Jordaan, un cartier burghez, boem, care ascunde o parte din sufletul Amsterdamului

TIPĂREȘTE

Am ales astăzi o scurtă vizită la Amsterdam, orașul cosmopolit invadat de prea mulți turiști, vă invit să deschidem fereastra în pitorescul cartier Jordaan, soarele mușcă lacom pe cer în miezul verii și simt nevoia ca în acest secol mult prea grăbit să caut colțuri liniștite pe unul din canalele de aur ale capitalei, pe Prinsegracht... o voce interioara îmi șopteste plictisită: „Ai mai fost aici’’, opțiunea mea turistică de azi e vagabondajul liber... miros atmosfera unui cartier cu o istorie singulară, gravată sensibil în memoria sa, pe deasupra capului meu rasună clopotele bisericii Westekerk... exact ca pe vremea Annei Frank.

Mă las copleșită de atmosfera boemă și de arhitectura olandeză renascentistă a caselor de secol 17 si 18 cu frontoane și gulerașe, sunt la liziera Jordaanului, turla bisericii Westerkerk unde doarme marele Rembrandt si fiul, iese din tablou ca o podoabă medievală grațioasă... un pictor în vârstă e înăuntru în biserică și pictează pe un scăunel la șevalet, chiar sub ochii mei, un crâmpei din Amstedamul contemporan.

Mă plimb agale într-o nătânga reverie de-a lungul canalului princiar, pe o stradă lungă trasă cu rigla... peste cenusiul apei se aștern poduri melancolice, nepăsătoare la povestea veche și viitoare a bătrânului cartier ancorat în originile lui muncitorești... din 2009 el a intrat pe lista de aur Unesco.

Nu am nevoie de o hartă deși mi-am propus un traseu de 4 km pietonal... ajungi în vechiul cartier pornind din Centraal Station cu tramvaiul 13 sau 17 și cobori la Westermarkt.

Amplasat la vest de faimosul inel de aur al canalelor, aflate în patrimoniul Unesco, Jordaan se prezintă turistului ca un cartier burghez, elegant, chic, ospitalier, cu 65 de cafenele numărate de un ghid turistic, buticuri cu farmec desuet, galerii de artă, alei fermecătoare, curti interioare secrete, mici muzee.

Cartierul vechi este delimitat de 4 canale, Prinsegracht la est, Brouwersgracht la nord, Lijnbaansgracht la vest și Leidesegracht la sud.

Originea numelui Jordaan e destul de obscură, în perioada ocupației lui Napoleon, francezii hughenoti au fugit din Franța, stabilindu-se în acest cartier pe care l-au numit, jardin’’, treptat în gura olandezului el devine Jordaan.

Primii locuitori ai cartierului au fost cetătenii săraci ai epocii de aur din sec. 17, de conditie modestă. Inainte de aparitia cărămidei si a pietrei, ei cultivau legume în grădini individuale... doar câteva canale și un buchet de străzi păstrează memoria acelor vremuri bucolice, purtând nume de flori si copaci... treptat cartierul s-a umplut cu artizani, artisti, studenti, jurnaliști...

Prinsegracht era considerat odată canalul de graniță între bogati și săraci... în 1900 cartierul era plin de refugiați din Europa care aveau nevoie de un acoperiș modest deasupra capului.

Din sec. 19 până la al doilea război mondial, Jordaanul era cel mai sărac cartier din Amsterdam, fiind lipsit de igienă și marcat de revolte populare... Jordaanul iese la lumină în anii 1980 prin reabilitare, astăzi el este un cartier la modă.

Jordaan este împărit în două părti prin Rosengracht ... el porneste din nord de la canalul berarilor (Brouwersgracht), e un loc extrem de fotogenic și o zonă rezidentială destul de scumpă, în ciuda originii cartierului.

Jordaanul sudic e concentrat în jurul canalului Elansgracht, unde au fost aranjate câteva statui cu muzicieni în Jordaanplein, care amintesc simbolic de traditiile de muzică folk ale cartierului... e partea mai putin turistică, care nu intră în vizorul meu.

Canalul Prinsegracht poartă numele printului de Orania, el e cel mai lung și e străb[tut de câte un vaporaș plin cu turisti, casele cu fațade traditionale au tonuri de gri sau roz, pe frontoanele lor sunt atârnate arhicunoscutele cârlige mari, functionale de care atârni frânghia pentru a căra obiecte, de remarcat culorile verzi închis ale ușilor, în acord cu cenușiul apei.

Din vechea lui moștenire arhitecturală au rămas și niște tablete de piatră cu semne gravate care trădează ocupația foștilor locatari, stați cu nasul pe sus și le veți observa.

Plimbarea pietonală începe de la marginea cartierului, acolo unde turnul de la Westekerk veghează ca un bunic canalul Prinsegracht de la 1631...

westekerk.nl

Cu ochii pe sus, mă uit din nou la Biserica de Vest localizată la colțul lui Rosengracht cu Prinsegracht începută de Heindrick de Keiser la 1620, ridicată pentru bogătașii din Jordaan, în ideea de fi separată de săraci. Pentru aceștia a fost construită mai târziu Biserica de Nord, fără turn.

Westekerk e prima biserică protestantă a Amsterdamului, la început, ca dimensiuni, ea a fost cea mai mare din lume... astăzi ea surprinde prin frumusete și monumentalitate, iar Westertoren e cel mai frumos turn al capitalei, care îți taie respiratia.

Pe unul din turnuri este o copie strălucitoare a coroanei împăratului Maximilian I de Habsburg... dangătul linistit al clopotelor este menționat de Anne Frank în celebrul ei jurnal... în 1943 sunetul lui s-a oprit, deoarece în 1943 toate clopotele de biserici au fost adunate si topite pentru armele de război.

In acest lăcaș sfânt doarme filosoful René Descartes care a locuit într-o clădire din piața aflată în fața bisericii... aici a fost înmormântat și Rembrandt care a trăit ultimii ani ai vietii în Jordaan, pe Rosengracht, dupa ce a pierdut casa din cartierul evreiesc în urma falimentului... locul mormântului este necunoscut.

Intrarea în biserică e gratuită, spre deosebire de Oudekerk... ascensiunea în celebrul Westentoren costă însă 7 euro, cred că merită efortul pentru panorama asupra celor patru canale, dacă urci cele 187 de trepte, am aflat că ea are un clopot de 7500 de kg.

In Westermarkt te uiti si la Homomonument, un monument format din trei triunghiuri de granit roz care amintește simbolic într-o locatie perfecta de cei 10 000 de homosexuali trimisi de nazisti în lagăre... e un monument frumos prin simplicitate din 1987, mai încolo pe o latură sudică e o sculptură cu Anne Frank.

La nr 263 pe Prinsegracht este ușa de un verde închis a casei Annei Frank, devenită un muzeu emotionant.

Casa a apatinut unui negustor de la 1635 si tatăl Annei, Otto Frank a deschis aici două mici afaceri... 4000 de turisti intră zilnic în casă pentru a vedea ascunzătoarea, stând răbdători și demni la o coadă interminabilă pe bază de programare... e o altă lume acolo înăuntru, într-o altă viață, mă gandesc că tânăra evreică ar fi fost astăzi un jurnalist celebru.

Am vrut să prind o poză mai bună cu fațada casei, dar locul e tare strâmt și era gata, gata să fac aripioare de rață în canalul Prinsegracht... deși aveam un museum card anual, nu am putut intra.

Mergând la pas în linie dreaptă după aproximativ 500 de metri ajung în nordul cartierului pe BroUwersgracht, fostul canal al berarilor marginit de o parte si de alta de foste depozite devenite apartamente cu ferestre uriașe.

In continuare la colț pe Lindegracht descopăr statuia lui Theo Thjssen, un politician, scriitor și profesor olandez crescut în cartier. Acest simbol e amplasat chiar în fața cafenelei Thyssen, există un muzeu al lui Theo și o școală care îi poartă numele... mergând mai departe, în apropiere e West –Indisch Huis, Compania olandeză a Indiilor de Vest din 1624, acolo unde canalul berarilor se intersectează cu Herengracht.

In Noordemarkt , peste Prinsegracht e ultima mare biserică ridicată de Heindrick de Keiser în 1623, tot el a construit și Biserica de Sud și de vest.

Noordekerk și-a deschis portile pentru săracii din Jordaan, pe exteriorul intrării principale remarc sculptura a trei figuri unite... pe o inscriptie scrie, Cele mai puternice lanturi sunt cele ale unitătii’’.

Un monument emotionant șopteste trecătorului contemporan că în 1934 aici au avut loc revolte sângeroase ale locuitorilor împotriva guvernului în anii depresiunii.

Pe zidul de sud al peretului bisericii am găsit o placă comemorativă care evocă cu tristete anul 1941 și grevele muncitoresti, prin care lumea protesta împotriva deportării evreilor în timpul ocupatiei germane.

Sâmbăta în zona bisericii are loc o piață de produse bio numită Borenmarkt, iar lunea dimineata e în plin toi o piață de vechituri pentru amatori... cine se nimereste in piață sambata vara, asista la ora 14 la un concert de muzica clasică în biserică... nu am avut noroc.

Eu am preferat un scurt popas în mijlocul săptămânii la celebra Cafe Winkel în Noordemarkt 43 pentru a savura cea mai bună plăcintă cu mere din Amsterdam, la terasa de afară... preturi și meniuri pe www.winkel 43. nl.

Alte canale care curg de la nord la sud în perimetrul cartierului sunt... Palmegracht, Lindengracht, Egelantiersgracht, Bloemgracht, -Canalul Florilor, Rosengracht, Lauringracht, Elandsgracht... evident nu am cutreierat pe toate străzile laterale.

In spatele unor uși obișnuite, adeseori închise există niste case dragi sufletului meu, ele datează din sec 17 – 19, acestea au fost fondate de negustorii bogati ai epocii de aur pentru oamenii săraci și fără adapost, ele se numesc hofjes ... cartierul Jordaan păstrează 19 locuințe sociale.

E recomandabil să-ti urmezi nasul prin cartierul îngust si strâmt sub forma de croissant și să explorezi străzile laterale... însă e nevoie de un ghid și o hartă dacă vrei să deschizi usile secrete ale vechilor hofjes... am descoperit doar câteva... iubesc aceste popasuri interioare cu grădini mici secrete și curti odihnitoare sub formă de patrulater... am să ilustrez doar câteva.

Pe Prinsegracht la nr 89-133 am intrat în Van Brienen Hofje , cunoscut si sub numele de Steaua, fondat în 1804 de un negustor numit Jan Van Brienen .

Domnul în cauză număra banii în pivnița casei sale de pe Herengracht, ușa grea s-a închis brusc și s-a blocat... domnul disperat a început să se roage la doamne doamne și a promis că va ridica o curte interioară si case pentru săraci... asa a aparut pe canalul aglomerat acest hofje... un coridor lung te conduce spre o curte interioara cu o gradină si o fântâna veche... clădirile din acest perimetru ascundeau până în sec. 18 o berărie, casele au fost apoi transformate în azil, astăzi ele sunt ocupate de doamne în vărstă de religie catolică. Acest hofje e deschis de luni până vineri între orele 6 și 6 pm.

Pe Prinsegracht la nr. 157-171 se află Zon’ s Hofje... ușa e deschisă până la ora 5 pm, e un grup de case care înconjoară o curte interioară cu o grădină tot la capătul unui pasaj... o pisică dolofană neagră îmi taie calea și stă la pândă... ele sunt nelipsite din peisaj.

De Zon – Soarele a fost ridicat pe locul secret al unei biserici care a apartinut menonitilor, . adunările lor aveau loc în curtea pe care ei au numit-o micul soare.

In 1756 femeile de religie menonită trecute de 50 de ani au folosit această casă considerată foarte modernă datorită accesului la apă.

La intrare, pe scară e o placă gravată care aminteste trecătorului de istoria curții, arătând Arca lui Noe luminată de soare... o aluzie la unificarea a două congregatii menonite.

Această curte s-a extins în 1882 cu alte case sociale, 32 de doamne nemăritate erau cazate în acest spatiu.

, Dragostea a construit această locuință, rămâne speranța si impulsul nostru permanent de a vedea soarele în sufletul nostru. Acest loc linistit și încântător e folosit de studente din 1960, enjoy with respect ’’... textul e înscris pe o piatră la intrare... am părăsit cu respect locul secret și am traversat Prinsegracht pe celălalt mal, spre stăzile inguste, laterale în căutarea unui hofje foarte vechi, ratat de mine în expeditiile anterioare.

Claes Claeszoon Hofje – Egelantiersdwarstraat 1-5

Am căutat cu încăpățanare două străzi... aici e tot farmecul muncii de detectiv pe cont propriu... mă trezesc pe o stadă îngustă pustie Tuistraat, la o intersectie realizez că și pe de pe Egelantiersdwarstraat se intră într-un complex cu două case sociale... la nr 52 e o tableta de piatră colorată pe frontonul unei case numită, Mâna care scrie’’din 1630... am nimerit la fix... aici e curtea lui Claes Claeszoon ... sunt de fapt 2 curti mici de la 1616 care sunt mereu deschise publicului... în prima grădină e o fântană cu un leu si deasupra e statuia Mariei... azilul a fost fondat de Claes, un negustor de textile.

Intrarea e modestă printr-un pasaj... e un spatiu eclectic ca un alcov cu plante și copaci chiar în inima Amsterdamului... curtile sunt legate între ele.

Pe Egelantiersgracht, care poartă numele trandafirului, este unul din cele mai linistite canale cu multe case de secol 17 si 18, dacă ai norocul să gasesti usa deschisă, împingi din greu si nimeresti la Andrieshofje (nr 107-145) care poartă numele Sf Andrei... e al doilea azil din Amsterdam ca vechime... am șezut pe o bancă si m-am odihnit, fără nici un chef de poze... scoate aparatul, pune aparatul în geantă, atentie să nu versi apă pe el, fii vigilentă pe stradă... eram nervoasă că nu mai stiam pe unde am ascuns overchipcardul de transport local... în pașaport.

Mai la nord pe Karthuizerstraat e alt hofje celebru numit Karthuizerhofje de la 1650 pe fațada căruia e o tabletă cu legenda întemeierii Amsterdamului de către doi pescari și câinele lui... am fost acolo in anii trecuti.

Jordaan are în afara de celebrului muzeu din casa Annei Frank o lista de mici muzee... pentru iubitorii lalelelor s-a deschis din 2004 Tulip Museum ... costă 5 euro intrarea, e un muzeu privat unde nu este acceptat museumcard... e o călătorie scurtă de 20 de minute despre istoria lalelei care umple golurile de cunoștinte... afli si date interesante despre Tulip Mania olandeză din sec. 17.

Adresa –Prinsegracht 116 – amsterdamtulipmuseum.com

Nu departe de casa Annei Frank e Cheese Museum ... sunt sătula de brânza, am trecut repede peste el... e mai mult un magazin decât un muzeu, intrarea gratuită. (Prinsegracht 112. cheesemuseumamsterdam.com)

Alte muzee din cartier sunt Pianola Museum pe Westerstraat 116 care se adreseaza iubitorilor de pianole: pianola.nl, iar la capătul sudic dincolo de populara piață Jordaanplein e Woonbootmuseum –adica Houseboat Museum pe Prinsegracht 286... 3,50 euro intrarea... pentru cine e curios să afle cum se trăieste pe o barcă.

Jordaan e un mic, orășel’’ popular în orașul mare, e presărat cu mici canale, străzi laterale linistite, înguste, flori, copaci, buticuri deco, adrese bune de cafenele, shopping... e un cartier autentic unde se ascunde o parte din inima Amsterdamului vechi și contemporan, am observat ca nu a fost promovat suficient pe site.

---

VIZUALIZĂRI: 3662 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI