Japonia la superlativ - Kamakura

TIPĂREȘTE

După câteva zile bine umblate prin cartierele din Tokyo am plecat departe de această metropolă supra-aglomerată: destinație Kamakura. Se ajunge relativ rapid, într-o oră pornind din Shinjuku sau Shibuya.

Am început călătoria la pas, trecând printr-o străduță plină cu comercianți și înghețată cu matcha. În 10 minute am ajuns la primul obiectiv turistic: Tsurugaoka Hachimangu, templu construit în secolul al XII-lea de Minamoto Yoritomo, primul shogun al perioadei în care Japonia era condusă de facto de shoguni. Primii trei shoguni au aparținut familiei Minamoto și au avut reședința la Kamakura. Acesta a fost începutul regimului militar.

Există două iazuri în care peștii koi înoată nederanjați de flashurile turiștilor, numeroase plăcute de lemn numite ema pe care credincioșii își scriu dorințele și încăperi ceremonioase. Am avut norocul de a vedea și o nuntă tradițională - mirii și părinții, alături de câțiva călugări. Nimic somptous.

De la ieșire am luat-o spre stația de autobuz. Atenție, sunt scrise numai în japoneză și oarecum greu de nimerit fără să întrebi. Următoarea destinație a fost Hokokuji sau templul dintre bambuși. Nu sunt indicatoare în engleză, se urmează turma un pic înapoi și apoi se urcă prima la stânga. Pentru o modică taxă de 500 de yeni ai acces și în grădina de bambuși. Deși mai mică, mi-a placut mai mult decât celebra Arashiyama din Kyoto, unde totul este foarte turistic și împânzit de oameni. Mult mai autentică și bine întreținută. La Arashiyama m-a surprins să vad cum după ce terminai traseul prestabilit dădeai nas în nas cu niște muncitori ce tăiau din bambuși fără nicio jenă. Și credeam că noi nu ne protejăm pădurile.

Am luat autobuzul care te lua fix de lângă ieșirea templului (vine rar și nu ai cum să nu vezi coada pentru el) înapoi spre gară. Am schimbat pe linia Enoden și am luat un tren vintage, ultimele vagoane având un aspect mai deosebit. Coborât la stația Hasedera pentru ultimele două obiective: Marele Buddha și templul Hasedera.

Templul Kotoku in găzduiește Daibutsu sau Marele Buddha și este simbolul orașului. Intrarea este 200 de yeni și, pentru alți 20 de yeni, puteți intra în interiorul lui. Nu este ceva spectaculos, dar la banii ăștia merită intrat. Statuia este imensă, nu la fel de mare ca Daibutsu din Todaiji, însă impresionează în primul rând prin culoarea frumoasă.

La Hasedera intrarea este 300 de yeni și, pentru mine cel puțin, a reprezentat highlightul călătoriei. Pe lângă numeroasele statuete Jizo (rog citiți impresiile de la Koyasan) și cea cu zeița Kannon (mai multe despre ea într-un viitor articol despre Sanjusangendo din Kyoto), templul oferă o priveliște de sus asupra mării. Mai există și un muzeu închinat lui Kannon. Peștii koi se fotografiază cel mai bine dintre zecile de sakure înflorite deja la mijlocul lui martie. Aș aloca măcar o oră pentru acest templu. Te pierzi printre altare, statui și bețișoare parfumate.

---

VIZUALIZĂRI: 2014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI