Marginalii la Întâlnirea AFA - Alba Iulia 16-18 martie 2018

TIPĂREȘTE

Toată întâlnirea a fost nu ”o splendoare în iarbă”, ci o splendoare în Park, hotelul din centrul Albei. Nu am destule cuvinte entuziaste să descriu atmosfera, antrenul, baia de prietenie AFA în care ne-am scăldat cu toții, organizarea impecabilă pe care i-o datorăm inegalabilului Cornel și staff-ului AFA, care au muncit pentru noi cât duce trenul și cărora le rămânem profund îndatorați, până la întânirea viitoare când acestă datorie va crește și mai mult si nu o vom putea achita decât cu căldura, recunoștința și mulțumirea sufletelor noastre.

Si uite că de data asta, mă bucur, eu care am publicat patru volume de murphologie aplicată, că legea clasică a lui Murphy: ”Ceea ce începe bine se termină rău! ”, de data asta a fost invalidată complet, totul a început cu bine și s-a terminat cu bine, păcat că așa de repede.

În ceea ce privește hotelul Park, de felul meu nu sunt un chițibușar și nu caut ”pete în soare”, dar nici un ipocrit sau un laș să nu le devoalez, pot spune că a fost o alegere optimă a organizatorilor, care a căutat să ne cuprindă și să ne găzduiască pe toți sub aripile mamei-cloșcă AFA, dar un amănunt, semnalat și de alți confrați, m-a frapat (nu ca pe o sticlă de vin alb, înainte de a fi dată spre consum). E vorba de acea ”taxă de oraș” (nu de stațiune - municipiul Alba nu e stațiune), pe care unii dintre colegi au plătit-o cu 5 lei, în hol s-a anunțat 10 lei, iar eu cănd m-am dus să iau cheia de la recepționeră, dupa 14,30 (deși așteptam de la 12,30) si am întrebat-o: ”10 lei pe cameră? ”, mi-a spus:”Nu, pe persoană! ”. I-am dat 20 lei și m-am dus. Faptul că nu a dat chitanță m-a făcut să suspicionez treaba, dar m-am luat cu programul și am trecut-o la capitolul ”amânări”. Ajuns cu bine acasă, mi-am adus aminte că am fost timp de două mandate consilier local în Consiliul Municipiului Cluj-Napoca și încă mai am experiență în treburi din acestea și am sunat la Primăria din Alba să întreb dacă este o Hotărâre de Consiliu Local în această privință, pentru că era normal ca sumele colectate să intre în bugetul local și utlizate pentru dezvoltarea municipiului. Nici pomeneală! Cred că a fos o metodă inelegantă de rotunjire a veniturilor personalui hotelului. Nu știu dacă și colegii cazați la hotelul Transilvania au plătit și ei taxa acolo?

În rest căldura în cameră, dar și în sălile hotelului a fost cam mare. Termostatul din cameră nu a funcționat și citesc cu stupoare că unii colegi au suferit de frig în camere. Când m-am dus la recepționeră s-o anunț că nu-mi funcționează cartela a părăsit recepția și a venit cu mine ca să remedieze situația. M-am interesat dacă nu au un om însărcinat cu mentenanța și nu aveau. Am compătimit-o, dar la 4* și la tarifele lor așa ceva nu este admis! Încolo a fost în regulă.

În excursia prin Țara Vinurilor, care mi-a plăcut mai ales prin acele degustări de vinuri albe seci de calitate (din care consumam, de regulă, numai atunci când aveam pește la masă) și prin faptul că mi-au îmbogățit orizontul și cunoștințele oenologice. Întors la Cluj, m-am și dus să achiziționez o sticlă de ”Fetească Regală” de Jidvei, care-mi plăcuse la nebunie, dar care m-a dezamăgit parțial pentru că, deși fusesem avertizat că ce voi cumpăra din raft n-o să fie gustul și buchetul taman același, n-am crezut pănă n-am băut. Cred că anul în care fusese produs vinul era diferit, iar ce ni s-a dat spre degustare la Jidvei, au fost vinuri de colecție. Cinste lor!

La a treia degustare, la crama de la Aiud, puteam, zic eu, să ne fi limitat numai la degustarea vinurilor și cu niște gustărele alături, ca la celelalte crame și să nu mâncăm de amiază. Meniul, ziceau niște colegi că a fost cam ”subțire” sau cam ”zgâriat”, la banii dați. Ciorba și tocana de ”mistreț„ (miram-aș, carnea de mistreț are un miros aparte, pentru că nu l-a castrat nimeni când a fost mic, dar carnea de scroafă, e în regulă), la noi la Cluj, la localul cat. II ”Santa Lucia” sau la Cantina Primăriei, costă 12 lei! În plus nu mi-a căzut bine că noi mâncam și unii dintre colegii noștri se uitau la noi, așteptând să le vină rândul. Cred că trebuia să fi venit mai repede la hotel și să fi ”încropit” un ospăț pantagruelic cu bunătățile și lichidele ramase decuseară. La micul dejun, m-au impresionat confrații moldoveni, care au venit cu oalele cu lapte prins, care l-au împărțit la comeseni. A fost de milioane, la fel și cu pepenele murat de la degustări.

La masa festivă de sâmbătă seara, aperitivul ”ficăței de pasăre” a fost incometibil. Eu am avut noroc, la meniul C1, cu cașcavalul pane, dar m-am bucurat degeaba, pentru că la felul doi, adus sleit și cam fără gust, n-am putut să mănânc, cu bunvoință, decăt jumătate din hartanul din farfurie. În schimb tortul și savarina au fost bune.

Am auzit că s-au strâns cca 50 mil lei (vechi) din votările la degustări și licitații, care s-au donat unei înstituții de ocrotire socială. Sper că s-a primit chitanță și ulterior avem dreptul și datoria de a ne interesa de cum s-au cheltuit, ne de alta, dar ca Președinte al Comisiei de Protecție Socială din cadrul Consiliul Local al municipiului Clu-Napoca, am învățat să fiu prudent în cazuri din acestea.

Tot ce am relatat, țin să subliniez nu au depins de admirabilii noștri organizatori, care s-au străduit aproape până la limita epuizări să ne fie bine. Și ne-a fos!

---

VIZUALIZĂRI: 1240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI