Moieciu, epilog

TIPĂREȘTE

Sa scriu, m-ati rugat,
Belea, v-ati capatat!

Acum dupa ce am publicat articolele despre excursia de la Moieciu, cunoscuta in familie, ca botezul subsemnatului, ma gandesc ce rau v-am facut, de m-am apucat chiar sa le public. Cred ca bucuria de a salva niste articole, pe care le pastrasem pentru urmasii mei si pe care le banuiam pierdute, m-a determinat sa le fac publice. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, va anunt ca voi mai publica niste articole cu amintiri din copilarie, din concedii din ultimii ani. E vorba de cei petrecuti pana acum, ce de ailalti ani nu prea stiu nimic. Si chiar daca as sti nu m-as grabi sa va spun pana unde voi ajunge.

A fost prima excursie organizata la Moieciu si, poate cea mai densa in evenimente. Am facut pe seful excursiei, desi nu erau nici banii si nici tichetele mele de vacanta. Faptul ca mai fusesem pe-acolo, mai cunosteam locurile de vizitat, m-a facut sa devin conducatorul grupului. Am incercat si, in mare parte am reusit, sa vedem maximul posibil in doar doua zile. Am fost pe valea Bangaleasa, am fost pe valea Turcului, pana la intrarea in parcul natural Bucegi, am fost la castelul Bran, apoi in prapastiile Zarnestiului, am revazut Poiana Brasov si Piata Sfatului in Brasov. Locurile vizitate au placut tuturor, iar natura a fost peste asteptarile grupului, mai ales scalda mea. Toti au fost impresionati de castelul si muzeul din Bran, de Poiana Brasov, de centrul Brasovului. Mi-a parut rau ca nu am avut timp sa mergem la Cheile Gradistei, dar am preferat prapastiile Zarnestiului, pentru ca la Chei se putea ajunge in orice allt drum la Moieciu. Mi-a parut ca din prapastii nu am avut timp sa ajungem pana la Curmatura, unde eu si sotia mai fusesem de doua ori, cu alte drumuri la Zarnesti, la niste prieteni. Cei care ati mai fost, poate reusiti sa mai mergeti. Cei care nu ati fost acordati acestor locuri macar doua zile, pentru a le vizita. Si unii si altii, oricat de comoda ar fi cazarea, oricat de buna si ieftina ar fi mancarea, oricat de dependenti ati fi de telefon, internet si alte noutati electronice, nu stati la hotel sau pensiune. Iesiti din casa si luati-o la picior, pe valea Bangaleasa, pe Valea Turcului, la Cheile Gradistei, stati pe o piatra si admirati si ascultati Chisatoarea, faceti cativa kilometri in rezervatia Bucegi, admirati Bucegii in prag de seara luminati de lumina soarelui, atunci cand peste Moieciu soarele a plecat la culcare. Si daca vi se pare haios, faceti si o baie, macar pe picioare in albia unui rau de munte.

Daca, inca mai considerati ca picioarele sunt pentru acceleratie si ambreiaj, urcati-va in masina si faceti cativa kilometri in salbaticia apropiata de la Simon sau Fundata, sau Pestera, sau Magura, mergeti pana la Plaiul Foii, urcati pe Piatra Craiului, sau pe Bucegii din apropiere, o ora si coborati in acelasi loc, daca vi se pare ca ati ajuns prea departe. Faceti un drum pana la Cheile Dambocicioarei, pana la Brusturet, sau putin mai departe pana la Voina sau Cuca. Stiu o sa spuneti ca drumurile nu sunt ca in palma, ca mai au gropi, ca unele cabane, chiar pensiuni nu arata prea noi, ca restaurantele nu au in meniu fructe de mare, ci doar o ciorba si o mancare gatita. Treceti peeste acestea si admirati natura, cata a mai ramas, pentru ca in fond rostul unei excursii este tocmai dragostea pentru natura. Aveti cazuri de colegi AFA, care au vazut locuri exceptionale, pe niste drumuri groaznice si care nu regreta, ba chiar ar reface oricand acele excursii.

Articolele le-am publicat in forma in care le-am scris la data cand mi le-a dictat neuronul, neschimband nici macar o litera. Am considerat ca forma initiala, cu toate greselile ei, poate cu idei neconturate clar, reprezinta cel mai bine ce am simtit eu atunci cand le-am pus pe hartie. Ma rog, pe monitor. Am facut o singura exceptie, la articolul despre Brasov, din care am scos cateva pagini care descriau monumentele pe care le recomandam a fi vizitate. Pentru ca in urma cu o saptamana colegul @Dan &Ema publicase un articol in care erau descrise aceste monumente, am considerat ca e de ajuns o bata la un car cu oale si nu am reluat si eu o parte din datele prezentate de el. Pentru mine am pastrat varianta originala, dar de publicat am publicat ce ati citit. Din pacate pozele si articolele de la castelul Bran si Muzeul din Bran nu le-am mai recuperat, asa ce despre aceste vizite nu am mai scris nimic.

Chiar daca multi prefera sa citeasca articole despre restaurante si hoteluri, chiar daca o poza cu Piatra dezlipita din prapastiile Zarnestiului este mai putin frumoasa sau interesanta decat o poza cu o farfurie cu ciorba, voi continua sa cred ca turismul inseamna in primul rand natura, peisaje, monumente create de natura si chiar de mana omului. In cei peste 50 de ani de turism organizat cu care ma laud, preocuparea pentra casa si masa a contat cel mult 5%. Restul a fost preocupare pentru natura, in primul rand.

Dar ca sa nu va mai deranjez cu ideile mele, pentru multi invechite, ma opresc aici.

Numai bine si calatorii placute!

Branesti, 9 decembrie 2017.

---

VIZUALIZĂRI: 741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI