„Cuibul Brătienilor” – Vila Florica

TIPĂREȘTE

În această vară am accesat un obiectiv cultural-istoric de mare valoare, loc despre care citisem mai multe materiale cu mulți ani în urmă. Deși situat la o distanță convenabilă față de București, am tot amânat o vizită la acest obiectiv turistic. Posibilitatea scoaterii din circuitul turistic, dar și vremea frumoasă de vară care se anunța în acel week-end de iulie ne-au îndreptat atenția către zona Piteștiului. Ansamblul de clădiri, parcul, ferma, biserica, centrala electrică, gara sunt cunoscute sub numele de Domeniul Florica de la Ștefănești, Argeș.

După Marea Unire din 1918: Ion I. C. Brătianu hrănise un moment gândul de a se retrage din viața publică, pentru a gusta, în liniștea patriarhală de la Florica, bucuriile senine ale unei vieți de la care nu mai avea ce să ceară. El își creiase acolo, la moșia părinților săi, în cadrul minunatelor frumuseți ale naturii, o gospodărie modernă, în care se refugia cu pasiunea micului burghez, de câte ori grijile vieții de Stat îi lăsau o clipă de răgaz; adunase o vastă bibliotecă, se înconjurase de o comoară de amintiri, ce pluteau în ceața unui trecut, din care se desfăceau figuri de legendă, scria N. Bănescu în monografia dedicată marelui om de stat în 1931.

Acces, program, preț bilete.

Obiectivul numit Vila Florica – Centrul de Cultură „Brătianu”, instituție aparținând administrativ de Consiliul Județean Argeș, se află situat în orașul Ștefănești, la doar 6 km distanță de centrul Piteștiului. Dacă venim pe Autostrada A1, părăsim șoseaua de viteză la ultima ieșire spre DN 7, vechiul drum București-Pitești; de aici sunt doar 4 km până la Vila Florica. Urmând DN 7, venind dinspre Pitești, depășim Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Ștefăneștii Noi și facem imediat stânga pe prima stradă, există indicator către obiectiv. Mergem circa 500 m pe Aleea Stațiunii, pe lângă Liceul Tehnologic „Dinu Brătianu”, până la poarta Centrului Cultural unde un paznic ne îndrumă să urcăm mai sus prin parc. Autoturismul se poate lăsa într-o primă parcare, dacă vreți să faceți câțiva pași pe jos sau direct în fața clădirii, dacă nu se desfășoară vreun eveniment.

Adresa oficială este: Str. Aleea Stațiunii, nr. 37, Ștefănești-Argeș. Programul de vizitare este de luni până joi între orele 08.00-16.30, vineri: 08.00-14.00, iar sâmbătă și duminică: 09.00-17.00. Prețul unui bilet de acces este de 6,5 lei/adult, există reduceri pentru elevi și pensionari; am plătit și o taxă foto, parcă vreo 22 de lei.

Informații istorice

Familia Brătianu a „scris” pagini de aur în Cartea Neamului Românesc participând activ la momentele cheie ale istoriei moderne și contemporane. Dinastia Brătienilor, căci acestă familie poate fi marcată drept o „dinastie”, a jucat un rol important în viața politică, economică și culturală a României. Mi-au plăcut cuvintele rostite de Mihail Kogălniceanu: Istoria nepărtinitoare, cea care purcede din mintea şi inima unei naţiuni întregi, va păstra în litere neşterse memoria celor care şi-au pus numele în capul tuturor actelor mari naţionale şi politice ale renaşterii României: Brătienii.

Conacul familiei Brătianu poartă denumirea de Florica după numele primei fiice a lui Ion C. Brătianu, fiică pierdută la vârsta de 3 ani. În cadrul procesului de moștenire Ion C. Brătianu a ales moșia din această zonă în detrimentul moșiei unde a copilărit: Tigveni. Pe locul unei vechi case + crame a moșiei, Brătianu ridică la 1858 o locuință mai mare și mai modernă, cu terasă la parter și mai multe camere la etaj. Fiul său, Ion I. C. Brătianu, pasionat de construcții (terminase Școala de de Poduri și Șosele din Paris), regândește reședința de la Florica într-un frumos stil neoromânesc, remodelarea vechiului conac durând peste 30 de ani (1889-1925). În această operațiune de transformare este ajutat de celebrul arhitect Petre Antonescu, apoi de inginerul Iliescu. Stilul arhitectural ales conturează legătura dintre familia Brătianu și destinul României, reflectă personalitatea celui care comandă lucrarea și oglindește societatea românească din acele vremuri. Dar să vedem ce se poate vizita azi la Florica!

Vizita la Vila Florica

Din parcare urcăm câteva zeci de metri până în fața vilei cu regim de înălțime parter + două etaje (al doilea mai mult o mansardă), monument clasificat în categoria A (de importanță națională). În față se află un rond din piatră cu plante ornamentale, în apropiere se desprin alei care străbăteau parcul conacului. Ne oprim și admirăm fațada clădirii, îmbogățită cu elemente istorice cu adânci simboluri: fragmente de capiteluri antice de la Histria, basorelieful reprezentând „Cavalerul trac” adus de la Sarmizegetusa (datând din secolul al II-lea î. Hr.), balcoane cu dantelării în piatră și scurgeri sub formă de cap de leu, un fel de grifon metalic – suport pentru felinar, o fântână-cișmea de piatră.

Intrarea se efectuează prin spatele clădirii, peste încălțăminte fiind rugați să ne punem botoși de plastic de unică folosință. Biblioteca de la parter este prima încăpere care se vizitează și așa după cum este denumită, este vorba despre o bibliotecă destul de mare: mai multe dulapuri pentru cărți amplasate pe pereți. Aici facem cunoștiință cu atmosfera caldă a unei locuințe a elitelor, nu luxoasă – ci pur și simplu caldă, parcă rezidenții erau ieșiți la plimbare în parc. Vedem aici unele din puținele lucruri/obiecte originale rămase în vilă: masa dalată, de origine persană din secolul al XVI-lea, confecționată din lemn de cireș pietrificat și soba albă „încinsă” de un brâu împletit („Sf. Treime”) și decorată cu discuri smălțuite.

Cea mai mare încăpere a vilei este Salonul de primire în care culoarea maronie a mobilierului de lemn și elementele arhitecturale creează o atmosferă specială. Într-un colț se află scara originală de acces de la intrarea principală, salonul fiind situat la nivelul unui parter înalt. Ne atrage biblioteca cu geamuri de cristal, piesă originală, și banca de cireș care mărginește ferestrele, loc perfect de a privi spre parcul proprietății. Într-un corp de mobilier cu etajere sunt expuse mai multe fotografii reprezentând membrii ai familiei, dar și interioare/exterioare ale conacului, piese de ceramică, icoane. De mare efect este spațiul delimitat de coloane de lemn și arcade, un loc pentru discuții intime, dominat de un șemineu de mari dimensiuni decorat cu același brâu împletit și ceramică.

Salonul turcesc, o camera de mici dimensiuni, utilată în vremurile bune cu divan, perne moi, măsuță de cafea, narghilea conține o sobă originală din cahle bistrițene. Era locul unde se împodobea bradul de Crăciun – ce simbioză între religii!

Urcăm la etajul 1 pe o scară destul de îngustă și pătrundem în lumea cărților, piesa de rezistență a conacului de la Florica: Biblioteca lui Ionel Brătianu. Pasiunea acestuia pentru istoria națională a dus la alcătuirea unei bilioteci formidabile, „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România”, după spusele lui Constantin Argetoianu. Colecția de cărți a fost începută de „Vizir”, Ion C. Brătianu, și continuată de fiul său. Pe lângă cărți, în această bibliotecă erau adunate cu grijă reviste, acte de tot felul, hrisoave domnești, documente mai vechi sau mai noi, fotografii, timbre, piese de numismatică. După moarte lui Ionel Brătianu, în 1927, circa 5000 de volume sunt mutate la Biblioteca „Așezământului Brătianu” din apropierea Pieții Amzei din București, câteva volume ajung la Biblioteca Academiei Române, restul fiind distruse după 1948 de regimul comunist prin ardere. Ce barbarie! Din fericire s-a păstrat mobilierul unicat al acestei biblioteci: dulapurile de cărți sunt situate stânga-dreapta la etaj, pe pasarele ajungându-se pe o scară de lemn, după ce treci de o ușă frumos ornamentată. Sus sunt amplasate mici măsuțe semicirculare care să te ajute la răsfoirea cărților sau documentelor dorite. Jos sun amplasate mai multe polițe pentru expunere și alte piese de mobilier între care se detașează un scrin de cireș.

Terasa de la etajul 1 a fost acoperită în anul 1925 și ne-a plăcut foarte mult prin aspectul rustic. După ce trecem de o ușă foarte veche (anul 1823 este inscripționat pe toc) care are un interesant mecanism de închidere de fier, ieșim în spațiul generos al terasei. Stâlpi groși de lemn încadrează terasa, iar un cuptor țărănesc de mari dimensiuni mărginește o latură a acestui loc minunat de relaxare. În partea opusă terasa nu are acoperiș fiind utilizată de familie drept loc pentru plajă; aici se află și o fântână-cișmea de piatră similară celei de la parter, de pe fațadă.

La mansardă (etajul 2) descoperim biroul lui Ionel Brătianu, loc în care vedem din nou nelipsitele corpuri de bibliotecă. Pe birou tronează bustul de bronz al lui Ionel Brătianu realizat de sculptorul Ion Jalea; tot în această cameră sunt mai multe fotografii, dar și bastonul aparținând lui Ion C. Brătianu. Micuța terasă, acoperită într-un colț, constituia locul de refugiu al lui Ionel Brătianu, spațiu unde lectura liniștit o carte sau cerceta câte un document vechi. Printre stâlpii sculptați din lemn panorama asupra zonei înconjurătoare este deosebită.

Acestea sunt camerele (din cele peste 40) care se vizitează în Vila Florica, dar suficiente pentru a ne da seama de stilul de viață al oamenilor cu stare de acum 100 de ani. Atmosfera nu este opulentă, prezența lemnului în toată casa îndulcește arhitectura camerelor, piesele originale păstrate demonstrează mult bun gust.

Parcul conacului Florica

Parcul din jurul conacului a început a fi amenajat de Ion C. Brătianu, s-au trasat alei pe dealul din jurul clădirii principale, s-au plantat arbori (inginerul Alexandru Albu Golescu a contribuit la edificarea parcului), s-a construit un foișor. Lucrările capătă amploare sub conducerea Elizei Brătianu, a doua soție a lui Ionel Brătianu. Am urcat și noi pe o alee betonată, pe lângă care sunt jgheaburi de scurgere a apei de ploaie, până la grupul statuar „La vulturi”, operă a croatului Ivan Městrovič. Cei trei vulturi, lângă care Ionel Brătianu poposea adesea pe o bancă, i-ar reprezenta pe cei trei frați: Ionel, Dinu și Vintilă Brătianu. În partea dinspre parcare, pe altă alee, se află amplasată o coloană antică adusă din Dobrogea (sau de la Mănăstirea Vieroși: vezi impresii). O altă alee pietruită coboară spre așezământul religios al Brătienilor.

Capela vilei Florica

Părăsind incinta Centrului de Cultură „Brătianu” am mers să vedem și Capela Brătienilor, situată la marginea parcului, accesibilă pe un drum pietruit ce pornește din fața clădirilor fermei. Biserica cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea după planurile arhitectului francez André Lecomte du Nöuy. Având rol de necropolă a familiei, impunătoarea familie e accesibilă pe două scări de piatră ce flanchează pridvorul, sub ele fiind ușa de acces în subsol. Aici sunt criptele lui Ion C. Brătianu, Ionel I. C. Brătianu, Dinu Brătianu, Vintilă Brătianu, Gheorghe Brătianu. Pentru a avea acces trebuie sunat la poarta din apropiere, deoarece biserica este utilizată de măicuțe ale Schitului Florica. Nu am făcut acest lucru, privind biserica doar din exterior.

Ferma Florica

La întoarcere de la capela Brătienilor mi-am aruncat o privire și asupra clădirilor fermei-model de pe Domeniul Florica. Clădirile impunătoare cu un etaj sunt opera aceluiași arhitect: Petre Antonescu, proiectate în binecunoscutul stil neoromânesc și construite între 1905-1912. Din păcate, splendidele construcții zac în paragină; un colț pare o adevărată culă, turnul de deasupra intrării principale pare o clopotniță veche, elementele din lemn poartă amprenta motivelor populare românești. În mijlocul careului format de clădiri, se observă bazinul unei fântâni arteziene, din păcate curtea e plină de bălării. În vremurile lui Brătianu aici se afla o fermă model, dotată după ultimele standarde ale vremii. Familia Brătianu și invitații lor preferau produsele ce se obțineau în această fermă („Brânza și smântâna de aici te duc în păcatul lăcomiei”, spunea Dimitrei Sturdza; Regele Carol I aprecia mult untul de la Florica).

Ar mai fi multe de povestit despre anexele vilei, uzina electrică, observatorul astronomic, gara Florica. Domeniul Florica era unul complex, dotat cu tot ceea ce permitea funcționarea independentă și viața fără griji a familiei Brătianu. Ansamblul de clădiri a fost retrocedat moștenitorilor, iar de vreo câțiva ani Consiliul Județean Argeș și Ministerul Culturii se chinuie să achiziționeze domeniul, pasând unul celuilalt această responsabilitate. Un cunoscut site de licitații a clădirilor istorice din România are postat un anunț de vânzare a vilei Florica, cu preț de pornire 2 milioane de Euro. Va face Statul român ceva în această privință?

Vă recomand cu căldură să vizitați Vila Florica, cât timp se mai poate face acest lucru, viitorul e incert. Nu ezitați să descoperiți o reședință boierească caldă, de bun gust, impresionantă prin arhitectură și plăcută prin amenajările interioare.

Îndemnul lui Ion I. C. Brătianu către aleșii poporului din Parlamentul României Mari (1919): Sunteți, Domnilor, toți reprezentanții unui popor, care este mândru și poate să fie mândru de trecutul său și care trebue să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeți rolul pe care el trebue să-l aibă în lume. Fiți cât mai modești pentru persoana d-voastră, nu fiți modești pentru poporul pe care îl reprezentați.

---

VIZUALIZĂRI: 5320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI