Excursii opționale în Mallorca (II): albastrul profund al mării în nord, verdele strălucitor în sud

TIPĂREȘTE

A doua excursie opțională pe care am făcut-o (în 2016) a fost nordul insulei, Alcudia și capul Formentor (38 de euro). Promisiunea acestei excursii venea, deși cu mai puțină varietate și spectaculos ca turul insulei, cu farmecul pe care îl simțeam, cumva, în aer, când mă gândeam la orașul Alcudia (care promitea să fie o îmbinare de arhitectură mediteraneană și romană, în orice caz, cu o patină istorică). Exact așa a fost: după traseul destul de previzibil sud-nord (cu cunoscuta oprire la magazinul de pielărie din Inca, unde călătorii se reped mai mult la toaletă decât în magazin), ajungem în Alcudia. Aici, ghida noastră, doamna Carmen (care și-a dat toată silința să ne informeze și să ne țină aproape) ne-a recomandat să urcăm pe Muralles, și apoi să ne ducem să savurăm târgul local, destul de bogat. Am făcut traseul pe Muralles: într-adevăr, plin de istorie și oferă o perspectivă foarte frumoasă asupra clădirilor vechi din această zonă, dar și spre depărtările din interior ale insulei. După aceasta nu am mai întârziat în târg (era deja prea cald) și am preferat un suc la umbră și schimbul de impresii cu alți doi pasageri din grupul din autocar. Continuarea excursiei a fost urcarea la capul Formentor: am fost ținuți puțin în suspans (pentru că nu se știa dacă încape autocarul lângă celelalte -?), dar și în șah, fiind atenționați de ghidă sub presiunea timpului (anume, “am întârziat și nu avem decât X minute la dispoziție”, “vă rog să vă întoarceți la timp că altfel plecăm fără dvs. ”: o presiune foarte neplăcută într-o excursie în care obiectivul principal era capul Formentor!). În ciuda acestor neplăceri, am reușit să savurăm priveliștile inegalabile ale stâncilor intrând într-o Mare Mediterană calmă și de un albastru intens și pur. Punctul cel mai nordic al insulei, capul Formentor, este format din câteva stânci verticale care înaintează în mare, precum niște nave mitice împietrite din epoci antediluviene. Este, într-adevăr, un loc care rămâne în conștiința vizitatorului, și pentru care merită osteneala, căldura, incertitudinea și cheltuiala, toate inerente oricărui traseu dintr-o țară străină. De aici am plecat cu autocarele cu care venisem către plaja Formentor (destul de populată de autocarele și turiștii locali ajunși înaintea noastră). Plaja Formentor este o bucată de paradis, unul din acele capete de lume în care vizitatorii au impresia că au ajuns prin accident (deși sunt câteva vile lângă plaja îngustă, care sugerează că locul nu este chiar atât de sălbatic). Pădurea care se întinde până lângă margine și copacii care anină deasupra apei, împreună cu plaja îngustă, creează ambientul unei lagune tropicale. Apa era atât de caldă și de transparentă, încât se vedeau micile pietricele rotunde de pe fundul mării: am fi vrut să stăm mai mult și ne-a venit greu să ne echipăm, în păduricea de pini de lângă plajă, ca să ne îndreptăm la timp către vaporaș. Acesta, ceva mai sportiv decât vaporașele cu care se face turul insulei, ne-a dus destul de repede în portul Pollenca (am avut timp de câteva cadre inspiraționale pe traseu). În port ne-am reîmbarcat în autocarele care ne-au dus înapoi în Palma. Așadar, deși această excursie nu a fost la fel de spectaculoasă ca turul insulei, a fost destul de singulară și mai relaxantă.

