ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.02.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Biserica îngropată de la Istria - geniul unei generații

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

În scopul de a încheia așa cum se cuvine vara românească 2017, am decis să petrecem primul sfârșit de săptămână din septembrie în „Cuibul de la mare”, la Corbu mai precis. Despre minunatele noastre gazde v-am povestit deja cu altă ocazie, despre plajele (încă virgine, greu de accesat) de la Corbu și de la Vadu n-are rost să mai dezbat însă, căci e plin site-ul de informații utile, n-am ce să aduc în plus. La întoarcere am hotărât să ne abatem pe la Cetatea Histria, pe care o mai vizitaserăm cândva, dar auziserăm că s-a „îmbogățit” de curând cu panouri explicative turistice (ceea ce s-a dovedit adevărat). Ne-am reînnoit deci cunoștințele de istorie la muzeu și prin cetate, pe urmă am mâncat chestii pescărești la cherhanaua din apropiere, am savurat și-o cafea și... acasă!

Mă rog, cu o altă mică abatere... Numai o vorbă aruncată în vânt de către excepționala ghidă pe care am avut-o la turul peninsulei istorice a Constanței (vă povestii) - și a fost de ajuns să-mi aprindă interesul și să caut mai multe informații despre... singura biserică îngropată de pe teritoriul Dobrogei, cea din satul Istria. Cum Istria se află la doar câțiva kilometri de cetatea omonimă, era păcat să nu ne abatem și să nu vedem cu ochii noștri!...

Satul este străbătut de DJ226 și pe la mijlocul lui există indicator turistic către biserică, așa că n-a fost greo s-o găsim. Am parcat pe stradă, în imediata ei apropiere, la umbra unor copaci, într-o liniște aproape mormântală. Fiind duminică după-amiază și soarele încă viguros, satul părea de-a dreptul pustiu. Un puști de vreo 10 ani, în trecere pe bicicleta sa, ne-a văzut însă îndreptându-ne șovăitori către clopotnița pictată de la intrarea în incinta complexului și ne-a întrebat: „Vreți să vizitați biserica?” „Da, am vrea!” „Stați, că aduc eu pe cineva imediat!” Și a și dat pedale!

Dincolo de gardul scund, de piatră văruită în alb, biserica strălucea, imaculată la rându-i, în razele soarelui de vară. Ne-am apropiat de micul turn-clopotniță și am dat să pătrundem dincolo de poarta metalică deschisă în lături, binecuvântați de imaginile Apostolilor Petru și Pavel, străjuind intrarea de-o parte și de alta. Nu înainte de a citi pisania de deasupra; da, precum bănuiam, clopotnița este de dată mult mai recentă decât biserica: zidită în 2004, pictată 7 ani mai târziu.

Curtea este parțial pietruită, în rest acoperită cu iarbă și copaci. Imediat în dreapta intrării se află un mic cimitir, cruci de piatră de diferite dimensiuni, toate în memoria eroilor satului căzuți în cel de-al doilea război mondial.

Ne-am apropiat de biserică, ne intriga forma sa nefirească, parcă totuși găseam oarece asemănări cu vechile biserici din Arbanasi... Fațada albă are formă dreptunghiulară, cu 5 arcade în partea de jos, prin cea din mijloc se pătrunde în pridvor. Deasupra, într-o mică ocniță, icoana pictată a Sf. Nicolae și pisania bisericii (în limba slavonă, aveam să aflu). Două ferestre mici de-o parte și de alta și un acoperiș cu cornișă vălurită.

Abia am avut vreme să dăm ocol bisericii, că puștiul nostru s-a și întors, însoțit de o mamaie numai suflet. Ne-am cerut scuze că am deranjat-o, ea a zis că-i bucuroasă de oaspeți, că-i mândră că are ce să ne arate. Coborând vreo 3 trepte, am pătruns împreună în micul pridvor acoperit, apoi bunica ne-a descuiat ușa bisericii și ne-a poftit înăuntru: „Uitați-vă cât vreți!”

Am fost surprinși să mai coborâm câteva trepte; aha, de-aia îi zice „biserica îngropată”! Știam oarece despre acest subiect din Bulgaria, nu era chiar o noutate pentru noi; voi detalia în curând. Înăuntru am găsit, desigur, răcoare și un plăcut semiîntuneric. Am găsit și un interior modest ca spațiu și ca decor, dar cu o puternică semnificație istorică. Am găsit și acel ceva... blândețea și puritatea unui loc prin care simt că se perindă zilnic însuși Dumnezeu... Nu știu cum să vă explic, poate că înțelegeți totuși despre ce vorbesc. Eu nu sunt mare bisericoasă, dar există locuri (și nu neapărat biserici) în care simt cu adevărat mâna Lui odihnindu-se ușor pe umărul meu... În bisericuța din Istria am simțit-o, vă jur!

Pardoseală de piatră, acoperită parțial de covoare simple, nimic sofisticat. Mobilier bisericesc puțin și modest, două candelabre aidoma. Un iconostas superb însă, din lemn de stejar sculptat și aurit pe alocuri - am aflat că e cel original, de acum mai bine de un secol jumate. Tavan acoperit cu lemn, de o formă ciudată, mai coborât în părți, arcuit în mijloc pe toată lungimea bisericii, de la intrare și până la altar. În loc de coloane, 6 trunchiuri zdravene de stejar, pe care se sprijină întregul edificiu.

”Vreți să vedeți și muzeul?” Chiar îl remarcaserăm mai devreme, o clădire micuță, la fel de albă, în spatele bisericii. Bunica și nepotul (nu știu dacă era nepotul său adevărat, poate doar un puști curios din sat) ne-au însoțit într-acolo. Ușa muzeului s-a dovedit un pic cam îndărătnică la început, pe urmă însă a cedat sub degetele magice ale lui Tati.

Casa ce adăpostește muzeul pare să aibă structura unei vechi case țărănești dobrogene: o cameră mică la intrare (antreul), câte una mai mare de-o parte și de alta. Majoritatea artefactelor sunt expuse în încăperea din dreapta, câteva chiar în antreu; cred că cea din stânga avea rol administrativ, nu mai știu exact. Am admirat cărți bisericești vechi, icoane în diferite stadii de conservare, fragmente de pietre tombale frumos decorate, un crucifix din sec. 19 și alte obiecte de același gen. Și aici am stat cât am vrut noi și am avut voie să fotografiem.

Am întrebat cât ne costă vizita la sfârșit, dar nu ni s-a cerut nimic. Am scăpat câțiva bănuți bunicii, dar și puștiului care se repezise s-o cheme pentru noi. Însă cel mai mult s-a bucurat gazda noastră că i-am cumpărat o monografie a satului! „Mergeți sănătoși și să mai povestiți și la alții de noi!” Ceea ce - iaca! - fac!

Povestea locului Satul Istria a fost întemeiat pe la începutul sec. 19 de un turc bogat, pe nume Nasuf. Curând, aici s-au stabilit români, dar și 54 de familii de bulgari ortodocși, refugiați din Basarabia de Sud. Satului i s-a spus Caranasuf (Nasuf cel Negru, probabil după culoarea pielii întemeietorului său). Pe la 1850, creștinii au început să depună hrisoave la stăpânirea turcească de la Babadag, în scopul obținerii aprobării pentru ridicarea unei biserici creștine. Într-un târziu, turcii s-au învoit, dar în condițiile lor: să nu arate ca o biserică (de aceea niciodată n-a fost pictată, înafara micii icoane a Sf. Nicolae din ocniță și a catapetesmei), să nu aibă turlă și nici clopot, să nu fie mai înaltă decât cea mai apropiată geamie.

Bulgarii erau familiari, se pare, cu asemenea cerințe și știau cum să le respecte, dar în același timp să ridice mândră biserică ortodoxă, după vrerea lor: au construit bună parte din ea în pământ (90 cm se pare), după modelul bisericilor de la sud de Dunăre. Lucrările au început în 1857 și s-au terminat 3 ani mai târziu. Desigur că sătenii știau despre vestigiile vechii cetăți (care au fost descoperite oficial de Vasile Pârvan abia în 1914!) și au cărat de acolo cu căruțele toate cele de trebuință; astfel, se poate spune că biserica e construită cu piatră antică din Cetatea Histria. Mai mult decât atât, cei 6 stâlpi de stejar dinăuntru se sprijină pe foste capiteluri de piatră, fixate în pavimentul edificiului! Și - un lucru cu adevărat nemaiauzit și surprinzător - în pereții bisericii au fost înglobate 53 de amfore găsite intacte în cala unei epave grecești eșuate în apropierea portului cetății! În acest fel inedit a fost rezolvată problema sonorizării (care în mod obișnuit e asigurată de turlă). Spuneți voi dacă strămoșii noștri nu erau adevărate genii inginerești!

Biserica are formă de cruce, iar despre arhitectura ei specialiștii spun că ar fi un mix de orientală și bizantină. A fost sfințită în anul terminării sale, 1860 și închinată „Sfintei Treimi” și „Sf. Mare Ierarh Nicolae”. În ultimii ani, în urma eforturilor preotului ce slujește în această biserică, Nicolae Herța, a fost inclusă pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, la clasa A. În prezent, aici se desfășoară ample lucrări de reabilitare.

Sper că la rându-mi v-am făcut suficient de curioși cât să vă doriți să vizitați această bijuterie arhitectonică, această frumoasă relicvă istorică! Poate - asemeni nouă - în drumul vostru către sau dinspre litoral să vă abateți un pic prin vechiul Caranasuf, sau poate chiar să vă rupeți jumătate de zi pentru a merge la cetate și la bisericuță...

Epilog Dobrogea... Am spus mereu că Dobrogea are o magie anume, greu de definit în cuvinte. Nu știu de unde vine; de la relieful său selenar, în fond un fund de mare vechi de milioane de ani?; de la atâtea miraculoase și felurite ape care-i „spală” rochia prăfuită?; de la amestecul unic de nații ce-au fost obișnuite să conviețuiască împreună de secole, așa că au deja înscrisă în ADN gena toleranței?; de la miile de straturi suprapuse de istorie?!... Probabil că din toate aceste motive și din multe altele... Dobrogea e un tărâm al contrastelor - un litoral suprapopulat în miez de vară, dar și zone aproape virgine, greu accesibile, de care nici turiștii cei mai experimentați n-au auzit... Iubesc acest tărâm cu toată ființa mea, îl străbat cât de des pot, am multe lucruri care mă așteaptă să le descopăr în Dobrogea mea.

Dobrogea mea? Sunt născută în Muntenia, iar de ani buni valurile vieții m-au aruncat în sudul Moldovei. Tatăl meu avea un nume cu rezonanțe sud-basarabene însă... Pe când eram mică, bunica obișnuia să asculte la radio muzică populară. Era o emisiune care difuza calupuri de mai multe piese din diverse zone ale țării. Când venea rândul Dobrogei, invariabil îmi dădeau lacrimile! Era atâta pasiune tristă în ritmul acela de geampara! Ascult și azi cu aceeași emoție melodiile acelea cu influențe turcești, aromânești, bulgărești, grecești... Pe una dintre ele o s-o propun ca fond sonor și vă rog s-o ascultăm împreună, cu gândul la „mările interioare ale Dobrogei”!


[fb]
---
Trimis de crismis in 02.02.18 20:12:47
Validat / Publicat: 02.02.18 20:53:02
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în #EXCURSII şi CĂLĂTORII

VIZUALIZĂRI: 3639 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

18 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P10 Biserica îngropată din Istria; interior
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 60500 PMA (din 45 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

crismis [02.02.18 20:43:17] »

Rog web a atașa următoarea (superbă) linie sonoră: https://www.youtube.com/watch?v=OB7VocrstK8

Mulțumesc!

webmasterX [02.02.18 20:47:31] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Într-adevăr superbă!

adrianbogdan [02.02.18 20:59:31] »

interesant review-ul (subiectul), muzica deosebita, mi-a placut maxim

crismis [02.02.18 21:04:12] »

@adrianbogdan: Mă bucur! Mulțam!

@webmasterX: Nu-i așa?! Mulțam și ție!

mihaelavoicu [02.02.18 22:31:53] »

Foarte interesantă biserică. Chiar mă întrebam de ce îi spune îngropată.

Cele 53 amfore zidite în pereți, dacă sunt cu gâturile în afară, se numesc Oale de rezonanță. Mai sunt biserici și mănăstiri în țară cu un astfel de sistem de rezonanță.

crismis [02.02.18 22:52:45] »

@mihaelavoicu: Interesantă chestia cu "oalele de rezonanță". Sincer, eu n-am mai auzit despre acest sistem până la biserica din Istria.

mihaelavoicu [02.02.18 23:13:18] »

@crismis: Dacă îl întrebi pe Tata 123, sigur ți le și numește care sunt alea.

Cu drag!

crismis [02.02.18 23:18:12] »

@mihaelavoicu:

webmaster [02.02.18 23:18:31] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

crismis [02.02.18 23:27:56] »

@webmaster: Mulțumesc!

krisstinna [03.02.18 07:05:09] »

@crismis: O să râzi poate...

Și eu ascultam emisiunea de la radio, muzica populară a fost și este preferata mea. Și acum ascult muzică la radio dar și la tv, muzică populară zic.

Mereu m-am întrebat unde au dispărut geamparalele, demult nu am mai ascultat/dansat o geampara. Într-adevăr, frumoasă dar tristă melodia propusă de tine. Am ascultat și privit cu plăcere.

Mulțumesc!

crismis [03.02.18 08:38:39] »

@krisstinna: De ce să râd?! Bine, pe vremea aceea le ascultam cu mamaia, nu era opțiunea mea. Acum le ascult că vreau.

tata123 🔱 [05.02.18 13:19:04] »

@crismis: Un obiectiv inedit din frumoasa și misterioasa regiune numită Dobrogea. Informații despre acest lăcaș de cult am aflat acum câțiva ani de pe site-ul unui proiect turistic intitulat: „Pe urmele argonauților” (histria-cheiledobrogei.ro).

Mă bucur că există o persoană care poate descuia biserica și muzeul atunci când apar călători/vizitatori interesați. Astfel se concretizează efectiv și promovarea clasică/online făcută obiectivului respectiv. Plus că oamenii locului se simt mândrii că au în localitatea lor un obiectiv/monument căutat de turiști.

Mulțumim pentru prezentare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mihaelab* [05.02.18 13:59:08] »

@crismis: emotionant articolul. Dacă nu aş vedea prin fereastră cum ninge acum, aş fi zis că sunt acolo... multumesc pentru trăire.

mishu [03.03.18 21:42:24] »

@crismis: Minunat intr-adevar, felicitari, votat cu mare drag.

crismis [04.03.18 19:34:37] »

@tata123 &mihaelab &mishu: Mulțumesc pentru aprecieri!

Nepereche [09.03.18 19:50:34] »

Multumesc pentru pont. Vom vizita si noi acest obiectiv interesant la intoarcerea din concediu.

crismis [09.03.18 20:24:34] »

@daniel vl: Cu drag!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianbogdan, crismis, mihaelab*, mihaelavoicu, mishu, Nepereche, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂHoinar prin Dobrogea:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.091474056243896 sec
    ecranul dvs: 1 x 1