ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.12.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2017
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Peninsula din inima Lyonului

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

- Oamenii de pe meleagurile tale, zise micul prinţ, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină... şi tot nu găsesc ceea ce caută...

- Nu găsesc, i-am răspuns.

- Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă...

Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț

Coborârea de pe colina Fourvière spre cele două ape ce traversează Lyonul înseamnă totodată o apropiere în timp de zilele noastre, căci de la vatra orașului - așezarea galo-romană Lug, apoi Lugdunum - ajungem în zona medieval-renascentistă din Vieux Lyon, iar de aici în cartierul PresquʼÎle, a cărui înfățișare actuală datează în mare măsură din sec. XIX.

Ar fi putut rămâne o insulă, așa cum era în epoca romană, când se numea Canabae, adică zona antrepozitelor, însă intervenția umană a transformat-o în peninsulă și așa a și fost numită: PresquʼÎle. Dacă în antichitate Rhônul și Saône se uneau la poalele colinei Croix Rousse, lucrările de secare și colmatare a canalelor întreprinse în sec. XII-XVIII au împins tot mai spre sud punctul lor de întâlnire iar inginerul Antoine Michel Perrache (1726-1779) a dat peninsulei forma pe care o vedem azi, adică acea fâșie de pământ de 4,5 km lungime, cu lățimi de 600-700 m, cuprinsă între cele două ape și delimitată la nord de Place des Terreaux iar la sud de Confluence, locul unde Saône se varsă în Rhône.

După ce, în epoca medievală, extremitatea de jos a cartierului s-a dezvoltat în jurul basilicii Sain-Martin dʼAinay, în timp ce negustorii s-au instalat în apropiere de Sain Nizier, odată cu numirea lui Claude-Marius Vaïsse (1799-1864) în funcția de préfet du Rhône, aspectul peninsulei s-a schimbat dramatic. În ultimii 11 ani de viață, ”baronul Haussmann lyonez”, așa cum a fost poreclit Vaïsse, a transformat străduțele întortocheate și înguste în bulevarde largi, întrerupte din loc în loc de scuaruri: Rue Mercière, moștenire renacentistă, azi renumită pentru numeroasele restaurante; Rue de la République, amenajată între 1855-1858, principala arteră comercială a Lyonului; Rue Président Edouard Herriot, plină cu buticuri de lux; și Rue Victor Hugo, ce leagă Place Bellecour de gara Perrache.

PresquʼÎle, parte a Patrimoniului UNESCO, este centrul orașului, adăpostind majoritatea instituțiilor sale publice, inclusiv primăria, dar și biserici și alte clădiri istorice, precum și blocuri de 5-6 etaje construite în stil Art Nouveau sau eclectic, cu decorațiuni exterioare și balconașe din fier forjat în lucrături fine de certă inspirație pariziană. Nicio vizită în Lyon nu ar fi completă fără o plimbare pe străzile sale elegante, cu eventuale incursiuni în magazine (deși prețurile sunt descurajante) și opriri în câte un scuar, fie pe o bancă pentru a asculta susurul apei de fântâni și bazine, fie pentru a savura o bere, un pahar de vin sau o cafea la o terasă.

Și desigur, pentru a a-i studia monumentele.

Pornim spre PresquʼÎle din Part-Dieu, cartierul unde ne-am ales reședința temporară, pe care îl străbatem cu autobuzul. Ne apropiem de malul stâng al Rhônului și de pe Quai Victor Augagneur zărim silueta masivă, inconfundabilă, a unui edificiu cu un trecut excepțional: Hôtel-Dieu. Este fostul spital al orașului, ridicat pe locul unde, încă din 1184, clericii au construit un adăpost pentru pelerini, unde aceștia primeau și îngrijiri medicale. Din cauza creșterii numărului populației, clădirea a fost extinsă în 1478-1493, primind numele de Hôtel-Dieu de Notre Dame de Piété du Pont du Rhône. François Rabelais a lucrat aici ca medic între 1532-1535. În sec. XVII i se adaugă o nouă biserică și o aripă pentru convalescenți, pentru ca între 1741-1761, sub supravegherea arhitectului Germain Soufflot, fațada să fie refăcută cu ornamentații bogate și să se ridice impunătoarea cupolă.

Clădirea a funcționat ca spital universitar până în 2010, când costurile de întreținere fiind prea mari, autoritățile locale au decis să-l vândă. În iulie 2017 noi l-am găsit încă în renovare și reamenajare, însă am înțeles că lucrările se vor finaliza foarte curând și edificiul va cuprinde un hotel de cinci stele cu 140 de camere, spații comerciale și de birouri, restaurante, săli de conferințe, apartamente private, grădini și alei.

Vom trece acum în PresquʼÎle traversând Pont de la Guillotière, cel mai vechi dintre cele 29 de poduri și pasarele peste Rhône și Saône. Primul pod de lemn din Lyon a fost construit pe acest loc în sec. XI, dar s-a prăbușit în 1190. Ridicarea celui de-al doilea, din piatră, a durat aproape patru secole, până în 1720. În 1944 el a fost bombardat de naziști, unul din cele 8 arce fiind distrus. A fost nevoie să fie demolat iar în 1953 a fost înlocuit cu un pod mai lat, cu structură metalică.

Ajungem acum în punctul kilometric 0 al Lyonului - Place Bellecour, cea mai mare piață a orașului (62.000 mp) și totodată cea mai mare piață pietonală din Europa. Numele i se trage de la via deținută pe acest loc în sec. XII de arhiepiscopul Lyonului, numită ”bella curtis”, adică grădina cea frumoasă. Spațiul imens de formă trapezoidală, complet lipsit de vegetație și acoperit de zgură, găzduiește evenimente importante și are în centru statuia lui Ludovic XIV călare, opera lui François-Frédéric Lemot, instalată în 1825, după ce a fost transportată de la Paris, unde fusese turnată, cale de 12 zile pe un atelaj tras de 24 de cai primit cu ovații de mulțimea de spectatori. Despre sculptor a circulat mult timp legenda urbană potrivit căreia s-ar fi sinucis pentru că uitase de scările de la șa. În fapt, Lemot a murit de moarte naturală în 1827. La picioarele statuii au fost plasate două sculpturi alegorice înfățișând Rhônul și Saône.

Înconjurată de clădiri frumoase cu 5 nivele iar pe latura stângă, în spatele Oficiului de Turism, de un șir de mici grădini cu bănci și bazine de apă, piața este un important nod de transport, cu stație de metrou pe liniile A și D și stații ale mai multor autobuze, printre care și al nostru. Așa încât am frecventat-o zilnic și nu ne mai săturam să admirăm din ea priveliștea colinei Fourvière, având în vârf basilica și turnul metalic.

La întoarcerea la hotel, stația autobuzului e cu câteva zeci de metri mai departe, în Place Antonin Poncet, un spațiu public cu peluze largi, bănci și jeturi de apă și mărginit de impunătoarea clădire a Poștei. Până în 1934, s-a numit Place de la Charité, în onoarea spitalului construit aici în 1622, demolat sub mandatul primarului Herriot. S-a păstrat însă turnul - Le Clocher de l’Hôpital de la Charité, instalat în 1665 pentru a permite mamelor aflate în dificultate să-și lase anonim nou-născuții în grija surorilor din spital așezându-i într-un cilindru rotativ din lemn.

În capătul dinspre Rhône al scuarului a fost amplasată în 2003, cu ocazia Bienalei de Artă Contemporană, lucrarea artistului sud-coreean Jeong Hwa Choi intitulată ”Flower tree”, un aranjament spectaculos alcătuit din 85 de flori viu colorate.

Ne îndreptăm acum spre Saône, în apropierea căreia ne oprim în Place des Célestins, un alt loc cu rezonanță istorică. Numele și-l datorează Ordinului celestinilor, instalat în 1407 aici, unde a construit o mănăstire ce a rezistat incendiilor și altor nenorociri până în 1778, când a fost dărâmată pentru a face loc unei alte clădiri, Le Théâtre des Célestins, inaugurat în 1792. Fațada a fost refăcută și și-a căpătat aspectul actual de ”théâtre à l'italienne”, cu ornamentații bogate și culori predominante roșu și auriu, în 1881. Are două săli, una cu 1.030 de locuri și cealaltă cu 170.

Napoleon Bonaparte a asistat la spectacole în acest teatru iar pe scena sa au urcat de-a lungul timpului mari personalități ale artei dramaice franceze precum Sarah Bernard, Jean Marais, Louis Juvet, Elvire Popesco, Sacha Guitry, Fernandel, dar și staruri ale music-hallului ca Joséphine Baker sau Maurice Chevalier.

În 1994-1995 zona a fost reamenajată cu o parcare subterană, bazine de apă cu jeturi la nivelul solului și mici spații verzi iar cafenelele din jur creează o atmosferă plăcută și relaxată.

Puțin mai la nord dăm de un spațiu cu o istorie asemănătoare. Place des Jacobins se întinde pe un loc ocupat între sec. XVI și 1808 de o mănăstire a călugărilor dominicani (iacobiți) și are în mijloc o fântână realizată în 1885 de Gaspard André, cel care a restaurat și Théâtre des Célestins. Cele patru sculpturi în marmură albă care o încadrează reprezintă patru artiști locali: un arhitect, un sculptor, un gravor și un pictor.

Din Place Bellecour pleacă spre nord cea mai importantă arteră comercială a Lyonului, prima stradă din Franța declarată pietonală (în 1975) și paradisul amatorilor de shopping. Rue de la République a fost inaugurată, la fel ca și piața cu același nume, în 1862, în urma lucrărilor de sistematizare urbană desfășurate în timpul mandatului de prefect al lui Vaïsse.

Singurul edificiu medieval care a supraviețuit acestor lucrări este situat la intersecția cu Place des Cordeliers. Eglise Saint-Bonaventure a fost construită în sec. XIII de frații minoriți sau cordelieri și refăcută între 1325-1331, ajungând la dimensiunea actuală la sfârșitul sec. XV. Posedă una dintre cele mai frumoase orgi din oraș și patru tapiserii realizate în renumitele ateliere din Aubusson.

Aflată practic vizavi de această biserică, Place de la Bourse a fost amenajată în 1862 și principala clădire pe care o adăpostește este Chambre de Commerce. Camera de Comerț din Lyon a fost înființată în 1702 prin decret semnat de Ludovic XIV, fiind a treia din Franța după cele din Marsilia și Dunkerque. Construcția actuală a fost inaugurată în 1860 în prezența împăratului Napoleon III și decorațiunile exterioare, cu statuile Justiției, Cumpătării, Agriculturii, Comerțului și Industriei, îi reflectă destinația.

Continuăm să înaintăm spre nord, către unul dintre cele mai importante locașuri de cult gale,

L'Eglise St-Nizier. Biserica a fost construită în anul 177 și în 579 a fost închinată sfântului Nizier, episcop al orașului, îngropat într-una din cripte. Jefuită și distrusă aproape complet de sarazini în sec. IX, a fost refăcută în sec. XIV-XV într-un stil gotic flamboiant nemaiîntâlnit în Lyon, cu numeroase ornamentații, inclusiv garguie. Particularitatea îi este însă dată de cele două fleșe asimetrice.

În Place de la Comédie, un spațiu vast, amenajat în anii 1990 cu coloane și 69 de jeturi de apă, remarcăm silueta ușor distonantă față de mediul înconjurător a Opéra Nouvel. Un Grand Théâtre à lʼitalienne a existat pe acest amplasament încă din 1756, fiind proiectat de Jacques-Germain Soufflot și refăcut între 1827-1831 în stil neoclasic. În 1989, arhitectul Jean Nouvel este însărcinat cu reconstrucția sa. Nu a păstrat decât fațada, adică parterul, cu statuile celor 8 muze (pe care le-a urcat pe frontispiciu) și foaierul, înălțând clădirea cu 6 nivele încununate de o cupolă de sticlă și adăugând alte 5 nivele subterane, triplând astfel suprafața utilă. Sala principală are 1.200 de locuri iar amfiteatrul - 200, și interiorul, din câte am citit, este în întregime de culoare neagră. Stilul post-modernist cu tente rococo nu mă convinge, mai ales că exact vizavi de ea se află spatele unui edificiu într-un frumos stil baroc: primăria.

Fațada și intrarea principală a acesteia este situată însă în Place des Terreaux, capătul nordic al cartierului PresquʼÎle. Piața de 7.000 mp a fost construită în jurul anului 1625 peste un canal roman și și-a luat numele de la glodul, pământul (terre) folosit pentru a-l umple. De-a lungul secolelor a servit drept piață de carne și loc de execuție, aici fiind instalată ghilotina în timpul Revoluției Franceze.

În centrul său se află Fântâna lui Bartholdi, autorul celebrei Statui a Libertății de pe Liberty Island, dăruită New Yorkului de statul francez la centenarul câștigării independenței SUA. Lucrarea alegorică a lui Bartholdi, realizată din 21 de tone de plumb și intitulată ”Carul triumfal al Garonne-ului”, reprezintă fluviul cu cei patru afluenți ai săi, simbolizați de o cvadrigă condusă de o femeie. A fost comandată de orașul Bordeaux în 1857 și cumpărată de autoritățile din Lyon în 1890, fiind amplasată în Place des Terreaux un an mai târziu. În 1992 spațiul a fost regândit și s-au adăugat 69 de bazine de apă din granit negru.

Din păcate, acestea și Fântâna lui Bartholdi se aflau în renovare la data vizitei noastre. N-am fost însă dezamăgiți, căci Place des Terreaux este mărginită de câteva imobile de locuit interesante și de două clădiri monumentale superbe. Pe una din ele am menționat-o deja, este LʼHôtel de Ville, primăria orașului.

În 1646, edilii Lyonului au decis să mute sediul acestei instituții din casa ocupată în prezent de Musée de lʼImprimerie în Place des Terreaux, devenită astfel centrul administrativ al urbei. Construcția, realizată după planurile a doi arhitecți locali, a fost finalizată în 1672, însă doi ani mai târziu clădirea a fost distrusă de un incendiu. Pentru refacerea sa s-a apelat la începutul sec. XVIII la celebrul Jules Hardouin-Mansart (1646-1708), cel care a proiectat Palatul Versailles și Dôme des Invalides, un reprezentant de seamă al barocului francez. Grav avariat în cursul Revoluției Franceze, edificiul a fost abandonat până în 1827, când s-a decis refacerea fațadei. Cu această ocazie, statuia ecvestră a regelui Ludovic XIV a fost înlocuită cu cea a lui Henric IV și clădirea a fost organizată în jurul a două curți interioare. Am citit că în interior decorul este opulent, constând din picturi și sculpturi de factură barocă. Se vizitează numai cu ghid și programare iar biletul costă 12 euro.

Pe latura stângă a Place des Terreaux, stând cu spatele la primărie, o altă construcție monumentală îți ia ochii. Adăpostește Musée des Beaux-Arts, despre care voi povesti într-un alt review.

Îndepărtându-ne spre vest, pe colțul dintre Rue de la Platière și Quai de la Pécherie, atenția ne-a fost atrasă de una dintre faimoasele fresce lyoneze: La bibliothèque de la cité. Zidul pictat în 1998 de aceeași grupare de artiști - Cité de la Création - se întinde pe o suprafață de 400 mp și înfățișează, bineînțeles, rafturi pline de cărți, plus citate din operele unor scriitori originari din regiunea Rhône-Alpes sau care, la un moment dat în viață, au locuit aici: Rabelais, Louise Labé, Voltaire, Jean Reverzy, Frédéric Dard, Annie Salager, Louis Calaferte, Roger Kowalski. Alături de aceste citate descopăr un panseu aparținând probabil artiștilor autori sau poate unei autorități locale: ”Les murs, cʼest la peau des habitants” (”Zidurile reprezintă pielea locuitorilor”). Frumos zis!

Vizavi de această pictură murală de mari dimensiuni am descoperit o alta, de mai mică mărime și cu temă zoomorfă - Fresque des animaux sauvages.

La sud de Place Bellecour, străbătând Rue Victor Hugo, ajungem la un alt spațiu pietonal - Place Ampère, purtând numele marelui matematician, fizician, chimist și filozof André-Marie Ampère (1775-1836), fiu al orașului, a cărui statuie reprezentându-l așezat, cu două sculpturi de sfincși la picioare, a fost dezvelită în 1888 în prezența președintelui republicii de la acea vreme, Marie François Sadi Carnot. Apropo, acesta a fost asasinat la Lyon în 1894 de un anarhist italian. După ce admirăm imobilele din sec XIX care înconjoară piața, ne îndreptăm către cele două obiective de primă mână aflate în imediata apropiere.

Primul este Musées des tissus et des arts décoratifs, ale căror colecții le voi prezenta într-un alt review. Al doilea, La Basilique Saint-Martin d'Ainay, este singura biserică din oraș cu arhitectură romanică. Cel dintâi lăcaș de cult a fost ridicat pe acest loc în sec. IX, dar la finele sec. XI se întreprind lucrări de reconstrucție care îi conferă aspectul romanic. Biserica a fost sfințită de însuși papa Pascal II în 1107, semn al importanței de care se bucura mănăstirea benedictină căreia îi aparținea. A suferit distrugeri în perioada războaielor religioase iar în timpul Revoluției Franceze a fost folosită pe post de depozit de grâne. După restaurarea din sec. XIX și-a căpătat brâurile decorative în formă de romburi și s-a refăcut friza cu 15 metope în basorelief reprezentând animale din bestiarul medieval dar și creaturi fantastice precum grifonul. Din păcate, fiind orele prânzului, am găsit-o închisă și nu am putut vedea cele patru coloane romane ”împrumutate” din sanctuarul dedicat Romei și împăratului situat în Croix Rousse.

Încheiem aici vizita, sau mai precis vizitele în PresquʼÎle, cartierul din inima Lyonului, centrul său administrativ și comercial, cu satisfacția de a fi admirat o mulțime de monumente istorice, clădiri elegante și scuaruri frumoase în plimbările pe străzile sale cochete.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 22.12.17 10:14:55
Validat / Publicat: 22.12.17 11:22:30
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.

VIZUALIZĂRI: 1908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P19 Place des Jacobins
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 31700 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

webmaster87 [22.12.17 11:02:55] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [22.12.17 11:29:10] »

@webmaster87: Mulțumesc.

doinafil [22.12.17 12:18:26] »

Încă un articol semnat cu „brandul de lux - Carmen Ion”!

Felicitări, Carmen, am citit, văzut pozele și... votat cu drag!

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [22.12.17 16:17:50] »

@doinafil: Mulțumesc mult pentru aprecieri, Doina.

mihaelavoicu [22.12.17 20:28:31] »

Ce frumoasă plimbare virtuală, am făcut împreună! Cum să nu-ți mulțumesc cu un vot!

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [22.12.17 21:45:36] »

@mihaelavoicu: Mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut plimbarea

Michi [22.12.17 22:28:36] »

... toate reviewurile au fost boabe de mărgăritar.

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [23.12.17 08:56:53] »

@Michi: Sărut mâna!

mishu [24.12.17 19:03:18] »

@Carmen Ion: M-am plimbat alaturi de tine si m-am simtit minunat. Felicitari, votat cu mare drag.

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [24.12.17 20:34:52] »

@mishu: Mersi frumos, Mishulica

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, doinafil, Michi, mihaelavoicu, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Lyon:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.07096791267395 sec
    ecranul dvs: 1 x 1