În 2017, din motive de prudență, nu am ales excursia la peșterile Hams/Drach în estul insulei (aveam de gând o excursie pe cont propriu la Porto Cristo și Cala D’Or pe care nu am reușit să o mai facem) ci croaziera pe mare care a costat 61 euro de persoană (și care, credeam eu, ar fi străbătut partea de sud-vest a țărmului și ne-ar fi dus pentru pauză de înot la o plajă mai sălbatică – cel puțin așa o găsisem definită în pliante în anii anteriori). De asemenea, în pliante se mai pomenea de o masă cu mâncare tradițională servită la bordul vasului. În realitate, excursia este cu totul alta în pliantul “marii” agenții de turism cu care am voiajat în 2017, ale cărei servicii au fost execrabile (și din alte puncte de vedere). În această excursie era să nu mai ajungem, pentru că organizatorii spanioli nu au trecut să ne ia (ieșisem în stație cu 15 minute mai devreme și nu a oprit nici un autocar). Nu doar spaniolii, ci și ghida de la agenția românească, de la care am luat excursia, a fost de culpabilizat. Încă de când am luat excursia am fost neplăcut suprinsă de faptul că ghida româncă responsabilă de grupul nostru nu știa nimic despre excursia pe care o vindea, nici ce cuprinde, nici cât durează, nici traseul exact. Am luat totuși excursia, pentru că o jumătate de zi pe mare era ce ne-am fi dorit. Prevăzătoare, am dat telefon cu o jumătate de oră înainte de plecare, întrebând pe care sens al drumului ar trebui să așteptăm la stația Marineland - spre oraș, presupuneam eu, dar dacă adunau turiștii în sens invers, cum se mai procedează câteodată? S-a dovedit din nou că ghida noastră nu era informată – a pasat întrebarea și ne-a dat numărul de telefon al agenției spaniole, care nu a răspuns deloc în primă fază. Când au apărut problemele (după ce am sunat de 5-6 ori și trecuse deja ora fixată mi-a răspuns cineva în limba engleză și m-a întrebat insinuant dacă "am pierdut autocarul", chestie care m-a scandalizat) ghida româncă a pretextat că nu organizează ea excursia – dar atunci de ce o treceți în pliantul agenției! i-am spus eu. După ce am mai conversat preț de câteva apeluri, nu m-a convins să iau taxiul pe cont propriu până la stația Auditorium (în afară de faptul că nu erau taxiuri în zonă, ar fi fost 24 de euro până în Palma, și chiar nu vedeam motivul pentru care aș fi plătit eu pentru greșeala lor). Când deja mă resemnasem că nu vom merge în excursie și ne-am stricat după-masa, au apărut ca din pământ cu autobuzul și ne-au luat (trecuseră deja patruzeci de minute de la momentul fixat și trecut pe voucher). Ghida din autobuz a tratat foarte vag incidentul (deși a coborât să ne caute, a pretins mai întâi că voucherul a fost completat greșit, că nu apărea numele firmei "Magic Catamaran" dar, după ce i-am arătat că eram pe lista lor cu hotelul și numărul de cameră, a schimbat foaia și a spus că deh, oricum au întârziat ei).

Excursia se desfășoară pe o jumătate de zi (fie dimineața, fie după-amiaza, durează aproximativ șase ore, cu tot cu transferul la hotel) cu plecare din Portul Palma, din dreptul stației Auditorium, la bordul unor catamarane cu formă oarecum pătrată, dar deschise (fără acea sală cu locuri pe care o au catamaranele mai mari folosite la transportul pasagerilor pe insule). Catamaranul traversează toată partea de sud-est a insulei, se vede din larg tot lanțul stațiunilor Can Pastilla – Playa de Palma – Arenal. Am privit acest traseu cu nostalgie, dat fiind că în 2017 nu am revăzut Playa de Palma, un loc unde aveam amintiri frumoase din anii precedenți. În partea stâncoasă și sălbatică care începe după finalul stațiunilor, vasul întoarce prova spre stânga și se îndreaptă spre mal. Acolo este, într-adevăr, o apă cu o culoare verde incredibilă, cu apă nu prea adâncă și relief accidentat pe fundul mării, ideal pentru snorkeling. Catamaranele sunt echipate cu două schele pe care pasagerii pot coborî și urca, și cu echipamente cu ochelari și tuburi de respirat. Noi nu știam că programul excursiei cuprindea această parte de snorkeling (plus că înghesuiala pe schele era destul de incomodă) și nu am coborât, am rămas pe vas și ne-am limitat să privim spectacolul (alte vase din zonă ofereau și canoe turiștilor, iar aceștia se chinuiau să se adapteze :) ). Vasul a staționat cam două ore (excursia în total durează cam cinci ore și jumătate), timp în care echipajul și-a pus mănuși și a gătit. A fost interesant cum au apărut tăvile cu mâncare, deși locul părea destul de strâmt, și cum s-au descurcat băieții, destul de îndemânatici, la grătarul pe care au fript cârnați și piept de pui. Pe de altă parte, față de ce se citește în pliante, nici vorbă de tradițional: erau o serie de salate gata făcute, destul de convenționale (probabil luate de la supermarket, trebuiau asezonate de turiști cu dressinguri puse la dispoziție separat), lângă care se punea friptura caldă (pentru consumatorii de carne). S-a deschis și un bufet de vinuri, destul de bogat, și sangria (la cutie), și bineînțeles sucuri și apă. Desertul a constat într-un pandișpan cu brânză dulce (nu mi s-a părut nici acesta un desert tradițional, probabil ensaimada adevărată este mult mai bună decât ce am servit noi). Una peste alta, pentru cine dorește să servească o masă destul de bună, pe muzică plăcută (stil disco clasic), într-un decor sălbatic și deosebit, nu a fost deloc rău.

(Va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 3566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI