Israel la început de februarie – Vechea și frumoasa Acra

TIPĂREȘTE

Acra în ebraică, Akko în arabă, se află la doar 25 de kilometri de Haifa. Cu circa 50.000 de locuitori, două treimi fiind evrei, peste un sfert arabi, marea majoritate musulmani, puţin creştini, este un oraş mic, dar de o mare importanţă istorică, religioasă şi culturală.

Este unul din cele mai vechi porturi din lume, cu permanente creşteri şi decăderi depinzând de cuceritorii ce îl conduceau. A fost capitala regatului Ierusalimului, din anul 1191 aproape 100 de ani, sub controlul Cavalerilor Ospitalieri, cunoscuți și ca Ioaniți, oraşul fiind numit „Saint Jean d'Acre”, apoi în anul 1291, în urma unui asediu sângeros a fost cucerit de mameluci, urmaţi de otomani, perioadă în care Acra a decăzut din ce în ce mai mult, pentru ca în ultimul an al secolului 18 să reziste asediului armatei napoleoniene. A trecut sub administrare britanică, pentru ca în anul 1948, în timpul Războiului arabo-israelian să fie cucerit de armata israeliană şi să intre în componenţa Israelului.

Dacă în trecut Acra era un puternic centru comercial și de afaceri, astăzi locul ei a fost luat de Haifa. Acra este cunoscută prin obiectivele turistice deosebite pe care la are, Oraşul vechi şi Locurile sfinte ale religiei bahaiste componente ale Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 2001, respectiv din 2008, Sinagoga Tunisiană, una din cele mai frumos împodobite sinagogi din lume şi câteva moschei deosebite…. Este un oraș plat, lângă Marea Mediterană, deosebit prin orașul vechi așezat pe un promontoriu….

Am plecat de dimineață ca de obicei, pentru a merge la Acra. De acasă îmi făcusem programul și am hotărât să luăm trenul, idee bună și comodă dar mult mai scumpă pentru că tot folosind mijloacele lor de transport am descoperit altă modalitate de a ajunge acolo.

Să vă spun cum am procedat: am plecat de la hotelul unde eram cazați pe jos spre Stația de Tren HaShmona, erau în jur de 1,2 kilometri mai mult coborâre. Se merge puțin pe strada Levontin spre dreapta cum ieși, se traversează pentru a ajunge pe Sderot Hatsiyonut și pentru a coborî circa 600 metri și apoi pe scări pe scurtături se ajunge la mare. Cazarea noastră era cam în partea de mijloc a muntelui Carmel pe care se află o parte din frumosul oraș.

Haifa are patru stații de tren, am văzut trei dintre ele, sunt aproape de mare și sunt în ordine, Hof HaCarmel, Bat Galim, HaShmona și Lev HaMifrats, lângă ultimele două fiind și două mari stații de autobuze. Noi am folosit-o pe ultima. Primele două stații de tren deservesc și plajele atât de căutate de turiștii evrei și de cei străini. Pentru simulări bilete tren am folosit rail.co.il/en și harta ajutătoare pentru stațiile de tren rail.co.il/en/pages/stationsnlines.aspx.

Am intrat în gară la fel ca la aeroport, așa este peste tot în Israel și am luat bilete de la casa de bilete, 13,5 NIS un bilet. În gară se intră ca la metrou, se scanează biletul și se deschid ușițele. În tren eram aproape singuri, au venit și controlorii și în 25 de minute am ajuns la mica dar funcționala gară din Acra, în jurul orei 9:00. De aici am luat taxiul, 30 NIS până la primul obiectiv pe care doream neapărat să-l văd, frumoasele Grădini Baha’i, aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO, sunt doar 3 kilometri. A fost a doua și ultima oară când am folosit taxiul. În marea parcare era pustiu, nicio mașină, nu ne-am făcut probleme pentru că ne întorceam cu autobuzul 271, cost bilet 5 NIS, pentru a vizita vechiul oraș….

Aș vrea să vă spun cum se ajunge cel mai ușor, mai repede și mai ieftin la acest obiectiv de neratat: din Stația de Autobuz Merkazit HaMifrats care este foarte aproape de gara de tren Lev HaMifrats, mai fusesem în ea la venirea de la Ierusalim, se ia direct autobuzul 271 care are stație lângă grădini, acestea se văd prin marele gard cele le înconjoară. Autobuzul merge de la Haifa la Nahariya, stația pentru grădini se numește Bustan HaGalil Intersection, o aveam scrisă și în ebraică, mai explicit vedeți harta ganbahai.org.il/en/directions-maps/akko, costul total este tot 5 NIS de persoană în loc de 28,5 NIS cât ne-a costat pe noi. Este altă firmă de autobuze ce deservește zona și de aceea nu apare pe site-ul atât de cunoscut al companiei lor naționale, despre care am mai spus egged.co.il/Articles-1423 ... ets-Online.aspx.

Merită la întoarcere să luați trenul pentru că acesta merge pe lângă apă, plajă și se vede foarte frumos Vechiul Acra și frumosul golf și port...

Să revin, ..., am ajuns la intrarea la Grădinile Baha’i, am trecut de căsuța paznicului, am fost anunțați prin stație că vom intra în grădini. Orarul de vizitare pentru Grădinile interioare și pentru Altar cu Mormânul lui Bahá'u'llah este de 9 - 12 de vineri până luni, Grădinile exterioare se pot vizita zilnic, 9 – 16. Am ajuns acolo într-o zi de luni și astfel nu am ratat vizita….

Am vorbit puțin despre credința Baha’i și de fondatorul acesteia Siyyid Ali Muhammad, cunoscut sub numele de Báb care a trăit în Shiraz și care a fost ucis la vârsta de 30 de ani vezi impresii.

Urmașul lui Báb a fost Bahá'u'lláh, pe numele adevărat Mírzá Husayn-'Alí Núrí, a devenit profet și a trăit aici în ultimii 12 ani ai vieții sale în Conacul Bahji. El s-a născut în Iran în 1817 și a aparținut unei familii nobile bogate. Și-a petrecut timpul ajutând pe cei săraci, oprimați și bolnavi fiind cunoscut și ca apărător al justiției. Mulți dintre primii credincioși au fost executați în cele mai crude moduri. În ciuda originii lui nobile, Bahá'u'llah a suferit de asemenea și a fost aruncat într-o temniță întunecată din Teheran numită "groapa neagră". Legăturile din jurul gâtului erau atât de grele încât nu putea să-și ridice capul, a petrecut 4 luni acolo. După ce a fost eliberat din închisoare, a fost alungat din Persia împreună cu familia sa. În frigul iernii, au traversat dealurile occidentale ale Iranului spre Bagdad, oraș care era atunci în Imperiul Otoman.

Aici în anul 1863 a proclamat credința Baha’i. De-a lungul următorilor zece ani, Bahá'u'llah a fost alungat în alte orașe din Imperiul Otoman până la sfârșitul anului 1868, când a ajuns în Țara Sfântă împreună cu membrii familiei sale și un mic grup de credincioși. Toți au fost închiși în închisoarea cetății din Acra, mai târziu au fost tratați ca o comunitate religioasă respectabilă. Bahá'u'llah și familia lui au fost lăsați să trăiască liberi și mai târziu chiar să părăsească orașul și să locuiască în conacul Bahji.

Principiile de bază ale credinței Baha’i sunt unicitatea lui Dumnezeu, unitatea religiilor și unitatea omenirii, iar alte principii în concordanță cu tendințele moderne sunt egalitatea bărbaților cu a femeilor, eliminarea extremelor sărăciei și bogăției, educație pentru toți, echilibru între natură și tehnologie…

Grădinile Baha’i au fost proiectate pentru a avea acces la centrul întregului site care este Altarul și Mormântul lui Bahá'u'lláh. Mai întâi se vizitează Grădinile exterioare, deosebite, cu alei, cu garduri verzi de diferite forme, cu măslini, copaci de citrice și de rodii, cu chiparoși. Grădinile sunt realizate îmbinându-se elemente din vest, europene, și din est, persane. Anumite secțiuni ale grădinilor prezintă elemente caracteristice grădinilor persane, cum ar fi rondurile de flori de formă geometrică, în timp ce alte secțiuni dau importanță elementelor europene, cum ar fi coloanele din marmură și urnele decorative. Multe mușcate, panseluțe și gura-leului ne-au încântat privirea, acum la început de februarie… Mă întreb cum arată grădina când mușcatele sunt în plină floare!?...

Am trecut de marea poartă și de alt gardian, de această dată era o tânără “înarmată” tot cu stație, și am pătruns în mijlocul Grădinilor interioare, splendite, unele alei erau așezate radial toate convergând spre Marele Altar, minune persană de forme geometrice, preambul pentru grădinile pe care aveam să le văd și în Haifa…

Am fost rugați să nu pozăm spre altar, de fapt vigilenta tânără a stat cu noi aproape în permanență. Nu se merge printre alei dar se pot vedea destul de bine și poza…. Păcat că am prins singura zi cu nori din Israel, dacă era soare!, ... nu poți să le ai pe toate….

Am mers la intrarea la Altarul cu Mormânul lui Bahá'u'llah unde am fost preluați de altă tânără, ne-am descălțat și am intrat printr-un coridor într-o sală mare, dreptunghiulară, așezată în partea dreaptă a acestuia. Erau covoare pe jos, în mijloc este o mică grădină tot dreptunghiulară cu pomi, nu erau până în tavan, cu flori. Pe ambele părți ale sălii mari sunt câte două săli mai mici fără mobilier dar cu covoare și, în față, un frumos și simplu altar. În dreapta era o sală plină cu flori așezate în mari și frumoase vaze, tânăra și-a aplecat capul, acolo era mormântul, totul simplu, nu erau decât flori, ne-am înclinat și noi cu respect și ne-am retras cu spatele spre ieșire….

Cu regret că trebuia să părăsim grădinile, dar cu bucurie în suflet că am văzut așa minunății, ne-am întors la ieșire nu înainte de a urca pe scări pe terasa clădirii cu coloane de la intrare pentru a poza și de la înălțime. Nu ratați grădinile interioare pentru că numai așa veți avea o imagine completă a acestui minunat loc.

Am fost singurii turiști în acea dimineață, mai erau câțiva oameni ce îngrijeau grădinile. Trecuse aproape 1,5 ore de când ne plimbam pe acolo, am mai fi stat, dar timpul, ... veșnicul dușman al excursionistului….

De aici am plecat pe jos circa 200 de metri până la intersecția cu strada principală, în partea stângă fiind stația de autobuz 271, pentru a merge în orașul Acra. Am făcut cu mâna când am văzut autobuzul, altfel el nu oprea, am plătit 5 NIS de persoană la șofer, se intră întotdeauna prin față și l-am rugat să ne ducă cât mai aproape de “Old Town” și foarte amabil ne-a arătat unde să coborâm….

De aici am văzut un indicator către Sinagoga Tunisiană care se află pe strada Kaplan la numărul 13 și pe care doream foarte mult să o văd. De pe site-ul lor reieșea că aceasta se poate vedea doar cu programare din timp, am zis să încerc și bine am făcut, sinagoga se poate vizita oricând, doar dacă vrei ghid este nevoie de programare…

Sinagoga Tunisiană - Or Tora, cunoscută sub numele de "Jariva", este singura de acest gen din lume. Este o minunăție acoperită în interior și exterior cu mozaicuri și cu frumoase vitralii. Este opera unui singur om, rezultatul a 54 de ani de muncă, visul rezidentului tunisian din Acra, Tzion Badash. El a numit această sinagogă, Sinagoga Djerba, după comunitatea evreiască de pe insula cu același nume din largul coastei Tunisiei sale natale, construită după sinagoga El Ghriba de acolo...

Sinagoga a fost lucrarea vieții și triumful personal al acestui om: în anul 1954 a cerut municipalității permisiunea de a renova o clădire abandonată pentru a satisface nevoile comunității tunisiene, a început, puțin câte puțin, a adunat bănuț cu bănuț pentru a transforma clădirea într-o capodoperă. Opera de artă în sine este produsul unui atelier de mozaic strălucitor din Kibbutz Eilon cu mozaicurile lor cunoscute peste tot în lume care utilizează tehnica clasică de roci naturale zdrobite. Există ceva natural și pământesc cu privire la această formă de artă veche și ceva autentic în ceea ce privește utilizarea acesteia pentru a ornamenta o sinagogă realizată în Israelul secolului XXI. Artizanii din Eilon lucrează cu ciocane mici, unelte speciale și au executat cu credință fiecare dintre solicitările specifice ale lui Tzion Badash, scene biblice, aspecte moderne israeliene, monede, hărți... La această minune sau folosit milioane de bucăți de mozaic de culori variate, fiecare luate din solul Israelului, și are în jur de 140 vitralii...

Și pe exterior Sinagoga este frumoasă, când am intrat înăuntru am rămas cu gura căscată. O minunăție, la început mi-a fost teamă să nu deranjez cu zgomotul aparatului de fotografiat cele două, trei persoane ce se aflau acolo, apoi prinsă de mirajul locului am început să pozez….

Sinagoga este construită pe patru nivele. La primul nivel se intră într-o mai mică încăpere cu vitralii și bineînțeles cu mozaic peste tot, în dreapta este o sală gen bibliotecă dar și loc de rugăciune. Am admirat tavanul ce înfățișează harta Israelului, un perete pe care se află prezentată Acra, un altul unde era expusă stema orașului, multe menorah, apoi podeaua cu animale, păsări și plante din Israel…

De aici am urcat pe scări, peste tot doar mozaic, am admirat și vechea hartă a Ierusalimului din Biserica de la Madaba din Iordania, erau și alte scene biblice și am ajuns la al doilea nivel unde era minunata sală pentru rugăciunea de Shabbat și alte mari sărbători, avea în mijloc bima, loc central în citirea sulurilor de Tora. Vizavi am admirat cele șapte arce cu dulapurile cu porți de argint unde sunt așezate câte trei suluri de Tora, la fel ca la Sinagoga El Ghriba după care s-a inspirat. Minunată este și podeaua, la fel și pereții, tavanul dar și marea cupolă cu zodiile și frumoase vitralii. Pozele vor vorbi în locul meu...

Am urcat apoi la ultimul nivel pentru a admira sala de sus dar și locul rezervat femeilor cu scene dedicate lor. Tot aici în lateral erau expuse suveniruri de vânzare iar cea care vindea era fiica creatorului, Yaffa, care salută fiecare vizitator și este fericită să spună povestea tatălui ei incredibil, a visului vieții sale și a sinagogii sale remarcabile, plecat dintre noi în toamna anului 2015.

Sinagoga se vizitează între orele 9:30-12:30, intrare liberă și pentru respect este bine ca bărbații să își acopere capul cu kipa. Soțul și-a dat seama la plecare de acest lucru. Am văzut la intrare la multe sinagogi un loc unde erau kipa...

Bucuroasă că am reușit să văd aceste locuri deosebite în această fascinantă plimbare, am plecat pe jos pe indicatoare spre Vechiul Oraș Acra despre care voi vorbi în alt review...

Rog pe webmaster să atașeze filmulețul https://www.youtube.com/watch?v=iPcwm6hY0EM

---

VIZUALIZĂRI: 2066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI