate de asemenea, arme și accesorii militare, distincții și medalii, articole de îmbrăcăminte și diverse obiecte (sigilii, ștampile), toate legate de funcțiile publice pe care cei portretizați le-au deținut.

Galeria portretelor și sicrielor (Galeria portretów i trumien) încheie această paradă a portretelor, cu exponate reprezentând chipuri pictate pe staniu ale unor personalități decedate în secolele trecute și care în mod tradițional se inserau în partea superioară a sicrielor.

Următoarele încăperi sunt cu adevărat somptuoase și cu totul ieșite din tiparul baroc al palatului: vorbim despre Camerele chinezești (Pokóje Chińskie) , un ansamblu de trei săli amenajate și dotate în stilul palatelor chinezești contemporane construcției. Elementele decorative și exponatele sunt importate din China, sunt originale și aparțin secolului al XVIII-lea.

Am trecut apoi în Camerele de vânătoare (Pokoje łowieckie) . După cum ne așteptam, cele două încăperi grupate sub această denumire au fost destinate la început depozitării veșmintelor, accesoriilor, trofeelor și armelor dedicate vânătorii, o activitate imanentă a vieții și culturii popoarelor medievale și o formă de divertisment mult apreciată la marile curți regale ale Europei. Astăzi, camerele de vânătoare expun doar câteva arme de foc din secolele XVII-XIX. În schimb, spațiul expozițional abundă în picturi și gravuri, portrete ale celor care s-au remarcat în cursul partidelor de vânătoare, precum și gravuri și acuarele imortalizând momente de pe parcursul vânătorilor. Mai pot fi remarcate două mese ovale având vârfurile pictate cu scene de vânătoare și o canapea tapițată cu țesătură Gobelin inspirată din fabulele cu animale ale lui La Fontaine.

În sfârșit, am ajuns la ultima dintre odăile transformate în muzeu ale Palatului Wilanow: Expoziția de ceramică și sticlă europeană. Ne este oferită spre vizionare o selecție de cca 120 de piese colecționate de Stanisław Kostka Potocki și fiul său, reprezentative pentru arta sticlăriei și ceramicii din secolele XV-XIX. Ele ilustrează atât arta poloneză în domeniu, cât și cea europeană, în special porțelanuri, cristaluri și sticlărie de Meissen, Boemia și Murano. În vitrinele de sticlă, exponatele sunt aranjate după data fabricării și după materialele din care au fost realizate: gresie roșie, ceramică (faianță) albă și roșie, porțelan colorat sau mat, cristal transparent, roșu și incolor, și sticlărie de diverse culori.

Periplul nostru s-a sfârșit în același loc în care a debutat, magazinul de suveniruri de la intrare. Timpul era înaintat, n-am mai avut vreme pentru cumpărături. Ne-am grăbit spre parcare, acolo unde aproape expirase perioada de rezervare. Dar cum țelul vizitei noastre fusese atins și cum eram conștientă că bogăția de fotografii realizate acolo îmi va ține loc de suveniruri, nu mi-a părut rău că n-am apucat să mai fac cumpărături.

Recomand cu toată sinceritatea vizitarea complexului muzeal Wilanow, acolo unde dragostea, poezia, romantismul, frumusețea și arta și-au găsit bună tovărășie!

Webmaster, cu mulțumiri anticipate, rog ilustrarea review-ului cu videoclipul de la adresa https://www.youtube.com/watch?v=q4WIfEB-TmQ


[fb]
---
Trimis de mariana.olaru in 29.04.18 19:29:48
Validat / Publicat: 30.04.18 06:43:12

VIZUALIZĂRI: 1478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

19 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Muzeul Palatului Wilanow: Antecamera regelui. Pe peretele din stânga se află tabloul Bătălia de la Viena, tablou pictat de flamandul Gonzales Franciscus Casteels în 1683.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 44750 PMA (din 48 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

19 ecouri scrise, până acum

webmaster39 [30.04.18 06:42:24] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

mecut [30.04.18 09:07:46] »

@mariana. olaru

Foarte frumos povestit!

Mi-a plăcut mult, totul! Rw-ul, pozele, obiectivul, o adevărată încântare.

mireille [30.04.18 14:51:12] »

@mariana. olaru: o călătorie regală minunată într-un palat desprins parcă din povești, un adevărat Versailles polonez unde mi-ar place să poposesc... pozele sunt superbe, o bucurie pentru suflet.

mihaelavoicu [30.04.18 16:50:50] »

Superb palat. Mulțumesc!

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [30.04.18 18:22:23] »

mecut, mireille, mihaelavoicu

Vă mulțumesc pentru cuvintele pline de considerație! Vă mulțumesc pentru că ați avut răbdarea să parcurgeți acest lung review, mai altfel decât obișnuiesc să postez, adică unul mai mult tehnic și descriptiv, decât unul transmițător de trăiri și sentimente. Pentru că, de fapt, ce poți spune despre un palat, oricare ar fi el, decât ”am fost acolo, mi-a plăcut, mi-a lăsat o minunată amintire și-acum vreau să mă mai plimb o dată prin odăile lui, însoțită de prietenii mei de pe AFA și de oriunde”. Vă mulțumesc așadar pentru buna tovărășie!

mihaelavoicu [30.04.18 18:50:19] »

@mariana. olaru: Merci, dar eu una, în veci n-aș putea face o descriere sentimentală. Trebuie să ai o anume stare și talent pentru așa ceva!

maryka [30.04.18 22:49:49] »

Foarte frumos! Cu stare sentimentală sau nu, am citit cu mare plăcere și această parte, cuprinzând foarte multe lucruri utile. Despre poze, minunate! Nu-mi rămâne deci, decât să mă visez într-un basm, încercând să-mi închipui cum se trăia între acei pereți " poleiţi" în acel lux, care ascunde însă de multe ori și multă suferință, sau multe tragedii. Poate tocmai de aceea, din preafrumoasa poveste de dragoste, acel loc e excepția de la regulă.

Felicitări pentru articol și pozele superbe!

elviramvio [01.05.18 03:54:35] »

Superb povestit. Felicitări! Polonia este o dorință veche, sper sa se împlinească și pt mine.

Pușcașu Marin [01.05.18 08:59:30] »

@mariana. olaru: Stii ce-o sa fac cand o sa am putin timp? O sa citesc articolul cu voce tare, ma inregistrez si apoi ma mai uit inca odata la fotografii ascultand inregistrarea.

Nu stiu de ce, dar banuiesc ca voi trai aceeasi senzatie ca atunci cand vizitez un muzeu cu audioghidul la urechi.

Ceea ce ma face sa apreciez si mai mult acest articol. Nu e de ici, de colo sa vizitezi un muzeu stand in fotoliu, la tine acasa.

Inteleg ca asta a fost ultima parte despre acest muzeu. Parca-mi pare rau.

crismis [01.05.18 09:23:41] »

@mariana. olaru: Precum colegul @ghisor, așa am avut și eu senzația, că mă preumblu prin elegantele săli ale palatului și ghidul îmi povestește în ureche despre tot ce văd!

Pe urmă am "recunoscut" locurile în fotografii, ceea ce mi-a produs o dublă bucurie!

Felicitări încă o dată și mulțumesc! ????

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [01.05.18 09:30:12] »

mihaelavoicu

Ai perfectă dreptate! Din păcate, talentul nu ni-l putem aroga cu de la noi putere, nici nu-l putem dobândi prin forța voinței, nici nu-l putem perfecționa prin experiență. Talentul este un dar de la Dumnezeu, chiar dacă mulți nu recunosc acest adevăr și-l atribuie... naturii. Dovada este în aceea că talentul și virtuțile sunt dăruite tuturor oamenilor, dar nu în aceeași măsură, nici din prea plin, nici deloc. Fiecare om are talentul și priceperea lui pe care are datoria să le șlefuiască neîncetat, fără a se mândri cu rezultatele, căci degeaba ar fi fost osteneala lui, dacă n-ar fi avut în el sâmburele darului divin.

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [01.05.18 09:38:02] »

maryka, elviramvio

Vă mulțumesc și vă doresc ca într-o zi să aveți ocazia de a vedea cu ochii voștri locurile despre care am povestit! Și chiar dacă între zidurile acestui palat s-au aflat și drame sau chiar tragedii (moartea a nouă copii nu-i lucru ușor, nu-i așa?), totuși, acest loc emană pace, liniște, o stare de bine, semn că multele clipe de fericire și armonie au biruit amintirea morții. Fie ca această atmosferă să o simțiți și voi cândva!

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [01.05.18 09:53:41] »

@ghisor, @crismis

Vă mulțumesc deopotrivă pentru generoasele aprecieri! Mă bucur că ați savurat această plimbare virtuală prin reședința regală de la Wilanow. Cât despre fotografii, mă străduiesc întotdeauna să ilustrez review-urile pe care le postez cu fotografii cât mai edificatoare pentru locurile pe care le-am descris. Și pentru că v-au plăcut atât de mult, parcă îmi pare rău că există o limită de postare la fotografii, care m-a obligat să omit cu bună știință multe alte ipostaze cu totul explicite și sugestive pentru a ilustra locurile despre care am povestit, căci am aproape trei sute de poze de la Wilanow.

@ghisor, când vei face plimbarea imaginară la care te-ai gândit, să știi că te voi însoți cu spiritul meu, nu spre a mai fi o dată ghid, ci spre a mă bucura și eu de această relaxantă vizită, pe care îți doresc s-o prefaci în realitate

Yersinia Pestis [02.05.18 12:56:56] »

Pe vremuri, când eram copil, prin anii 1977-1980, pe TVR 1 rula, duminica după-amiaza, un film polonez ”Norii Negri” se chema.

Nu mai știu intriga, de regulă aia era ora la care ceream voie să ies afară, la joacă, dar, era vorba de niște ”pani” polonezi și gâlceava dintre ei.

Uitându-mă la aceste fotografii, mă aștept să văd, intrând pe ușă, un asemenea ”pan”.

Foarte frumoase fotografii și o descriere amplă și corectă a locului vizitat.

Am fost și eu în Polonia, ocazie cu care am văzut Kracovia, Zabrze, Katowice, Jaworszno și Osciewicz (Auschiwitz). Polonia este o țară extrem de civilizată și de frumoasă, pot spune. Până la urmă se vede că a fost, câteva secole, un important regat al Europei!

Citit și votat cu mare plăcere! Sărut mâna!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [02.05.18 17:30:24] »

Yersinia pestis

Mulțumesc pentru ecou și pentru binevoitoarele aprecieri!

Cât despre Polonia, am spus și cu alte ocazii, e o țară pe care o prețuiesc mult și ca pe o surată din fostul bloc comunist, aș lua-o totdeauna drept exemplu bun pentru modul cum își gestionează patrimoniul uman, științific și de artă spre beneficiul și prestigiul propriului popor.

Îmi pare rău că nu am avut posibilitatea să postez și câteva fotografii ce reproduc chipuri de ”pani” polonezi și alți nobili așijderea, așa cum apar ele în tablourile expuse la Wilanow. Din cauza limitării numărului de fotografii posibil de încărcat, conform regulamentului site-ului, acestea au fost primele pe care le-am tăiat de pe listă, deși erau foarte sugestive pentru a ilustra crâmpeie din istoria palatului și a rezidenților de aici.

Legat de cinematografia poloneză, trebuie să recunosc că abia la anii maturității am început să apreciez școala poloneză de film și pe marii ei regizori (Andrzej Wajda și Roman Polanski), la vremea copilăriei și adolescenței consideram creațiile lor de-a dreptul plictisitoare. Dar, deși nu am văzut ”Norii negri”, există totuși o creație cinematografică de mari proporții pe care eu am apreciat-o ca pe o capodoperă, mai ales că citisem deja romanele pe baza cărora s-a scris scenariul. Este vorba de ecranizarea trilogiei istorice a lui Henryk Sienkiewicz (Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski), unul din marii romanicieri istorici de talia lui Tolstoi. Și dacă evocarea ta mi-a deschis astfel poarta spre amintiri, găsesc că n-ar fi rău să reiau lectura, căci cărțile cu pricina au îmbătrânit deja pe rafturile bibliotecii mele

Yersinia Pestis [02.05.18 17:50:15] »

@mariana. olaru: Andrzey Wajda a fost un nume mare în cinematografia mondială! Pe vremea când eram așa, de vârsta de-mi dădea voie să invit fetele-n oraș, la film, la cinematograful din Adjud a fost un festival, să-i spunem ceva de genul : ”Zilele filmului polonez”. Atunci am văzut ”Cenușă și diamant”, sunt sigur că așa se chema filmul, uite-o să mă uit pe Google !

Încă de atunci Wajda avea critică bună, citeam și eu prin almanahul ” Cinema”

Mi se pare că Wajda a fost propus la Oscar, ca regizor de filme făcute în Europa, nu știu dac-a câștigat vreodată, scuze!

”Czarne chmuri”, recte ” Norii Negri” era un film în vogă, pentru noi, puștii de-atunci. Atâta doar că eu jucam fotbal și preferam să-mi rup coatele-n poarta de fotbal decât să stau acasă, la TV. Dar, pe bune, știu și-acum melodia de generic, nu te mint!

Când auzeau melodia, parte din cei ce jucau fotbal, fugeau , repede, acasă, pentru film, de ne stricau paritatea la echipele de fotbal!

Și genericul îl mai știu, era o ceată de călăreți, toți în armuri, ce alergau pe cai, printr-o pădure...

Apoi, despre Sobiescky, în afara faptului că la 1683 a eliberat Viena de sub asediul turcilor, asediu la care Șerban Cantacuzino, vodă al Țării Românești, participa ca aliat de partea otomană, dar, care, umplea țevile tunurilor cu paie, pentru a nu distruge zidurile, a mai scris George Coșbuc, în a lui ” Cetatea Neamțului”:

“Sunt cu ceară picurate, filele-n bucoavna mea

Scrie-acolo de-o cetate, care Neamțu se numea

Și-au zidit-o, scrie-n cronici, nemți, germani sau teutonici!

E ruină, azi, de veacuri...

Unde-o fi, vezi, asta-i greu, cine credeți că sunt eu,

ca să știu atâtea fleacuri? Cui va ști, îi dau un leu!

Zici că afli-n cărți, la școală? Aș, rămâi cu mâna goală! ”

Mă rog, asta-i prima strofă din cele vreo 50 și ceva , care-s scrise ...și azi o știu pe de rost !

Hei, cât am vorbit, scuză-mă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [02.05.18 20:31:50] »

Yersinia pestis

Ei, și eu care mă așteptam să nu-mi răspunzi, sau să-mi răspunzi cu un banc, o anecdotă sau măcar o ”perlă” de absolvent de bacalaureat, ceva de genul ”Oastea lui Sobieski mergea greu pt ca drumul nu era asfaltat” (n. m. iată cât de mult ținem noi la tradiție!), în timp ce domnia ta mă ademenești la masa nostalgiei! Dar să știi că m-am abandonat cu totul nostalgiei și mă simt minunat.

Din câte știu (dar nu bag mâna în foc), Andrzej Wajda a primit un Oscar de onoare pentru întreaga activitate, dar și un Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes. În schimb, Roman Polanski a primit un Oscar pentru cel mai bun regizor cu filmul Pianistul, un film care mie mi-a plăcut foarte mult, îl am în colecția mea de CD-uri și din când în când îl mai revăd cu aceeași plăcere ca prima oară.

Ei, chiar că am întrecut măsura! De partea mea va fi plăcerea să te cunosc aievea cândva și să mai depănăm amintiri.

profesor73 [04.07.18 09:54:10] »

@mariana. olaru: Foarte interesat articolul, mi-am adus aminte de vizita prin acele locuri mununate, m-a impresionat in mod deosebit parcul, modul cum este intretinut, statuile, fantanile, este un loc minunat. Amintirile imi sunt putin estompate, intrucat au trecut cateva decenii de la acea vizita, dar cu filmuletul de prezentare de la inceput si fotografiile din relatare. mi-am amintit mai multe lucruri din cele vazute in exterior, dar si de ambianta, statuile, picturile interioare, fara sa mai amintesc de alte exponate din epoca. Multumiri!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / POLONIA [04.07.18 17:33:43] »

profesor73

Mă bucur că lectura articolului meu v-a fost prilej pentru o atât de plăcută amintire. Vă doresc să aveți și șansa unei noi revederi cu locurile evocate, atât pentru a vă împrospăta impresiile, cât și spre evaluarea (în bine sau poate în rău) a măsurii în care timpul și-a pus pecetea de-a lungul anilor pe acest atrăgător reper turistic din Varșovia.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
crismis, elviramvio, mariana.olaru, maryka, mecut, mihaelavoicu, profesor73, Pușcașu Marin
Alte impresii din această RUBRICĂPalatul & Complexul muzeal Wilanow:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.737065076828 sec
    ecranul dvs: 1 x 1