Picături de istorie în Șcheii Brașovului

TIPĂREȘTE

Sfârșitul de săptămână petrecut în această vară în Brașov mi-a oferit timpul necesar pentru o scurtă incursiune în cartierul românesc Șcheii Brașovului urmând fire de istorie. În fiecare zi am coborât cel puțin o dată de la Pensiunea Stejeriș (vezi impresii) spre centrul vechi al Kronstadt-ului.

Dacă majoritatea turiștilor se plimbă prin Piața Sfatului și străzile înconjurătoare, pe Strada După Ziduri (Bastionul Fierarilor, Turnul Alb, Turnul Negru), caută Biserica Neagră, Poarta Ecaterina, Strada Sforii sau Promenada de sub Tâmpa, alți călători, sensibil mai puțini, se încumetă să ia la pas și vechiul cartier al Șcheilor. Așa am făcut și eu în această vară, fărăr a avea pretenția că am epuizat tot ce era de văzut acolo – nici pe departe, pot spune că doar am „gustat” din „bunătățile” oferite de Șcheii Brașovului. Cu siguranță voi reveni pe străduțele înguste, printre florile multicolore și casele cu arhitectură veche.

Atunci când ieși la plimbare prin Șchei punct de plecare ar trebui să îți fie Poarta Șchei – monumentul construit la 1827 sub forma unui arc de triumf avea un important rol de deschidere și fluidizare a circulației rutiere și pietonale către marele cartier al Șcheilor. Inscripțiile în limba latină amplasate pe poartă amintesc de vizita împăratului Francisc I la Brașov cu zece ani înaintea ridicării porții de acces existente azi. În trecut aici se afla „Poarta valahică”, singura cale de intrare/ieșire din oraș dedicată românilor din așezarea de lângă cetate.

La câțiva pași distanță se află Centrul de Informare Turistică Poarta Șchei (str. Prundului nr. 1), loc unde am intrat și am primit informații și materiale turistice utile. Este o clădire reabilitată anul trecut și atribuită de municipalitate Uniunii Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi, aici înființându-se un spațiu de promovare turistică. La sediul Uniunii Junilor a fost deschis un Muzeu al Junilor, parte a unui proicet cultural – sper să dăinuie (newsbv.ro/2017/08/04/bras ... a-muzeu-junilor).

Începem plimbarea străbătând Parcul Gheorghe Dima, unde se află statuia lui Ciprian Porumbescu (sculptor Vladimir Predescu; în 1882 în sala festivă a Liceului „Andrei Șaguna” se juca prima operetă românească: „Crai Nou”, realizare de excepție a lui Porumbescu) și urmând strada Constantin Brâncoveanu. Nu degeaba această arteră poartă numele marelui domn muntean, aici existând câteva construcții care au legătură cu familia sa.

Pe strada mai sus menționată la nr. 12 ne atrage atenția o plăcuță de monument istoric, este Casa Bălașa Brâncoveanu, fiica lui Vodă Brâncoveanu. Construcție de sfârșit de secol al XVIII-lea, realizată de un meșter local, cu accente brâncovenești, dar și orientale, casa rezistă în fața timpului nemilos și a nepăsării autorităților. Domnul Constantin Brâncoveanu a cumpărat începând cu anul 1700 mai multe proprietăți în Brașov, în cartierul Șchei, regulamentele vremii interzicând construirea imobilelor noi în zonă. Casa de la nr. 12 avea grădină, grajduri și pivnițe largi. Domnița Bălașa Brâncoveanu, căsătorită cu Manolache Lambrino (ban al Criovei, „primar” al Scaunului Bucureștiului) a locuit o perioadă în această clădire. Într-altă casă din Brașov a locuit și Domnița Ancuța Brâncoveanu, altă fiică a voievodului muntean, binefăcătoare a Bisericii „Sf. Nicolae”. La 1730 Ancuța Brâncoveanu moare la Brașov și este înmormântată în paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” de pe lângă Biserica „Sf. Nicolae”. Din porunca lui Constantin Brâncoveanu la Biserica „Sf. Nicolae” din Brașov se aduceau constant cărți tipărite în tiparnițele din Țara Românească. Hanul achiziționat în Bartolomeu era utilizat pentru păstrarea vinului domnesc, Junii Brașovului primind în fiecare an de la Brâncoveanu danii în butoaie de vin. Multe lucruri interesante aflați lecturând cartea preotului Vasile Oltean: „Sfântul Constantin Brâncoveanu și brașovenii”, volum care în peste 400 de pagini descrie legăturile domnului muntean cu românii din Șcheii Brașovului.

La nr. 23 se află fosta reședință de vară a familiei Brukenthal, locuință nobiliară din secolul al XVIII-lea care a suferit modificări pe la 1850. În spatele porții ferecate și a zidului de cărămidă se zărește o casă cu pod înalt, acoperită cu țiglă roșie.

Tot pe strada Constantin Brâncoveanu la nr. 32 vedem casa lui Brâncoveanu-Manolache Lambrino, soțul Bălașei Brâncoveanu. E un fel de a spune „vedem”, deoarece din stradă putem observa doar un perete al casei, ferestrele aferente, podul înalt și o parte din acoperiș, precum și porțile monumentale de acces în curte. Asta se întâmplă la fiecare casă din frontul compact de clădiri de pe această stradă istorică. La nr. 46 supraviețuiește conacul familiei Brâncoveanu - Prinzhaus, un frumos monument arhitectonic cu nucleu de pe la 1600 și ceva, refăcut la 1800. O altă locuință a familiei Brâncoveanu este consemnată în lista monumentelor istorice la nr. 51, clădire datând din secolul al XVIII-lea.

Ajungem într-o piață mare, la întretăiere de drumuri, unde pavajul de piatră cubică întăresc vechimea locului, este Piața Unirii. De aici pornește drumul către zona numită Pietrele lui Solomon, piața purtând pe vremuri denumirea de Piața Prundului, din cauza pietrișului adus de ape la vale dinspre Pietrele lui Solomon. Pe una din laturile pieții se află cunoscuta Biserică „Sf. Nicolae” și Prima Școală Românească, un muzeu interesant descris de colegii de pe AFA în rubrica dedicată (amfostacolo.ro/hotel9.php ... -brasov&id=9644). Alături de intrarea în complexul muzeal, pe colț cu strada Prundului, se află Palatul Bisericii – monument de arhitectură realizat de arhitectul Gheorghe Dușoiu în perioada interbelică. Statuia Eroului Necunoscut este amplasată în aceeași piață, opera sculpturală fiind dedicată eroilor din Primul Război Mondial.

Drumul troițelor din Șcheii Brașovului. În 2015 autoritățile locale deschid trei trasee turistice sub numele de Troițele din Șcheii Brașovului – mărturii ale timpului care valorifică aceste monumente religioase. Troițele, ridicate de obicei de oameni cu stare (negustori, preoți, meșteșugari), erau dedicate pomenirii familiei ce a contribuit la construcția ei, dar și pentru protecția călătorilor și pentru accentuarea unei apartenențe religioase. Același proet-cărturar, Vasile Oltean a închinat o lucrare și „Troițelor Șcheiului” (destinatii.liternet.ro/ar ... prezentare.html). În așezarea Șcheiului sunt peste 60 de troițe/cruci care mărturisesc despre credință, religie, familie, cea mai veche având peste 700 de ani vechime (monitorulexpres.ro/?mod=m ... aic&s_id=111987).

În mijlocul Piații Unirii se află Troița lui Ilie Birt – negustor de vază, „căpitan” de oști (de Juni), ctitor de școală, susținător de bază al românilor brașoveni în secolul al XVIII-lea (destinatii.liternet.ro/ar ... -Ilie-Birt.html). Construcția impunătoare din piatră, datată 1738, zugrăvită la interior, adăpostește o cruce pictată din piatră. Am mers circa 300 m pe strada Căpitan Ilie Birt, până la intersecția cu strada Pe Tocile, unde se afla casa patriotului Ilie Bart. De dimensiuni mai mici, troița a fost construită la 1748 fiind pictată atât la interior, cât și la exterior.

În câteva locuri principale de tranzit din cartierul Prund-Șchei sunt amplasate panouri care ne prezintă harta traseelor și amplasarea principalelor troițe și cruci din Șchei.

Plimbarea noastră continuă pe strada Prundului („Ulița Mare” – principala arteră a Șcheiului), în direcția Poarta Șchei – a fost vorba, deci, despre un fel de circuit (aș fi dorit să mai văd câte ceva din cartierul Șchei, dar înserarea bătea rapid la ușă). Pe această stradă am întâlnit alte câteva monumente, legate de numele unor oameni importanți. La nr. 57 se află Casa Nicolae Ciurcu, clădire ridicată prin anii 1700 și aparținând în veacul al XIX-lea familiei Ciurcu. Editor și librar vestit, Nicolae Ciurcu și-a făcut ucenicia timp de 8 ani la Editura Socec din București după care a revenit la Brașov și a deschis cea mai bine aprovizionată librărie din Transilvania.

Strada Prundului nr. 41 păstrează Casa Nicolae Teclu – chimistul cel mai cunoscut al României, inventator neobosit și scriitor de specialitate. Becul special și aparatele de laborator inventate de român sunt cunoscute în toată lumea, dar nu i-au adus nici o satisfacție financiară (lui personal), murind sărac la Viena. Casa a fost restaurată cu câțiva ani în urmă, interiorul păstrând parfumul de epocă, după cum am văzut într-un articol din presă (adevarul.ro/locale/brasov ... 38e2/index.html).

Vis-a-vis, la nr. 4, se află Casa Șt. O. Iosif – „cântăreț al frumuseților patriei și al vieții poporului” cum e consemnat pe placa cu chipul său amplasată pe peretele clădirii. Poetul s-a născut și a copilărit în această casă, a urmat cursurile liceului din apropiere; el a declarat că Brașovul e cel mai frumos oraș din Ardeal. Pe colț cu strada Trotuș, la nr. 11, într-o casă verde destul de degradată, dar înveselită de florile de la etaj, s-a născut și a trăit pictorul Mișu Popp.

Una din cele mai importante clădiri ale zonei este Colegiul Național „Andrei Șaguna”, piatra fundamentală fiind pusă chiar de mitropolit la 1851 (saguna.ro/web7/istoric.html). Clădirea primului gimnaziu românesc din Transilvania este impunătoare, directorii școlii locuind în casa în care s-a născut poetul Ștefan O. Iosif.

Concluzii. Această plimbare mi-a dovedit că Brașovul are încă multe lucruri/obiective interesante de oferit vizitatorilor intereați. Pe lângă Centrul Vechi, Cetățuie, fortificații și Biserica Neagră orașul de sub poalele Tâmpei adăpostește multe comori de istorie, spiritualitate și spirit românesc. Vă recomand să descoperiți aceste obiective în cadrul călătoriilor Dvs. la Brașov. Această scurtă incursiune în Șchei fost o alegere inspirată!

---

VIZUALIZĂRI: 2077 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI