Kyoto pentru grăbiți

TIPĂREȘTE

Dedic aceste impresii celor care vor să vadă cât mai multe în cât mai puțin timp cu riscul, evident, de a fi superficial pe alocuri și dispus de a se trezi cu noaptea în cap. Am vizitat de mai multe ori vechiul oraș imperial (cum îl numește Yasunari Kawabata) în diverse combinații de atracții în funcție de timp, partener de călătorie și anotimp. Urmează o descriere amănunțită a obiectivelor turistice din Kyoto, impresiile de față sunt strict un itinerariu ambițios contra-cronometru.

Pentru simplificarea calculelor, 100¥ = 1$

Buget: 500¥ pentru bus pass, luat din Kyoto Station de la tonomatele de afară, asigură călătorii nelimitate pentru principalele obiective turistice (exclus Arashiyama, Fushimi Inari, la care se ajunge cu trenuri din Kyoto Station). În principal, sunt necesare trei autobuze Raku din care te tot dai jos și urci la loc: 100,101 și 102. Începem cu 100.

Atracții turistice: 600¥ Sanjūsangendo, 400 Kinkakuji, 500 Ginkakuji, 600 grădina de la Heian Jingu, 400 Kiyomizudera, 600 castelul Nijo,

Masă: 1000-2000¥ lângă atracțiile turistice, un fel de mâncare. Primul restaurant în cale, fără eforturi de a găsi ceva mai ieftin.

Budget tip: bentourile gustoase sau alte preparate de la convenience store (7 Eleven, Lawson, K, Family Mart) rareori depășesc 700-800¥. Pentru o mie de yeni vă luați și o băutură. Uneori există și locuri speciale de luat masa în incinta acestor magazine. Mereu există și un cuptor cu microunde și toalete gratis). De asemenea, puteți să veniți cu mâncare deja gătită și să o mâncați la diferitele obiective turistice - recomand Kiyomizu. Este ceva des întâlnit la japonezi, în special primăvara.

Gustări: 300-400¥ pentru o înghețată (recomand matcha și susan negru), o limonadă (rece sau fierbinte!), 3 mochi pe băț (turtițe din orez) etc.

Punct de plecare: Kyoto Station, 8:30 am. Primul pas: cumpărarea bus passului de afară și urcarea în autobuzul numărul 100.10 minute până la primul obiectiv turistic: Sanjusangendo, templu budist dedicat zeiței milei, Kannon. Aici există 1000 de statui identice ale zeiței, iar în mijloc este o statuie a acesteia la o scară mai mare. Holul lung și îngust e îmbibat de bețișoare care ard neîncetat. După impunătoarele statui urmează o parte cu diferite explicații și exponate ale acestui templu, precum și o cameră cu suveniruri. Timp: 30 de min.

Luăm autobuzul în continuare și ne dăm jos după 5-10 minute, la stația Gojozaka, cea mai apropiată de Kiyomizudera.

Tip: toamnă și primăvara e cel mai potrivit timp pentru a vizita grădina. Din păcate, sunt lucrări la clădirea principalăcare mai durează vreun an doi până la finalizare. Timp: 30 de minute pentru exterior, 45-60 pentru grădina interioară plătită.

Alte 20 de minute pentru plimbat prin Gion, celebrul cartier de geishe. Mie mi-a lăsat mereu un gust amar: plin de magazine peste tot și foarte comercial, însă merită pentru a te simți măcar 5 minute ca în Memoriile unei geishe.

*Kyoto pentru negrăbiți: lângă este și templul Chioin.

Înapoi la autobuz. Urmatoarea oprire la Heian Jingu, ce a apartinut familiei imperiale. Se poate omite daca se dorește și pădurea de bambuși in aceeași zi.

Urmăoarea oprire la Ginkakuji, fratele argintat al lui Kinkakuji (va rog să observați însă diferența de preț). Timp: maxim 25-30 de minute.

*Kyoto pentru negrăbiți: explorati pe indelete the philosopher path, un drum vechi si strabatut de sakure.

De aici schimbăm autobuzul și mergem pe ruta autobuzului 102. Se fac cam 35-55 de minute până la atracția principală din Kyoto, Kinkakuji. Timp: 35-45 de minute (nu știu de ce, însă la prima vizită, toamna, erau mai multe zone în care te puteai plimba față de când am revenit primăvara).

De aici, aveți o alegere: fie includeți și pădurea de bambuși, caz în care ar trebui să vă duceți direct spre gară (ori, pentru cei mega ambițioși, alegeți doar încă un obiectiv turistic), fie porniți spre Kyoto Imperial Palace și castelul Nijo. Dacă aveți în program castelul din Himeji/Kumamoto/Matsuyama, el se poate sări sau înlocui cu cel din Osaka. Pentru grăbiți poate ar fi bine totuși Nijo-jo și Osaka-jo. Pentru Imperial Palace se păstrează autobuzul 102 până la Kawaramachi Imadegawa. (Tip: la început de martie înfloresc ume, iar parcul este plin de ele. Pentru sakure se recomandă sfârșit de martie, început de aprilie).

Pentru castelul Nijo se schimbă cu autobuzul 101 până la Nijo-jo mae.

De la Kyoto Station se ia un tren spre Arashiyama. Va urma un post special pentru o zi numai acolo. Din pacate, cel mai probabil majoritatea templelor vor fi deja închise, însă padurea de bambuși în sine reprezintă o atracție. Aproape sigur va fi plină de turiști. Există anumite drumuri marcate special pentru făcut poze.

Tip: o recomandare pentru padure de bambusi este Tohokuji din Kamakura, de lângă Tokyo.

Timp: minim 45-60 de minute numai acolo. Drumul este sub 45 de minute până la stație. Plus alte 10-15 până la pădurea în sine.

Și așa se termină o zi mega-obositoare, cu bateriile descărcate la maxim și galeria plină de poze. Știu la ce vă gândiți: Fushimi Inari? Fushimi unde e? Ei, Fushimi e... puțin în afara orașului Kyoto. Se ajunge repede cu un tren din Kyoto Station, însă drumul până în vârf durează... și poate dura și trei ore! 5 kilometri de urcat nu se parcurg așa ușor după zi plină.

Sugestia mea: alocați încă o zi pentru Fushimi, pădurea de bambuși, alte obiective turistice ratate în prima zi. În cazul în care acest lucru este imposibil, teoretic te poți duce până la începutul treptelor, urci câte poți (se fac poze superbe de oriunde!) și întoarce înfrânt la hotel.

Kyoto nu e pentru o zi însă, nici pentru două - Kyoto e pentru o viață și încă jumătate.

---

VIZUALIZĂRI: 2130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI