Turcia, o țară cu legende: antice, legende medievale, legende ale prezentului

TIPĂREȘTE

Am promis sa scriu dupa finalizarea minunatului privilegiu de a cunoaste si de a incerca sa inteleg si A L T C E V A; oricum, daca nu aveam cumparate biletele de avion pt. vizita la Ierusalim, garantat in septembrie mai traiam o saptamana uimitoare la ei, in acea perioada (sanatatea nu-mi permite sa acced in zone cu temperaturi prea ridicate.)

Dupa o Roma, eterna iubire, ar putea fi "Turcia, tara care a facut din turism o noua religie nationala". Credeti sau nu, este exact cum spun eu, iar cine a fost pe-acolo sigur imi da dreptate, iar pe ceilalati ii indemn sa faca ce am facut noi... si mai vorbim!

A debutat totul cu o nebuloasa, in perioada ciudata in care toata lumea se temea ca agentiile nu au alta treaba decat sa tzepuiasca, noi dadusem acontul, "binevoitori" imi spuneau ca banii respectivi e bine sa fie uitati, mai mult, agentia a decalat plecarea cu cateva saptamani din lipsa de turisti...

Am plecat pe o vreme cainoasa, cu temeri enorme ca dupa inchiderea scolilor se pot inchide si drumurile spre Bucuresti.

In aerogara ne-am linistit, am plecat cu un charter turcesc (alte griji) cu 20 minute intarziere. Zborul a fost o feerie, (pilotii turci, de cea mai inalta clasa) si am aterizat in Antalia in aplauze frenetice pe o vreme s-o pui pe painea cu unt.

Am fost primiti DOMNESTE, ne asteptau 5 autocare de lux, fiecare pe tabel, bagajele au trecut in grija soferului (in timp a dovedit si el calitati de pilot de formula). Precizez ceva: NOI AM FOST GRUPUL DE ROMANI CARE A DESCHIS SEZONUL 2018 IN ANTALIA.

Ghida noastra, o turcoaica sadea, dupa banalitatile de antet, ne-a prevenit ca in prima zi vom fi straini, in a doua incepem sa ne cunoastem si sa ne si salutam, urmand pana in ziua a sasea sa fim o familie, iar la intoarcerea la aeroport Antalia, sa ne imbratisam ca fratii (turistii cu echipajul de insotire al partii turce)

Si eu, si altii, am spus in gand "RAHAT CU APA RECE" dulcegarie turceasca. Doamne, ce-am mai gresit...

Cine putea banui macar ca femeia aceea a fost salariata Tarom PR pentru Antalia, ca a trait

in Timisoara cand fratele ei a studiat la noi si ca e unul din marii psihologi ai reprezentantei turce in afacerea aceasta de turism care plimba numai pe aceasta relatie cateva zeci de mii de romani pe sezon.

Cazare am avut in resorturi 5 si 4 stele, pranz si cina, dar credeti-ma stele, nu stelute, un fel de all inclusiv de-al lor, zis pentru seniori, unde ce trebuia sa platesti in plus, erau lichidele consumate la masa, peste oferta, cu sau fara alcool. Am dedus ca genul acesta de turism e cu implicarea totala a ministerului lor de resort, din intamplarile pe care le voi relata.

Va cer permisiunea de a scrie altfel si anume despre ceea ce AM VAZUT, nu doar AM PRIVIT, de a accepta sa comentez cate ceva din esenta.

Imagini, descrieri ale locurilor pe unde am umblat, ultra elegant si ultra documentat, de nota douazeci, scrise de o distinsa doamna forumista, gasiti, cititi-le, sunt grozave, complete, iar mie, cu temerile despre care v-am vorbit, mi-au fost de mare ajutor, fapt pentru care imi exprim aici recunostinta profunda!

Sa incep... Noi in cei 1600 km pe care i-am strabatut, nu am intrat pe nici o autostrada, ci doar pe sosele, drumuri si drumeaguri. Soselele cu 4 benzi, doua pe sens, obligatoriu cu separatoare, drumuri cu doua benzi, in cea mai mare parte cu separatoare, tunele luminate "a giorno" ajungand pana la 3 km lungime, respectand regimul soselei, drumeaguri (nu stiu cu ce ocoluri puteau fi evitate, dar DN1 A de la noi ar fi undeva la 40-45% din lungimile si dificultatile acelor drumeaguri unde nu era cel mai agreabil lucru sa vina cineva pe contrasens. Ce lega intre ele aceste cai de deplasare? C A L I T A T E A!!! POATE CA ERAU NOI, POATE CA A TRECUT PE ACOLO CU DOUA ZILE INAINTEA NOASTRA PRESEDINTELE LOR SI S-AU PREGATIT, dar O MIE SASE SUTE DE KM FARA CUSUR???

Dupa cum stiti de la lectiile de geografie, Turcia contine un lant muntos costier si nu numai, Muntii Taurus (noi am invatat si de ANTITAURUS, dar la ei nu exista nici ca denumire). Stanci de ti se uraste, chiar daca cele din zona C I N E rivalizeaza cu orice alte formatiuni megalitice de pe Terra. Arborele de baza e pinul mediteranean, bun la toate, dar dusman nemilos al oamenilor deoarece are prostul obicei ca in perioadele secetoase sa se autoaprinda, iar parjolul nu se poate stapani. In rest tufisuri, maracini pitici, ceva iarba, cativa km de retele de conducte din polietilena asezate suprateran si SOLARII, mii si mii de solarii.

Ni s-a spus ca Turcia e vestita pentru vanatorile de mistreti si de capre negre (noi nu am vazut) dar solarii erau oriunde puteau fi protejate de vant si unde stanca era cat de cat acoperita cu strat vegetal, adica acolo unde si capra neagra ar fi fost in elementul sau. Mai mult, am vazut zone in care se pregateau sa puna solarii si unde au carat cu basculantele pamant suficient pentru asta (sute de tone de sol argilos).

In acele zone rurale, REGINA DRUMURILOR este RENAULT 12 (Dacia 1300 livrata de francezi), de regula combi, cam 6 din 10 masini, curate si foarte bine intretinute. Ni s-a spus ca desi benzina nu e ieftina (pretul e sensibil egal cu cel de la noi, mai putin in mari aglomerari, unde urca cu 10 ecent/litru).

Rosia e simbolul national al Turciei asa cum portocala e simbolul de secole al Antaliei (voi reveni)

Agricultura de baza aTurciei, in zona parcursa de noi, e: legumicultura, (extinderea averii familiei) prin livezi de maslini si, unde e posibil, chiar pe spatii foarte mici, cultura citricelor, cu 6-7 perioade de recoltare pe an la portocale.

Turcii cultiva trei feluri de rosii: rosia de export (80-85% din productia nationala), rosia pt. consum national (10%) si rosia pentru consum propriu, undeva la 5%. (Turcia are peste 80 milioane de locuitori).

Ce le deosebeste?

ROSIA DE EXPORT: e mijlocie, cu coaja groasa, fara gust, fara miros, rozalie si cu miezul alb in taietura in partea superioara. NU SE CONSUMA IN TURCIA, NU LE PLACE... Se produce S T R I C T conform STANDARDELOR IMPUSE DE COMUNITATEA EUROPEANA. Controlul produselor la intrarea in Comunitate e draconic. Caravanele de tiruri sunt verificate prin sondaj, iar daca se depaseste infim ceea ce prevede standardul, caravana revine in Turcia, nu se descarca in nici o tara comunitara. Afacerea s-a vrut extinsa si in Yordania, dar n-a tinut. Regele de atunci nu a agreat ideea europeana si au ramas turcii sa vanda.

Rosia pentru consum national e o rosie mare, spre 500 g, apoasa (semnul bunei irigari a plantatiei), un pic carnoasa, dar cu spatii libere in miez, care se consuma numai proaspata. In mai putin de o saptamana mucegaiaeste (ca ale noastre). E placuta la gust, dar nu e ca cea de la noi... O gasiti in restaurantele de 4 si 5 stele, taiata felii.

Rosia pentru consum propriu, ar fi siameza rosiei ROMANESTI DIN SOIUL UNIREA. Are tot ce ii trebuie si ceva in plus: gustul de proprietate. Va garantez ca e aparte si ca nefiind turci, nu veti afla prea usor cum este la gust. Garantez ca e foarte buna, mai ales in februarie...

Maslinele (de fapt maslinii) sunt AURUL FAMILIILOR TURCE DIN ZONA. Pai sa va spun:

Legea turceasca (cod civil) spune ca daca ai un teren pe care se afla maslin (i), vinzi pamantul, dar ramai proprietarul maslinilor si al rodului, la momentul prielnic te intorci an de an si recoltezi fructele. Maslinii nu se taie, mor in picioare si se face ceea ce la noi se cheama " C A Z A N E A L A" cautati si aflati ce inseamna...

Logica de secole a turcilor e imbatabila: un maslin incepe sa produca din al 25 (douazeci si cinci) -lea an de viata, si da masline, daca nu se imbolnaveste, la cel putin 4 generatii de culegatori. E simplu, nu? Cam e echivalent cu un covor turcesc de varsta egala cu a maslinului, sau cu multe-multe sute de grame de bijuterii din aur cu pietre scumpe si foarte scumpe. Ati inteles, nu? Ca la noi cu prunele de palinca si nu prea...

Revin la portocale. Au si aici cateve soiuri, dupa zona si destinatie. Cand sunt coapte sunt bune-rau, cum la noi nu gasesti fiindca se aduc gata statute. Cele mai bune sunt cele culese de pe jos, cazute de prea-coapte...

Portocalele sunt simbolul Antaliei. De la Sfantul NIcolae se trage.

Legenda "originala " spune ca SFANTUL a inzestrat trei fete de maritat, altfel condamnate la prostitutie datorita saraciei, cu trei pungi cu monezi de aur, foarte discret, iar fetele s-au putut marita avand o asemenea zestre. Traditia s-a pastrat, in familiile avute, in 6 dec. se primeau in dar mici sfere din aur, trei la numar, care pentru cei sarmani au devenit portocale... desigur tot cate trei, asa ca si azi copiii primesc la ei sau trei portocale, sau o nuielusa argintie. Turcii, dupa cum observati, au fost si sunt receptivi la tot ce le poate fi util: tolereaza si nu numai religiile din fostul imperiu, recunosc si respecta toate persoanele importante din fiecare religie si chiar cult, iar pe unele l-au adoptat si la venereaza in ISLAM. Ca la noi, nu-i asa?

De fapt turcii sunt nascuti si crescuti traditionalisti. O FI BINE SAU NU, nu decid eu.

Sa va mai spun ceva vazut si explicat in marele, imensul, minunatul oras A N T A L I A...

ZONA MODERNA. Blocuri cu de la 15 etaje in sus, apartamente de 4 camere cu suprafata utila de minim140 mp. Unde am vazut noi, erau 6, unul locuit, celelalte aproape finisate, bune sa fie livrate in 2-3 luni. La poalele blocului o maghernita cu, poate, trei incaperi, iar la 50 m de blocuri, cam 1ooo mp de solarii. La poarta maghernitei un PORSCHE suv ultimul racnet si o "dacie" cu remorca. In Porsche se urca o turcoaica cu salvari bordo, e salutata de un turc slab, imbracat in salopeta si cu cizme de cauciuc in picioare.

Iar acum explicatii:

Cei doi erau sot si sotie. El, cultivator de vinete, castraveti si rosii pentru marile resorturi (la noi le zice produse ECO). Ea, mama de 4 copii, proprietara terenului cu care a venit ca si zestre in casnicie. Ea, antreprenor de constructii: cu ce au adunat din productia agricola si plus un imprumut de stat foarte avantajos, au facut primul bloc si diligentele pentru celelalte (proiecte, aprobari si tot tacamul). Au vandut apartamentele integral, au girat cu terenul, s-au rimprumutat si ea a ridicat restul de cladiri. Ei locuiesc cu copiii in maghernita de care am spus, iar efendy bay, la ora 5.12 (la turci asa sunt orele), preda marfa lui efendy bay de la resort.

El e varul ghidei, are doua facultati, una in domeniul agricol, dar indiferent cat va castiga familia din imobiliare, el va face bani numai din agricultura...

Timpul ma obliga sa ma opresc aici, dupa Sfanta Inviere a Mantuitorului Nostru, veti afla de ce, precum si noutati dintr-o noua cunoastere.

Daca cele de pana aici vor prezenta interes, voi reveni cu alte date, de ordin social, economic, scolar si medical. Laudam Finlanda, admiram Coreea de Sud. Sigur e corect!

Dar avem cat de cat habar ce se intampla in Turcia, cu care deocamdata e nedrept sa ne comparam nici macar ca nivel de saracie (si asta va spune un roman patriot!)?

---

VIZUALIZĂRI: 2093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI