Excursii opționale într-o insulă regală (I): grandoarea și diversitatea peisajelor, în turul insulei

TIPĂREȘTE

Prima excursie care trebuie considerată de cei care nu au mai fost în Mallorca este, bineînțeles, turul insulei (în 2015, când am fost în această excursie, a fost 68 de euro de persoană – ulterior am văzut-o în oferte cu peste 70 de euro de persoană). Excursia durează o zi, și merită făcută pentru că oferă perspective asupra părții sălbatice a insulei. Este o excursie care combină mijloacele de transport: prima parte este cu autocarul, a doua este cu vaporul, a treia este cu tramvaiul, iar a patra este cu trenul. Fiecare parte a acestei excursii are farmecul ei, care se desprinde din schimbarea peisajului, dar și a mijloacelor de transport. După o traversare nespectaculoasă din sud către nord-vest cu autobuzul, peisajul începe să se diversifice: apar munții Sierra de Tramontana, cu o formă mai degrabă rotundă în prima parte, care se transformă într-un relief stâncos de un gri palid, pe care este de mirare că a prins vegetația mediteraneană. Dincolo de dealuri, serpentinele încep să se asprească și urmează drumul incredibil numit Sa Calobra, cu acele curbe în “ac de cravată” care nu pot fi trecute fără emoții, chiar dacă șoferii autobuzelor par destul de blazați pe drumul respectiv. Drumul acesta palpitant și bogat în peisaje unice durează destul de mult, după care turiștii uimiți sunt lăsați de autocare și de ghizi într-un golfuleț sălbatic, unde li se predau biletele pentru vaporașe și sunt direcționați către renumitul Torente de Pareis, aflat la 10 minute de mers pe jos (noi am avut ca timp liber aproximativ o oră, relativ puțin pentru această activitate).

Torente de Pareis este un segment îngust de mare, între doi versanți verticali de stâncă, și este accesibil doar trecând printr-un tunel nu prea lung, dar destul de îngust (aviz celor ce suferă de claustrofobie) de unde se iese într-o căldare circulară înconjurată de stânci înalte. Evident, nici un turist nu poate rata acest obiectiv, așa că locul este un du-te – vino al grupurilor de excursioniști, dintre care cei mai curajoși nu ratează nici scalda de rigoare. Când am fost noi (august 2015) apa, deși în plină vară, era de o limpezime de cleștar și rece ca gheața. Culoarea apei se schimba în funcție de traseu: la acostarea cu vaporașul, apele din zonă erau de un albastru profund, dar înainte de tunel, apele golfului apăreau colorate în turcoaz intens. Văzute de aproape, de la mal, apele redeveneau albastre (un albastru mai deschis). Adâncimea destul de mare de lângă mal și valurile care, deși mici, aveau forță, nu prea fac golful recomandabil pentru copiii mici și pentru persoanele care nu știu să înoate (mai ales că era și foarte aglomerat). Din această căldare ascunsă de stânci (care înțeleg că iarna este inundată de mare) se ajungea relativ repede înapoi, prin tunel, spre golful unde veneau vaporașele, și unde se putea mânca ceva improvizat la mini-terase și chioșcuri (destul de piperat la preț, noi am avut sandvișuri făcute de dimineață).

Partea marină a excursiei de-a lungul coastei mallorquine spre Port de Soller s-a făcut cu un vaporaș acoperit, un catamaran mai mare. La urcarea pe vaporașe climatul era destul de confuz (partea neplăcută din asemenea excursii), erau mai multe grupuri și nu se știa la ce vaporaș era alocat un anumit grup, mai ales că, la ora stabilită, ghidul nostru nu era pe chei ca să ne putem orienta după el. În fine, după ce am reușit să urcăm pe vaporaș, am constatat că era destul de mare, cu o sală principală lată și acoperită, cu 4-6 scaune pe mijloc, dar și cu câte două rânduri de scaune pe margine. Pe acest segment al excursiei nu am avut o poziție prea bună (rândurile de pe margine erau ocupate când am urcat noi). Plimbarea a fost atractivă, cu peisaje sălbatice, și cu marea de aceeași culoare turcoaz scăldând coastele animate de vegetația mediteraneană.

Spre ora 15,00, cu frumusețea peisajelor marine încă pe retină, ajungem în Port de Soller, un loc pitoresc care ar putea fi ținta unei excursii separate. Aici, după ce am avut o pauză de un sfert de oră (pe care nu am înțeles-o, nu era timp de nimic, locul era destul de aglomerat, fără bănci sau locuri de repaus) am luat tramvaiul portocaliu, trecând mai întâi printr-un șir de livezi de lămâi și portocali. În faza a doua a traseului am trecut prin orașul Soller, situat puțin mai în interior și cu un aer retro: părea foarte autentic, cu clădiri vechi în stil insular, și mici piațete și bistrouri. Această parte de final a excursiei (tramvaiul “antic” + trenul „antic”) a fost partea pe care am gustat-o cel mai puțin, din cauza aglomerației și disconfortului. Am fost prea mulți turiști înghesuiți în același tramvai și nu am avut locuri să stăm jos, și de aceea nici prea multă vizibilitate (și în plus, ca locuitor al capitalei, detest aglomerația în mijloace de transport :) ). Ambele, atât tramvaiul cât și trenul, aveau farmecul lor, însă erau prea incomode ca să le pot aprecia.

În ceea ce privește trenul, în care ne-am transferat în gara Soller, era într-adevăr interesant din punct de vedere estetic (maro, cu un design care amintea de prima parte a secolului XX). Trenul a făcut tot drumul (Soller - Palma) trecând prin multe tuneluri, cu geamurile complet deschise, cu un curent îngrozitor și un frig care tăia pasagerii (până nu demult moleșiți de căldură). Aici am avut noroc cu spiritul meu de prevedere care m-a făcut să iau de dimineață în rucsac și două puloverașe, care ne-au salvat să nu înghețăm definitiv :). De amenințarea sinuzitei și de durerea de cap, însă, nu am putut să ne salvăm, așa că am coborât din tren bucuroși că s-a terminat călătoria (plăcută la vedere, de altfel, tunelurile alternau cu câmpii și așezări profilate pe fundalul munților din vestul insulei). Din Palma, autobuzele ne-au dus foarte repede acasă la hotelul din Playa de Palma, unde ne-am repezit să ne facem câte un ceai fierbinte în cameră - și apoi, cap-compas spre plaja noastră dragă, Gran Fiesta...

(Va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 4422 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI