O vacanta de neuitat

TIPĂREȘTE

Anul acesta in luna februarie mi-am luat concediu o saptamana si primul gand care mi-a trecut prin minte a fost sa ma intorc acasa. Acasa pentru mine insemnand Romania, tara in care m-am nascut, leaganul copilariei mele, tara mea pitoreasca cu munti frumosi, ape cristaline, peisaje salbatice si unde sunt copiii mei, viata mea. Nici nu stiu cum a trecut timpul, 7 luni de cand nu ne-am vazut...

Fiind vorba de o saptamana am incercat sa fac in asa fel incat sa avem si o iesire la munte cateva nopti eu impreuna cu iubitul meu care niciodata nu a fost in Romania. El stia din fotografii ca Romania este o tara frumoasa, cu munti si mare, cu delta, cu drumuri care traverseaza muntii, l-au impresionat povestile cu Dracula, a vazut la tv traditii si obiceiuri de Craciun, era curios sa guste vestitii mititei, sarmalele noastre, cozonacul cu nuca si alte mancaruri traditionale. Ii placeau costumele noastre populare, ii placeau mai ales muntii, ce frumosi munti avem noi! Aici in Anglia este frumos dar nu este ca si la noi acasa in Romania si el stia asta.

Biletele de avion erau luate, masina inchiriata ne astepta la Otopeni, am inceput sa caut cazari pe valea Prahovei fiindca pt 3 nopti nu am vrut sa mergem prea departe de capitala, ce rost avea sa petrecem ore in sir in trafic?

Am inceput sa aleg una dintre destinatii, dar ce sa aleg? Sinaia, Busteni, Predeal sau Azuga? Am inceput de asemenea sa studiez variante de cazare si intr-un final am ales. Sinaia - pt ca aici aveam cateva obiective turistice frumoase si interesante.

In primul rand si cel mai frumos obiectiv ramane castelul Peles si Pelisor, apoi urmeaza cazinoul Sinaia, casa compozitorului G. Enescu, manastirea Sinaia, frumoasa cladire a hotelului Furnica pe care nu stiu cati o cunosc, etc. Dar si orasul in sine este frumos. Asezat la poalele muntilor Bucegi aici intalnesti la tot pasul case si hoteluri cochete multe asezate pe versanti muntosi, paraiase cu apa cristalina care cand si cand formeaza cascade, magazine, restaurante, un parc mare si frumos, poteci care urca pe munte iar sus de tot poti urca acum cu o noua si moderna telegondola. Dar nu in ultimul rand la Sinaia fata de capitala pana si aerul este altul, un aer rece si curat de munte, aici este liniste si multa relaxare.

Cazarea am ales-o sa fie sus, cat mai sus pe munte, sa vad brazi, sa ma bucur de natura, sa nu mai vad masini, semafoare, sa nu aud claxoane si zumzetul orasului. Si am ales, da, am ales un loc deosebit, sus aproape de cota, pensiunea Casa Iris. Se afla langa pensiunea Casa Schiorilor pentru cei care cunosc Sinaia. Despre cuibusorul nostru am sa va povestesc separat.

A sosit si ziua plecarii spre Romania, o zi rece, am zburat mereu deasupra norilor care formau o imensa mare alba mult dedesuptul nostru, practic nu am vazut nimic decat muntii nostri dupa ce am intrat in tara. Erau acoperiti in intregime cu zapada si simteam ceva in suflet, acea fericire pe care o simti cand stii ca mergi acasa.

Am aterizat, i-am urat iubitului un dulce „welcome in Romania‘’, masina inchiriata ne astepta in parcarea aeroportului, am pornit spre casa nu inainte de a-i arata Casa Presei, Muzeul Satului, Parcul Herastrau, Arcul de Triumf, Casa Enescu, Magazinul Unirea, aleea cu fantani si mai ales Casa Poporului, una dintre cele mai mari cladiri din lume.

Acasa revederile sunt totdeauna pline de emotie si lacrimi, imbratisari fierbinti, am mancat, am baut, am facut un platou traditional cu slaninuta, ceapa rosie, sunculita, telemea, carnati, asortate si cu palinca, ce dor mi-a fost de toate. Pentru prima data partenerul meu a gustat palinca noastra, … ce ouzo, ce whiskey? sunt mici copii...

A doua zi am pornit spre munte, ne asteptau cateva zile de rasfat. Pe DN 1 am prins coloana de masini pe la Comarnic si intr-un final am intrat in Sinaia. Era seara deja si orasul ne-a intampinat cu zapada, totul era alb in jurul nostru ca intr-o poveste si deasupra soselei erau inca beculete ca si la Craciun. Vitrinele magazinelor erau iluminate feeric si cativa turisti zgribuliti se plimbau imbratisati. Am inceput sa urcam spre Cota si intr-un tarziu am ajuns. Era asa de liniste in jur si doar luminile hotelurilor scanteiau in noapte, erau numai brazi in jurul nostru, zapada, totul alb, un aer rece si curat, superb.

A doua zi dimineata ne-am facut un plan de bataie si fiindca prima dorinta a fost sa urcam pe munte ne-am dus glont la telecabina din Busteni. Dupa ce am stat o ora la rand iata-ne urcand spre varfurile muntilor. In jurul nostru versantii muntosi pareau pudrati cu zahar si brazii, ce frumosi erau! Si noi eram sus, tot mai sus. Pe culme era un frig afara si un vant dar noi eram echipati bine pt zapada asa ca am pornit spre Babe si Sfinx. In jurul nostru era numai alb, zapada de 50 cm in care ti se infunda piciorul daca nu respectai cararea facuta de cei dinaintea ta. Nu eram deloc singuri, unii inaintau cu noi impreuna, altii luati prin surprindere de frig si vant faceau cale intoarsa spre telecabina. Dupa cateva minute vantul s-a potolit, norii s-au rasfirat oferindu-ne privelisti neasteptate. Telecabina urca si cobora necontenit, iar undeva in zare soarele lumina un varf alb de munte, parca cineva a, aprins lumina’’.

Dupa cateva sedinte foto si zbenguiala in zapada am coborat in Busteni unde am dat o fuga la cateva tarabe de unde unde ne-am intors cu porumb fiert. Pe partie langa noi copiii erau la sanius, cu totii ne bucuram de zapada si de aer curat.

De la Busteni ne-am propus sa vizitam castelul Peles si Pelisor. Zis si facut. Imi aduc aminte de o fosta iarna in care am ajuns la castel, era tot in luna februarie, cand in jurul castelului era la fel de alb si de frumos ca si acum. Nu eram deloc singuri, grupuri de turisti urcau cu noi impreuna si se opreau din cand in cand pt sedinte foto. Am lasat masina in parcarea hotelului Corvaris si am pornit intr-o plimbare spre castel. In padurea alba cascadele de apa si zapada care cadea de pe brazi din cand in cand iti bucurau ochii. youtu.be/pRC1xs8HgTQ

Castelul ne-a incantat cu adevarat, era si pacat sa nu il vizitam. Insasi drumul spre castel a fost o reala invitatie la drumetie. Dupa ce am vizitat tot ce se poate vizita ne-am oprit la tarabele cu souveniruri unde am putut admira cateva ii traditionale unele lucrate manual, de o rara frumusete, dar si lucruri autentice tricotate manual din lana de la ciorapi, pulovare, jerseie, etc. Aici am gustat ciocolata de casa si mi-am adus aminte de gustul copilariei cand bunica mea facea ciocolata de casa cu lapte praf dar si merele invelite in zahar caramelizat, porumb fiert si cate si mai cate mici tentatii.

Era seara acum si de la atata zbenguiala pe munte ni s-a facut foame. Am ajuns la masina si fiindca eram langa hotelul Corvaris am intrat la restaurantul acestuia sa ne incercam norocul. Aveam in sinea mea oarecare ezitari fata de partenerul meu fiindca doream un loc cu mancare buna si sa fim multumiti, eu eram gazda acum in Romania, el era pt. prima data la noi. Pana la urma s-a dovedit o alegere de nota 10, gazdele primitoare ne-au servit cu mici, berea noastra Ursus si gustosii papanasi spre incantarea mea dar si a partenerului care a incercat pt prima data aceste bunataturi. Si ce mult i-au placut!

Satui si multumiti am iesit in curtea hotelului unde ne-am bucurat de zapada si de linistea din jur, doar paraiasul se auzea in padure langa noi. Asa s-a terminat prima zi la munte.

In urmatoarea dimineata dupa un mic dejun bogat si gustos am pornit sa vedem imprejurimile si primul gand a fost sa vizitam cetatea Rasnov . Pe traseu am facut cateva opriri, nu puteam sa nu oprim la zapada. In scurta vacanta am dorit sa ne bucuram cat mai mult de zapada. Si am reusit. youtu.be/RGz4YYZZXbA

Ajunsi la Rasnov am lasat masina pe o straduta si am pornit spre cetate. In centrul localitatii cativa copii se distrau la patinoar. Intrarea spre lift se face de langa patinoar, e o cladire inalta. Pana sus am urcat cu liftul (12 Ron pt. adult, 6 pt. copil) - un utilaj nou si modern care ne-a suit aproape pe verticala spre cetate oferindu-ne privelisti de vis. Vedeam de sus pana departe in zare tot Rasnovul dar si drumul care ducea spre Bran si alte localitati. youtu.be/yhjiqQBe-uE

De la lift ca sa ajungi la intrarea in cetate a trebuit sa dam un ocol pana in cealalta parte a cetatii. Nu eram deloc singuri, turisti de toate varstele erau impreuna cu noi, cu totii paseam in istorie pe aleile cetatii printre cavaleri dornici de a se fotograffia cu noi si casute pline cu souveniruri, care de care mai interesante. Mi-a atras atentia un loc aparte legat de epoca comunismului, o expozitie foto cu poze de dinainte de 1989.

De la cetate am coborat intr-un tarziu cu acelasi lift - youtu.be/w_C5kL6l8f4 - si am pornit spre Bran sa vizitam vestitul castel Bran sau castelul lui Dracula.

Se vede treaba ca aceasta poveste cu Dracula ne-a adus numai de castigat, fiindca mereu cand am ajuns la Bran am gasit localitatea foarte aglomerata. Am stat si aici la rand la bilete, apoi am vizitat castelul si pe urma am mers putin sa ne plimbam. Multa lume peste tot, tarabe cu souveniruri, mancaruri traditionale de la branza, patrama de oaie, muraturi, un ceaun imens cu fasole si multi turisti care stau la coada peste tot. Aici la Bran mi-am adus aminte de deliciosul produs secuiesc kurtos-kalacs si l-am gasit in cateva locuri. Am cumparat si noi unul fierbinte si delicios si am putut si vedea si procesul de fabricare. youtu.be/Cyhg2RBXYEE

Intr-un tarziu am lasat castelul in urma si am pornit glont spre inima Brasovului, cu gandul la frumoasa Piata Sfatului si la Biserica Neagra. Fiind duminica orasul era plin de turisti, am gasit centrul orasului invadat de porumbei, youtu.be/wCSyj1wv1oA, am vizitat Biserica Neagra si am facut o plimbare pe aleea de promenada. Cladirile sasesti cu arhitectura lor aparte, unele pictate la exterior, cu gemuletele acelea superbe de la mansarda, ne-au atras privirile si ne-au facut sa ne oprim adesea.

Dupa ce am strabatut centrul orasului ne-am reintors la Sinaia, ne razbise foamea si am mers iar la restaurantul Corvaris (aici mergeam la sigur acum, nu am vrut sa riscam in alta parte) unde am mancat cele mai gustoase sarmalute traditionale cu varza acra si smantana, spre incantarea noastra.

Asa a trecut ultima noapte dinaintea intoarcerii in capitala.

In dimineata plecarii din Sinaia am dorit sa urcam cu masina spre telegondola aflata la cca 400 m de hotel, dar fiindca ninsese mult drumul era impracticabil. Am pornit apoi spre Bucuresti, lasam in urma noastra o poveste de iarna scurta dar foarte frumoasa. youtu.be/A7RT_EMLsQ4.

Dupa Comarnic zapada si intreg peisajul alb au disparut in totalitate. Intorsi la Bucuresti am colindat putin orasul, am intalnit prieteni dragi si am petrecut ultimele zile alaturi de familie.

A sosit si ziua intoarcerii in Anglia. Ne-am reintors la aeroport, am predat masina, ne-am urcat in avion. Afara imediat vremea s-a stricat si a inceput sa ninga cu putere. Dar noi plecam departe, in tara celor doua anotimpuri. Si dupa scurta noastra vacanta am vazut ca iarna a venit cu adevarat in Romania. Dar noi eram deja departe si eram multumiti acum si fericiti ca am fost acasa, ne-am bucurat de peisaje frumoase, de zapada si de aer curat. Si ce credeti oare, am reusit sa il fac pe iubitul meu sa ii placa Romania?

Va urez vacante frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI