Konniciwa godaymas

TIPĂREȘTE

In toamna lui 1987, de “Zilele Japoniei la Bucuresti” am vazut prima expozitie de ikebana si am asistat la imnanarea diplomelor absolventilor cursului de japoneza, la Sala Dalles. A fost prima data cand mi-am dorit sa aflu mai multe. Apoi mi-am dorit sa ma stabilesc in B doar pentru a putea invata limba si a afla cat mai mult din fascinatele povesti si traditii. Apoi au trecut anii iar entuziasmul a scazut, in valtoarea lor… Acum 2 ani, chiar si buna mea prietena cu care impartaseam fascinatia mi-a spus ca e pe o lista…. Indepartata, asa ca am taiat-o de tot. Asta vara, sotul meau mi-a spus ca a parut o carte, ‘Povestea lui Genji”. Ia-o, am zis. Au fost 700 de pagini fascinante, uneori monotone dar pline de simboluri si de interpretari, apoi a aparut din neant, pe net, o oferta. Mi-am zis ca e un facut, asa ca am decis: e momentul!

Japonia este fascinanta pentru noi, mai ales din punct de vedere al educatiei, rigide- ce-i drept, cat si a respectului. Daca va doriti si aveti posibilitatea, trebuie sa va satisfaceti aceasta dorinta si veti fi rasplatiti pentru rabdare si incredere, cum am fost eu.

Am avut parte de un minunat traseu in perioada Sakura, primavara ciresilor infloriti. Festival inseamna sa te bucuri. Asta fac si japonezii in aceasta perioada, se bucura, iar turistii, pe langa ei. Am vazut Tokyo, cu oamenii lui mergand la serviciu, cu constiinciozitate; cu metrou si tren si toate cele, pe cateva nivele subterane, cu harti imense ale liniilor colorate si cu pretul biletului de la statia in care esti, pana la oricare alta; cu orasele subterane in fiecare statie si supratene… Cu restaurant intre blocuri de peste 20 de etaje, in care se comanda la un apparat, apoi primesti un pahar cu apa cu gheata si curand, foarte curad, mancare; japonezii mananca si pleaca acasa. Si nu se supara daca ora de inchidere este tocmai cand ei vor sa intre. Se bea bere multa in Japonia; se vand multe tigari, desi este interzis fumatul pe strada, iar amenda este maaaare. In Tokyo, barbatii poarta costume negre si cravata, indifferent unde lucreaza, iar femeile sunt imbricate simplu, lejer, poarta pantofi cu 2 numere mai mari (?), cam sleampete, dupa unii…. In jurul Palatului Imperial, canalul de aparare e scaldat in pletele ciresilor infloriti. Tinerii absolventi, ele imbracate in kimono-uri se bucura impreuna cu familiile. Totul bine coordonat, sa nu se faca imbulzeala: un cordon tinut de niste “poltisti comunitari” separa cele 2 densuri: se circula pe stanga…. Tineti minte: vestita piata de peste este inchisa miercuri; puteti asista la faimoasa licitatie de ton, daca mergeti pe la 2.30 si asteptati cu rabdare; sunt 120 de locuri pentru vizitatori, care intra in 2 transe; trebuie sa prindeti “bilet” si sa ramaneti in zona pana la 5 cand incepe “festivalul”. Piata de peste este ceva minunat si pe lumina. As zice ca, data viitoare voi renunta la micul dejun de la hotel si voi merge in fiecare dimi sa iau micul dejun in piata. Oferta este pe cat de variata pe atat de apetisanta. Si mai ales pentru pofticiosi!

De la Tokyo am fost in excursie de o zi la Nikko, la sanctuarul Toshogu si apoi la cascada din zona, Kegon (aici veti gasi pensule, cei care stiti sa “scrieti” japonezeste). In oras am vazut sanctuarul Meiji si Templul Senso-ji. O alta zi a fost dedicate maiestuosului Munte Fuji si zonei Hakone.

Am petrecut o noapte fascinanta la un ryokan- han specific japonej, unde am dormit pe tatami si am facut o cura la onsen- baia traditionala. Am fost si cu shinkansen-ul. Toate trenurile sunt de patru feluri: cel mai incet, care opreste in toate statiile. Urmatorul, opreste si in orasele; urmeaza cel care opreste doar in statii importante – 3-4 pe traseu, si cel mai-tare-din-parcare, fara oprire pe parcurs; opreste doar la destinatie. Cum spun, sistem valabil atat pentru trenul de mare viteza cat si pentru JR- reteaua private de trenuri regionale. Veti intalni si linii de metrou private. A propos, la metrou, luati bilet cf pretului pentru statia de destinatie; la intrare bagati biletul pe care il veti ridica imediat si pastra pentru iesire; daca ati ales gresit si ati platit mai putin, la iesire, cand bagati biletul in aparat sa puteti iesi, portitele vor ramane inchise si aparatul va “tipa” sa mergeti la aparatul de platit diferenta. Umblati cu mult cash la voi, ca e nevoie la fiecare pas. Poti plati si cu cardul, dar la temple si la magazinele mici, doar cu maruntii; la unele magazine, de la o anumita valoare in sus se accepta si card, dar trebuie sa intrebati tot timpul. Tot legat de cumparaturi, purtati tot timpul pasaportul la voi; daca sunteti straini, la cumparaturi peste 5400 yeni, vi se scade pe loc tva-ul, daca aveti pasaportul….

Kyoto, fosta capitala imperiala, este un orasel plin de turisti, care imbina traditionalul cu modernul in cel mai frumos mod. Aveti de ales intre peste 1000 de temple, dar trebuie sa gasiti timp pentru cel din zona Arashyiama si padurea de bambus; eu am avut o mare surpriza la templul din Uji, unde am fost sa vizitez muzeul dedicat minunatei Povesti a lui Genji, cum spuneam, impulsul meu spre Japonia. Aici e momentul sa va bucurati de o ceremonie a ceaiului, la o mica ceainarie, in compania vre-unei batranici fara varsta, asa sunt japonezele, dar cu multe povesti frumoase, cat un roman… Gasiti pe site-uri si ghizi pentru o zi, dar gasiti si sfaturi si sugestii, cat pentru o luna de zile. Transportul in comun chiar este rapid si leaga distante mari in timp scurt. Am calatorit de la gara centarala, Kyoto Station la Arashyiama in 20 de minute; inapoi, apoi am luat al JR spre Uji; m-am oprit la intoarcere la minunatul temple cu 5000 de porti tori, unde m-am bucurat de ritualul imbracarii unui kimono si un ceai in acea tinuta sofisticata si senzationala. Daca aveti noroc de o zi fara nori, apusul trebuie sa fie fascinant de pe dealul impanzit de porti tori.

Osaka. Osaka este un oras vibrant, cu 2 000 000 de firme care produc cate ceva; cu un turn de unde poti vedea maretia si padurea mareata de zgarie-nori, dar care par totusi, normali. Unde vezi unica autostrada care trece printr-o cladire… Unde te bucuri de vuietul strazii cu neoane in mirosuri care te fac sa te saturi fara sa manaci ceva. Eu am zis: Europa lor, strada acoperita plina de magazine: aici unul cu lacate la vitrine si posete de mii de dolari, 3 magazine mai incolo, unul cu aceleasi posete, made in Hong Kong.

E greu de povestit, trebuie sa simti singur si sa astepti sa se limpezeasca fiecare imagine.

Si totusi, trebuie sa spun si mica mea dezamagire, chiar daca va trece neoremarcata: cand pretinzi ca ai citit despre Japonia, ca o iubesti, ca te fascineaza, e greu sa intelegi ca unii romani ajung acolo fara pic de respect, prin comportament, fata de ceea ce adora: arunci guma de mestecat in gramada de frunze maturate de un calugar la templu; te asezi turceste la ceremonia ceaiului, femeie fiind; faci poze la teatru, desi esti rugat respectuos sa nu o faci, mai si vorbesti, tare- ca nu te intelege nimeni... Iti ridici picorul pe lemnul sacru al templului sa te incalti, desi esti cu biletul sub ochi, in care esti rugat sa nu pui piciorul pe lemn decat descaltat. Asa ca, va rog, daca iubiti sau daca sunteti curiosi sa vedeti Japonia, in primul rand respectati-le obiceiul si traditia. Face ca totul sa fie frumos, plin de armonie si de liniste. Ceea ce unii numec zen.

PS Va veti bucura de toaletele cu colac incalzit si multe proceduri de spalare si parfumare, peste tot, dar si de cel traditionale- a propos, in toalete sunteti indrumati sa folositi dezinfectantul special pentru curatat colacul, sa va asezati in siguranta; de tot felul de chiuvete-concept. De, o alta lume. Cate lumi or mai fi pe lumea asta?!

Sayonnara

---

VIZUALIZĂRI: 1495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI