Călător prin țara mea. Merită să vezi. Vaslui

TIPĂREȘTE

Descoperire la Vaslui! Senzaţional! Medicii au descoperit la un pacient un ficat aproape întreg!

Doi vasluieni:

- În sfârșit, bine că am găsit soluția să mă las de băut alcool! zice unul. Tot timpul îmi venea să vomit!

- Pe bune?! întrebă celalalt, stupefiat. Şi, de-acuma, ce-ai să faci?

- Mi-l injectez în venă...

Câţiva vasluieni au fost păcăliţi să deszăpezească o casă: „Ni s-a spus că acolo e cârciumă"

O spargere de răsunet național, o crâșmă din Vaslui a fost spartă. A fost furat caietul cu datornicii!

Rămăsesem la partea în care, după o îndelungă dezbatere unde să mergem de ziua noastră am ales să mergem la Brașov și-am ajuns la Iași...

Mai mult, am făcut această excursie, eu fiind șofer, fără s-aud c-o ureche, cea stângă!

Nu știu dac-ați condus vreodată surzi fiind, dar, credeți-mă, e o experiență dată dreaq, n-o recomand nimănui. Stai cu ochii numai pe oglinzi: pe aia de lunetă precum și pe alea două, laterale, că, deh, dacă te claxonează ăia de-i încurci, n-auzi, neam!

Dar, nah, plăcerea ieșirii era prea mare, așa că mi-am asumat riscul.

Vă spuneam, un review ago, ăla de nu l-ați votat de parcă luați ciumă dacă intrați pe pagina mea, că mergeam spre Iași, chiar încântați de perspectiva unei excursii într-un loc de nu ne omorâm cu el în mod obișnuit.

Fiind surd, am mai descoperit și o parte bună, nu auzeam ce bengănea Adriana lângă mine. Nu știu cât de des ați trăit așa ceva, dar eu, am încercat să zâmbesc, ori de câte ori bănuiam că Adi-mi zice ceva, zâmbetul ăla de pare înțelept, când, de fapt, e de idiot.

Mă înscrisesem pe orbită pe frumosul E 581 cu o viteză de croazieră decentă când, apropiindu-ne de Vaslui, Adriana mi-a spus ceva. Ce, n-aș putea să vă spui, e secret de familie, sau, mai pe cinstite, habar n-am! Probabil, ceva de genul, ”Du-mă-n oraș, vreau să beau o cafea și să mâncăm ceva! ” Neînțelegând ce mi-a zis, am zâmbit, cum vă spuneam.

Dar, când am intrat în Vaslui, 3 minute mai târziu, i-am spus, cu același zâmbet idiot:

-Hai să intrăm în Vaslui, să bei o cafea (eu nu beau cafea) și să luăm ceva de molfăit!

Adriana s-a uitat lung la mine, dar, nu cu admirație. Cred c-am greșit ceva, ce anume, nu știu ?!

Fac o mică paranteză:

Ori de câte ori am trecut spre Iași nu am intrat în Vaslui. Am luat, mai mereu, centura spre Iași și-am dat talpă! De aici și percepția mea că Vaslui, ca oraș, e un oraș cu două străzi și-atât!

Plus că, răi fiind, ne place să ironizăm zona, pe care-o considerăm ca fiind cea mai săracă din țară.

Ei, vă spun, în deplinătatea cunoștințelor, că ne cam înșelăm: județul Vaslui s-a schimbat : am fost și pe partea Murgeniului, aia mai puţin vizitată, și am văzut ferme agricole de nu-ți vine să crezi ! Și, pentru ăia de muncesc, se oferă salarii frumoase, motiv pentru care casele din satele de se-nșiră la marginea drumului nu sunt, deloc, dar deloc, urâte!

Eu, ca fost polițist am niște amintiri: prin 2003, guvernarea de-atunci a stabilit că cea mai mare infracțiune de corupție din România este la conductorii CFR! Aveam niște șefi la IGPR care au marșat pe ideea asta astfel încât ni s-a cerut să acționăm pe combaterea acestui flagel, cel al mitei la ”naș”, care oprea România să se dezvolte plenar, de-așa natură încât UE să-și muște pumnii de ciudă.

Eram polițist și, normal, unde-i ordin, cu plăcere! Am făcut echipe care acționau pentru combaterea acestui flagel nemilos, călătoria frauduloasă pe CFR, cea care ne dădea înapoi cu sute de ani față de Europa modernă, mai ales în ceea ce privește banii! .

Bine, noi, ăia de jos, am înțeles că e o mare vrăjeală și, am hotărât că, dacă tot acționăm pe trenuri, hai să vedem, poate c-om prinde hoții de bagaje, că nu cei 3 lei de-i lua nașul era cea mai mare crimă.

V-am spus, în alt review, că zona Vaslui avea niște hoți de buzunare și de bagaje de ne urcau pe pereți: furau între Bârlad și Tecuci, pe trenuri de noapte, victima dormea cu spume și, abia pe la Focșani vedea că a rămas orfană de bagaj și ne omora cu plângeri pe care, foarte greu reușeam să le rezolvăm. Motiv pentru care, ne-am decis: acțiuni, periodice, cam trei pe săptămână, pe trenurile de noapte de veneau din zona Moldovei pe relația Iași- Vaslui- Tecuci- Focșani.

Așa că făcusem echipe, de câte doi polițiști, care să acționăm și pe hoți și pe mită la conductor.

Plecam, noaptea, din zona Vrancea de-așa natură ca s-ajungem, pe la ora 2,00, în zona Vaslui, îmbrăcați răpănos, să ne pierdem în peisaj, cu geci de piele ponosite, vai, mama lor, în general, cu haine măi prăpădite, cam ca lumea de mergea pe trenurile de le patrulam, aveam în buzunare sticle de plastic, din alea, cu ”Vodcă de Rieni”. Erau pe jumate goale, și, de fapt erau cu apă-n interior.

Chiar țin minte că ne-am dus, noapte fiind, undeva, în zona gării CFR Vaslui, încă mai erau ”Non-stopurile”, să ne luăm ceva de mâncare și vânzătoarea aia n-a vrut să ne dea, ne-a luat la înjurat: ”- Fir-ați ai dreacu' de bețivi, acuma vreți să mâncați? ” De un' să știe duduia că noi, ca să intrăm pe turnus, venisem cu vreo trei ore mai devreme în Vaslui și-am stat ascunși, să nu se-nțepe hoții?! Și că ni se făcuse foame de-am fi mâncat și bătaie???!!!

Mă rog, a venit trenul, ne-am așezat, strategic, câte unul pe diagonala fiecărui capăt al salonului unui vagon, s-avem vedere directă, unul cu altul. Eu m-am lățit pe banchetă, mi-am tras șapca pe ochi. Daniel colegul meu, cam la fel, să ne putem vedea și ajuta, în caz de belea.

A plecat trenul din Vaslui, tren personal, de noapte. Nu vreți să știți ce-nseamnă trenurile de noapte din Moldova, mirosuri și vorbe! Pleca din Vaslui pe la 2,30 noaptea, în el se urcau cerșetorii de urmau să coboare prin Tecuci, Focșani sau, mai departe, Rm. Sărat și Buzău. Ne feream de ăștia, au un ochi format, știu să ghicească ”gaborii”, imediat. Mă rog, am avut noroc, nici eu, nici Daniel, nu prezentam interes pentru ei.

A venit conductorul, o fată chiar frumoasă. M-am decis: și dac-o văd că ia șpagă, nu mă bag, mai ales că nici nu ajunseserăm la Bârlad, de unde urcau greii hoților.

Fata aia a luat, la rând, călătorii aflați în vagon, pentru a le verifica biletele, dinspre mine, spre Daniel. Când a ajuns în dreptul meu, eu, lățit pe canapea, cu sticla de ” vodcă” lângă mine, ce mai, boschetar veritabil, s-a uitat la mine și mi-a spus, încet:

-Să trăiți, șefu', dar, știți, de la Bârlad urcă hoții!

Este absolut real ceea ce v-am povestit. @Kristinna a scris despre o călătorie cu trenul pe relația București- Brașov. Eu nu aș putea merge cu trenul fără să mă uit, de la-nceput să văd cine-s ”șmecherii” din vagon.

Cam lungă și largă paranteza, îmi cer scuze, cei de vă pierdeți timpul citindu-mă știți c-așa-s eu!

Voiam doar să vă spun că, fără nici un motiv, Vasluiul duce povara bancurilor. O să vedeţi, dac-ajungeţi pe-aici, că terenurile sunt lucrate, satele şi localităţile sunt chiar curate, frumos întreţinute şi îngrijite. Deci, haideți să lăsăm bancurile.

* * *

Am intrat în Vaslui plini de încredere și speranță. Nu voiam decât o dughenuță unde Adriana să -și comande și să bea o cafea și, noi, amândoi, dă cumpărăm vreo doi covrigi, să molfăim ceva.

Am intrat pe str. Ștefan Cel Mare, centrul din Vaslui.

Strada arată tare bine, curățenie, jardiniere cu flori, cum, de fapt, aveam să vedem un pic mai târziu, toate străzile sunt! Poate c-o să vadă și primarul din Focșani asta și-o să acționeze la fel în reședința de județ a Vrancei!

Lăsând gluma de-o parte, chiar nu auzeam și nu voiam să mai conduc așa, motiv pentru care, în timp ce mergeam pe Ștefan cel Mare Adriana a văzut firma unui cabinet ORL și o farmacie lângă. Am parcat ușor, am găsit locuri imediat.

Am coborât și, pân' s-ajung la cabinetul ORL ne-am oprit la o simigerie-pizzerie, ”Petru” se numea. În vitrină era expuși niște covrigi imenși și felurite sortimente de pizza. Clar, peste ceea ce putea suporta un om obișnuit, așa c-am decis, am năvălit în interior.

Două fete drăguțe serveau pe matinalii cumpărători, era ora 9-9,30.

Am ales o felie de pizza casei pentru Adriana, o cafea, tot pentru ea, un mare sandevich, pour moi, și doo ape plate, că n-avea carbogazeificate, spre bucuria Adrianei. Preț decent, 18 lei. Achitat 20, n-am vrut rest și m-am ales cu un zâmbet frumos de la moldoveanca de m-a servit, avantaj eu, era o brunetă cu ochii albaștri de nu-ți venea să crezi! Buei, moldovencele-s frumoase, dar frumoase rău!

Locația frumoasă, largă și mobilată de bun gust. Partea unde-am stat dădea spre un tare frumos parc așa că, în timp ce băteam fălcile, ne-am gândit să nu plecăm imediat din Vaslui.

Așa am și făcut, după ce am terminat și am ieșit, am ales să mergem, agale, prin oraș. Numai prin partea din centru, nu am căutat niciun obiectiv anume, ne-am plimbat, pur și simplu.

Primul loc unde-am fost a fost Parcul Teatrului de Vară. Din nou, mulți ar avea de învățat despre cum se amenajează-un parc. Alei mari, late, curate -farmacie. Iarba tunsă proaspăt, fântâna artizanală mergea de minune. O fântână de genul celei cinetice de la Brăila. Parcul, terasat. pe mai multe niveluri, folosit de bătrâni și copii. Ce vreți, era sâmbătă dimineața, tinerii vin seara !

Plimbat prin parcul respectiv apoi, trecut vis-a vis, în Piața Civică, în fața Primăriei.

Văzut statuia de rigoare a lui Ștefan cel Mare și, în plus, o acțiune a Retroautomobil Club. Erau expuse 10-12 autoturisme de epocă, printre care Dacii 1300, Volga, GAZ, vreo două Ford-uri și alte trocuțe. Chiar erau frumoase, ne-am pierdut, cu plăcere, ceva timp printre ele, o să vedeți poze!

Imaginea orașului Vaslui, cea care mi-a rămas în memorie, este a unui oraș aerisit, mai presus de orice, curat și întreținut! Bravo municipalității pentru efortul făcut și lor, vasluienilor, pentru modul în care păstrează!

Spun asta în calitate de viceprimar, cel care muncește, ca nebunul să facă curățenie acolo unde, a doua zi, gunoiul răsare ca prin minune! Ce vreți, munca la cooperativa ”Munca în zadar ”!

Vă spuneam că n-am avut ținte tursitice în mun. Vaslui. Am aflat că aici s-ar afla Curtea Domnească, o biserica construită exact de Ștefan cel Mare. Nu, nu le-am văzut, dar poate că mi-am lăsat ancore pentru viitor.

Plus că, deși la cabinetul ORL era închis, de la farmacia de lângă mi-am luat un spray ”audiclean” cu care m-am tot forjat în urecehea cu beleaua, sperând s-aud!

Acuma, pe bune, vă recomand să lăsați baltă prejudecățile despre județul Vaslui! Chiar cred că este un județ frumos și care merită vizitat, acordându-i bunăvoința de rigoare! Nu mă credeți? Poftiți de-l vizitați!

Altfel, haidi, pa!

WEb, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=9EiijTCuxlE

---

VIZUALIZĂRI: 1162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI