Catedrala Berlineză

TIPĂREȘTE

AmFostAcolo, am fost în Berlin, de două ori în același an, iarna și vara 2017. Deși oferta era în luna lui Făurar, la 37 euro dus/întors, nu putea fi ratată! Și cum vremea se anunța a fi bună, iată că am pornit la drum, cu mult curaj trei femei singure, de capul nostru, să vedem Berlinul iarna! Dacă eram mai tinerele, deh... aș fi zis curajul tinereții... ! Deși cu destul ”scaun la cap”, totuși Berbecul din mine, ca de obicei, dă cu capul în zid, iar rezultatele se văd după.

Marea realizare și satisfacție a fost Berlinul iarna! Mai fusesem cu mulți, mulți ani în urmă, orașul nu-mi era străin, dar pe timp de iarnă, despuiat de verdeață, de flori, dar mai ales de aglomerația specifică vara capitalelor europene, acum Berlinul s-a arătat mai calm, mai liniștit, mai așezat, cu mai multă personalitate. Deși ai crede că este un oraș înghețat, cu străzi pustii măturate de vijelii și multă zăpadă, nu a fost deloc așa. Vremea a fost peste așteptări, chiar frumoasă, cu soare, totuși mănușile și fularul și-au făcut, cum s-ar zice, treaba. În timp ce berlinezii umblau în pluovere, noi cu haine groase, ghete și ciorapi din lână, căci permanent am fost însoțite de ceva vânt și petece de zăpadă. Cafenelele și cofetăriile nu mai erau ieșite în stradă, lumea grăbită care spre casă, care spre locul de muncă, numai pe ici, pe colo, ca de-alde noi, frământați de a vedea cât mai mult posibil. Ziua fiind mai scurtă, luam repede drumul hotelului, motiv pentru care am avut ceva obiective de pierdut, dar am recuperat la a doua venire, în luna lui Cireșar.

Și cum ”iarna nu-i ca vara”- că bine a zis, cine a zis, am fost nevoite a folosi zilnic cardul de călătorie/mijloace transport în comun luat pentru trei zile, card ce a dat un examen strașnic!

Alexanderplatz, inima orașului am descris-o în alt review, așa că, imediat după trecerea Podului Palatului, pod superb peste brațul estic al râului Spree, ornat cu statui de luptători și zeițe ale victoriei, ridicat în jur de 1850, am intrat în Insula Muzeelor și primul obiectiv apărut în toată măreția și splendoarea sa, a fost Catedrala orașului, numită și Berliner Dom.

Se zice că ”după război mulți viteji s-arată”, dar această imensă construcție a fost într-adevăr ”un viteaz”, de vreme ce încă, este cea mai mare Biserică din oraș, ”viteaz” prin faptul că a picat în zona de influență sovietică. Deși este o biserică parohială, ce a aparținut dinastiei de Hohenzollern, datorită măreției sale și-a căpătat titulatura de Dom și Necropolă a împăraților germani. A fost și a rămas unul din principalele repere ale orașului.

Istoria sa debutează în sec al XV-lea, o construcție numită Capela Ersmus în cadrul curții regale. După patru serii de restaurări, comparată la un moment dat chiar cu San Pietro din Roma, a fost finalizată în 1905 sub ultimul Kaiser-Wilhelm al II-lea, care a demolat tot ce era înainte și a ridicat-o de jos. Stilul său este unul neo-renascentist, placată cu gresie de Silezia, împăratul a vrut să fie una mare și impunătoare, în conformitate cu prestigiul monarhiei prusace. Destinația a fost aceia de necropolă a familiei Hohenzollern, în subsolul său aflându-se la ora actuală peste 90 sarcofage și morminte, inclusiv ale regilor prusaci.

Bombardată și avariată serios în timpul războiului, în perioada comunistă a fost închisă și acoperită provizoriu cu o cupolă metalică. Abia după reîntregire, la patru ani de la căderea zidului a început o restaurarea sa, care s-a finalizat în 2006.

Orga, una din cele mai mari din Europa, o capodoperă cu peste 7.000 țevi, a fost complet renovată. Imensa cupolă care la bombardament s-a prăbușit pe paviment, a fost refăcută cu toate ornamentele și mozaicurile sale. În vârf se află un felinar flancat de patru turnuri și o cruce din aur masiv.

Biletul de intrare în Berliner Dom a costat 7 euro. Ce este de văzut? În primul rând măreția și amploarea, forma sa octogonală, orga, amvonul neobaroc, vitraliile, altarul din marmoră și onix ce datează din 1850, dar mai ales cupola centrală și Cripta cu ale sale morminte vechi de peste 400 ani, unele simple, altele foarte ornamentate. Singurul împărat care nu este înmormântat aici, e Wilhelm al II-lea, cel care a abdicat în 1918, după primul război mondial. Trupul său se află într-un mausoleu în Olanda, acolo unde a locuit în exil.

Necropola berlineză este clasată a patra ca mărime, după cea Capucină de la Viena, cea Regală de la San Denis-Paris și cea Regală spaniolă de la Escorial.

La intrarea în Dom, te izbește în primul rând grandoarea. Spre imensa cupolă se pot urca 270 trepte, pentru o priveliște a întregului Berlin, înălțime pe care noi nu am escaladat-o. Interesant este faptul că există un lift fabricat în SUA la dorința lui Wilhelm, mare amator și admirator de noi tehnologii.

Altă atracție este orga sub care se află sarcofagele din plumb aurit al regelui Friedrich I și a soției sale, Sophie- Charlotte, capodopere ale sculpturii baroce. Acestea au fost refăcute odată cu întreg ansamblul și așezate în incintă, sub orgă, nu în subsol, acolo unde se află restul sarcofagelor.

Am coborât în necropolă. Mai multe încăperi mari, în care sunt aliniate fel de fel de sarcofage, după rangul fiecărui ocupant. Impresionant acest spațiu și impresionante lucrările și ornamentele lor!!

Berliner Dom, o imensitate care domină orașul, cu a sa cupolă vizibilă de la distanță, cel care a rezistat furiei comuniste, nu trebuie ratat la o eventuală vizită a Berlinului. Președintele SUA J. F. Kenedy, în 1963 la o vizită în Berlinul de Vest, îndemna: ”Veniți și vizitați Berlinul! ”

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1712 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI