Muntele Sacru

TIPĂREȘTE

Călătoria spre Koyasan (sau Muntele Koya) începea într-o zi la începutul lui martie, ploioasă și încărcată de nori violenți. Deși se află în prefectura Nara, cel mai ușor se ajunge din Osaka Namba sau Shinimamiya, mergând pe Nankai Line până la Gokurakubashi. Când am fost eu, cablecarul ce se ia din stație încă nu circula (din 31 martie 2018 s-a reluat circulația normală), însă autoritățile au pus la dispoziție limousine bus cum le numesc ei, practic niște autocare gratis în care n-au fost mai mult de 6 persoane.

Cel mai mare punct de interes din Koya este, poate, statul peste noapte la un templu - shukubo în japoneză. Deși n-am încercat această experiență, am de gând să revin și să povestesc în amănunte.

În istoria celor mai mari personalități istorice religioase se remarcă Kobo Daishi (ori preotul Kukai), întemeietorul budismului de tip Shingon. Astăzi este venerat în întreaga Japonie și se spune că nu a murit niciodată, ci a intrat într-o meditație adâncă. Legenda spune că aici lumânăriile au ars neîncetat de atunci, de mai bine de o mie de ani. Mausoleul acestuia se află în Okunoin, un cimitir considerat spațiu sacru și în topul căutătorilor de spiritualitate. Un pelerinaj în munții Koya este echivalentul japonez pentru unul la Mecca sau Ierusalim, totul cu nuanțe mai sobre și mai puțin concentrate pe turism.

Se poate achiziționa un Koyasan World Heritage Ticket ce include o călătorie dus întors din Osaka în Gokurakubashi, călătorii nelimitate cu autobuzul în Koyasan, reduceri la principalele obiective turistice. Costă 2860 de yeni și un copil până în 11 ani plătește jumătate. Alternativ, există și Kansai Thru Pass de 2 sau 3 zile ce asigură doar transportul.

Okunoin este, de fapt, un cimitir, însă un cimitir în stil pur japonez și parcă vegheat de zeități primordiale. La tot pasul veți întâlni mici statuete Jizo ce au hăinuțe sau căciuli pe cap. Jizo reprezintă o zeitate foarte iubită în Japonia, fiind protectorul copiilor și al femeilor gravide. Familiile care au pierdut un copil încălzesc micile statui cu haine în speranța că și odrasla lor va fi primită cu căldură în lumea de apoi. Copleșitor este puțin spus când privești numărul imens de statui cu hăinuțe.

Okunoin este și cel mai mare cimitir al Japoniei, impunând nu doar prin măreția sa, ci și prin felinarele și monumentele funerare deosebite. Conform tradiției Shingon, aici nu se află însă niciun om decedat - sunt numai spirite într-o eternă așteptare. Peste doi kilometri de altare și statui.

Înspre capătul drumului se află Mausoleul lui Kobo Daishi, loc în care se află peste 10 mii de lampioane. Aici, liniștea este sacră și nu poți rămâne decât înmărmurit. Fotografiatul este interzis. Dacă aș face un top 5 locuri pe care să le vezi înainte de a muri, acesta ar ocupa primul loc. Nu se poate descrie însă, ci numai simți.

Coborând din cimitir, drumul parcă o ia de la sine spre templul Kongobuji, centrul religiei Shingon. În apropiere se află și mausoleul familiei Tokugawa, un altar mai degrabă modest pentru personalități atât de importante din istoria japoneză. Modestia urmează și în mormânt, căci pentru primii doi shoguni locul este lipsit de podoabe sclipitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI