Jurnal de vacanţă. Când visele devin realitate - Peloponez

TIPĂREȘTE

De mult timp imi propun să scriu despre călătoriile minutate pe care le-am făcut in ţară şi peste hotare, sunt multe de scris şi timpul zboară prea repede aşa că o să incep cu cea mai recenta amintire. Când am stabilit traseul de vacanţă, am dorit să fie ceva inedit şi de neuitat, o locaţie cu de toate munte, dealuri, mare, plajă, situri arheologice, vacanţa în Peloponez cu sediul la Tolo.

Am ales să mergem cu maşina personală şi pentru că am îmbinat utilul cu plăcutul am plecat la drum de 1 iunie, de ziua copilului, copiilor din noi ne-am daruit 2 zile la Clisura Dunării, o alta poveste, şi am trecut graniţa la Porţile de fier 1 Serbia, Macedonia.

Înainte de a pleca, am pregătit riguros maşina pentru călătorie: schimbat uleiul, verificat direcţie, frâne, presiune roţi, roată de rezervă, RCA etc.

Călătoria prin Serbia a fost liniştită, am rătăcit puţin drumul şi nu am reusit să urcăm pe autostradă, dar până, la graniţă nu am stat, am trecut repede.

Atentie la intrare in Macedonia este obligatoriu să aveţi RCA pentru masina. Taxa de autostrada a fost de 4,5 euro la trei porţi, dar in curând se va mai deschide o poartă de taxare, daca nu s-a şi deschis.

Cazarea intermediară a fost la Hotel Montenegro Rivijera din Veles, hotelul este aproape de autostradă, camera spaţioasă şi curată, dimineaţa am avut un mic dejun copios cu preparate reci şi calde, bem cafeaua şi pornim la drum. De la Veles până la graniţă la Gevgelija, mai sunt cam 113 km, înainte de granita cu Grecia, am alimentat maşina deoarece la macedoni combustibilul este mai ieftin ca în Grecia.

Veles -» Thessaloniki -» Larisa -» Lamia-» Thiva -»Mandra-»Tolo, pe A1, am mers pe autostrada, la un moment dat aveai impresia că nu mai ajungi. În Grecia nu se plăteşte rovignetă, dar plătesti la porţile de autostradă mult şi când zici că mergi mai apare câte o poartă. Dupa o zi lungă de mers, cu pauzele de rigoare am ajuns în Tolo. Am găsit destul de repede locaţia unde ne-am cazat, Meraki Apartament, am făcut chek-inul repede, am despachetat şi nani.

Când am început căutările pe situl de turism cazare în Tolo ne-a plăcut această locaţie şi am hotărât, aici va fi sediul central pentru 9 nopţi de cazare.

[...] — [by WEBM] impresiile referitoare la cazarea la Meraki Apartments au fost mutate de noi într-un review distinct, dedicat acelei cazări; pot fi consultate,

cu un simplu click, aici

Dimineată după micul dejun, la cafea ne-am făcut planul de bătaie şi am decis să ne cunoastem orăşelul în care vom locui pentru urmatoarele 10 zile.

După unii autori, se spune despre staţiunea Tolo că este asemănătoare cu staţiunea Oludeniz din Turcia, dar eu nu pot afirma acest lucru, fiecare este frumoasă în felul ei, dar Oludenizul are o anumită eleganţă sau a rămas special în sufletul meu, pentru mine nu este comparabil cu nici o altă staţiune.

Tolo este un mic orăşel, care se desfăşoară pe malul mării, cu iesire la golful Argolic, o stradă lungă cu taverne, magazine, cafenele, etc.

Plaja

Plaja din Tolo este lungă nu este cu pietre ci cu nisip, fiind premiată cu un Steag Albastru, iar temperatura apei, conform ultimilor măsurători este cea mai caldă din Grecia, pe o portiune de 400 – 500 de metri plaja este foarte îngustă 5-8 m lăţime şi este formată numai din nisip. În partea însorită a staţiunii plaja are o lungime de 200 de metri si lăţime 25-30m.

Mijloace de transport folosite, în interioarele oraşelor vizitate: am mers numai pe jos, iar distantele dintre obictivele turistice cu maşina din dotare.

Toate agenţiile de turism au în ofertă 2 excursii, una este in insula Hydra şi Spetyes, pret de 34 euro de persoana şi cealalta la Epidravos si Canalul Corint, 65 de euro/ persoana (pentru germani 70 de euro de persoană), noi am ales croaziera în insule, după care am mers în port să vedem de unde are lor îmbarcarea spre insule şi vasul cu care vom pleca, ne-am plimbat pe malul mării până am ales un loc unde să facem plajă Golden Beach, care va deveni favorita noastră.

Deci prima zi baie şi plajă. Români nu sunt în zona aceasta şi dacă sunt nu le plac conpatrioţii lor, sunt multi englezi, francezi, rusi, unguri etc,

Dis de dimineată la 8.15 eram în port gata de îmbarcare pe vasul Mantalena, spaţios, cu posibilitate să stai sus pe punte la soare, la umbră pe puntea din mijloc şi mai jos aer conditionat, toalete, bar etc.

Am mers cam 2 ore bune până la Hydra, admirând marea si peisajele. Una dintre cele mai frumoase insule greceşti Hydra, face parte din insulele Saronice din marea Egee, aflate în portul Saronic, supradenumita si regina greceasca din golful Argosaronic

Mica insula greceasca se afla vizavi de Hermione, pe coasta Peninsulei Peloponez si aici se poate ajunge numai pe apa – nu exista aeroport. Majoritatea turistilor vin aici cu avioane mici, din Atena. Portul din Hydra ofera imagini desprinse din carti – intinderi nesfarsite de apa, inconjurate de magazine, taverne si hoteluri. Insula Hydra – Idra total pietonala, se circula cu catâri, măgăruşi şi cai, este cea mai frumoasa insula dintre cele 2 insule vizitate în cursul zilei. Cu arhitectura ei unică, Hydra exercită un farmec aparte asupra vizitatorului, străzile înguste, vechile vile, absenţa vehiculelor dau un sentiment de relaxare, am stat pe insulă 2 – 3 ore, am vizitat muzeul Nautic sau mai corect muzeul din Hydra şi arhivele istorice care este una dintre principalele atracţii de aici. Aici se pot vedea exponate legate de istoria şi tradiţiile culturale ale insuli între anii 1708 - 1865

Hydra se mândreşte cu participarea ei la războiul de independenţă, iar vasele de aici au reportat victorii răsunătoare în luptele contra imperiului Otoman. În fiecare an victoria este comemorată în cadrul festivalului Miaoulia, organizat în onoarea amiraluli Andreas Miaoulis, manifestare in cadrul careia sunt trase salve de tun si sunt organizate focuri de artificii, iar multi localnici poartă costume tradiţionale din Hydra.

Frumusetea naturala a Hydrei – un peisaj de vis ce poate fi admirat din orice colt al insulei – atrage aici si alti artisti de renume international. Am facut o bine meritată pauză la o tavernă foarte drăguţă şi cu un propietar pe măsură, un super prânz delicios, un suflaki si o salată Caesar, pornim spre insula Spetzes.

Spetzes

Spetzes este una dintre cele mai apropiate insule de Grecia continentală şi de capitala ţării, este paradisul unde ai vrea să-ţi petreci următorul concediu.

Ce se poate vedea

Muzeul public al oraşului, aici se pot vedea arme, costume tradiţionale, un alt muzeu important este cel dedicat eroinei insulei Lascarina Boubulina, care este privat şi găzduit în casa în care a locuit eroina, dar a fost o mare dezamăgire a fost că nu am putut vizita casei Boubulinei, care este deschisă până la ora 15, ultima intrare la 13.30, noi ajungând pe insulă după ora 16. Eram cam obosiţi, am făcut turul insulei, nu am putut să facem plajă sau baie că nu aveam costumele de baie pe noi, şi cabinele erau încuiate, ne-am consolat cu o cafea şi o îngheţată şi am plecat spre Tolo.

Mentionz

În costul biletului nu intra nici o băutură şi nici un prânz, aşa cum am fost în alte croaziere, vă recomand să aveţi la voi apă, ceva de mâncare şi pălării de soare.

Costuri pe insula Hydra 5 euro/persoana intrarea la muzeu.

Cost croazieră 34 euro - persoană

Înainte de intrarea in sit te înâmpină o parcare uriaşă, care spre bucuria noastră era goală, la ora care am ajuns noi, am făcut pauza de cafea şi începem, pentru început am cumpărat biletele de intrare care au costat 12 euro/persoană, după care ne-am oprit la primul panou metalic care descrie întreg situl din Epidavros.

După ce treci de intrarea principală în dreapta ai amfiteatrul, iar în stânga muzeul, oraşul antic, templul lui Asclepios şi tholosul circular.

Primul popas îl facem la celebrul teatru din Epidavros, aici se desfăşoară festivalul de dramă antică Epidavria, parte a festivalului din Atena. Epidaurus - unul din cele mai bine conservate teatre antice, simbol al reușitelor tehnologice ale vechilor greci - acustica și experiențe vizuale incredibile pentru era în care au fost construite.

Muzeul din Epidaur

Aici se pot vedea diverse instrumente chirurgicale, statui care o reprezintă pe zeiţa Atena, statuia lui Asclepios, un batrân bonom cu privire blândă cu şarpele încolăcit pe toiag, simpolul vieţii şi al morţii. (manual de istorie)

Plimbare prin sit

Pe lângă teatru, mai este un mare site arheologic, un orăşel cu temple, stadion, case, străzi, băi bine organizate pe care le-am descoperit în 3-4 ore;

Epidavros inseamna mai mult decat amfiteatrul, care nu a fost construit doar din ratiuni estetice sau cu scopul de a proslavi teatrul. Monumentul era dedicat zeului medicinei, Asclepios, fiul lui Apollo, inclus în Patrimoniul Mondial al UNESCO, Epidaurus este un loc fascinant atât prin istoria sa, cât şi din punct de vedere vizual, aici a functionat cel mai important centru terapeutic din era clasica. În prezent, vizitatorii pot vedea ruinele fostelor camere de oaspeţi şi ale fostelor săli de tratament şi o arenă sportivă, ceea ce indică faptul că exercitiul fizic era la fel de important în cadrul unor tratamente din Antichitate pe cât este şi în prezent. Grecii credeau cu tărie în conceptul de minte sănătoasă în corp sănătos.

Micul teatru din Epidauros – reper istoric

Pe lângă teatrul celebru din Epidauros mai există şi un teatru mai mic din Epidauros care este amplasat într-o zonă numită Nisi, lângă portul Palea Epidauros. Acesta a fost teatrul vechiului oraş – stat, şi în afară de teatru găzduia şi sărbători religioase şi politice, acesta a fost descoperit la începutul anilor 1970 sub un câmp de măslini, iar procesul lui de restaurare continuă până în prezent.

Teatrul este dedicat lui Dionissos, zeul vinului şi a fost construit în secţiuni, momentan este în restaurare. Am făcut o mică pauză pe malul mării la Palia Beach, în apropierea champingului, aceasta este o plajă micuţă cu apă curată, şi este înconjurată de pini.

Plecăm spre Corint, în drum spre Corint trecem pe lângă castelul Bizantin, sau ce a mai rămas din el şi-l vizităm. Din castel a mai rămas o mică bisericuţă, dar privelştea este uluitoare.

Corint

În prima zi când am explorat Tolo şi împrejurimile am vrut şă cumpărăm excursie la canalul Corint, să traversăm canalul, dar suma de 65 de euro de persoană mi s-a părut exagerat aşa că plecăm în recunoaştere. Dupa Castelul Bizantin plecăm spre portul Isthmia, în apropiere de Corint, să ne interesăm cum putem traversa canalul Corint pe cont propriu, mergem la birourile din port şi întreb dar ghinion, traversarea se făcea în fiecare zi dimineaţa la ora 10 şi noi am ajuns în port la ora 14, important este că ştim ce avem de făcut.

Ruinele aparţinând oraşului antic Corint se află localizate la numai 8 kilometri sud-vest de oraşul actual Corint. Drumul ce duce spre situl arheologic, care este cel mai mare de pe teritoriul Greciei, oferă turistilor care decid să cunoască istoria locului, o panoramă deosebită asupra locului. Acesta în trecut era drumul de legătură între cetatea Corintului şi Lechaio.

Situl arheologic din Corintul Antic constituie o bogătie inestimabilă pentru întreaga Grecie, o dovadă a istoriei sale vechi de mii de ani dar şi a creativităţii poporului vechi, care a reuşit să creeze asemenea mărturii ale eternităţii.

Corintul Antic a fost intemeiat in secolul al X-lea i. Hr., ajungând să fie printre cele mai importante şi bogate oraşe din Grecia, fiind un renumit centru cultural, economic şi sportiv. Romanii distrug însă oraşul şi nimicesc populaţia, mai târziu Iulius Cezar reuşeste să readucă oraşul la viată, reconstruindu-l si transformându-l în capitala provinciei Ahaia.

Cele mai remarcabile monumente regăsite în acest sit sunt Templul lui Appolo, Izvorul Sacru, Bema, Fântana lui Peirene, Agora Antica, precum şi vestigii ale vechiului sit. Templul lui Appolo a fost construit in secolul al VI-lea i. Hr. pe o colina ce ofera o frumoasa priveliste asupra Agorei Romane. În prezent se mai pastrează doar 7 din cele 38 de coloane dorice care au făcut parte din marele templu grecesc. De platforma Bema, se leaga numele apostolului Pavel, care a ajuns pe aceste meleaguri pentru a propovădui. Izvorul Sacru este o fântană sacră datand din secolul al V i. Hr. Fântâna lui Peirene a fost refăcută in secolul al II-lea d. Hr, de către Herodes Atticus. Teatrul Vechi, construit în secolul al III-lea i. Hr., avea o capacitate de aproximativ 18000 de locuri. Piaţa centrală avea o formă dreptunghiulară, 160 m lungime şi 70 m lăţime. Alte obiective ce pot fi văzute în cadrul acestui sit sunt templele lui Venus, Hercule, Poseidon etc.

Muzeul de Arheologie se află în Corintul Antic, la poalele acropolei Acrocorint. Muzeul este format din 3 încăperi, o încăpere de studiu şi dintr-o curte mare unde sunt expuse mai multe obiecte. Aici sunt expuse statui, sarcofage, mozaicuri, ceramică, picturi, care descoperite in situl arheologic din Corintul Antic, dar si in alte situri din apropiere, cum sunt Acrocorint, Korakou sau Gonia. În prima cameră sunt expuse obiecte preistorice, în cea de-a doua cameră sunt expuse obiecte din perioadele geometrica, arhaică şi clasică, iar in cea de-a treia cameră se gasesc statui romane, ceramică romană şi bizantină, picturi murale şi mozaicuri.

Programul de vizitare este aproximativ urmatorul: in timpul iernii intre orele 08:45-17:00, iar in timpul verii intre orele 08:45-18:00. Biletul este 6euro/persoana.

Am ajuns şi în orașul Loutraki care este construit într-o locație binecuvântată de natură. Clima din zonă este excelentă, iar apele minerale curative și naturale sunt bine cunoscute din cele mai vechi timpuri. Prima înregistrare scrisă a apelor Loutraki se găsește în "Ellinika" de Xenophon. Când romanii au preluat această zonă, sursele istorice menționează că Sillasul generalu a fost vindecat în apele curative ale Loutraki și a răspândit secretul în toată lumea romană. Astăzi, Loutraki este un oraș termal modern care concurează cu succes stațiunile internaționale corespunzătoare. În afară de arta de hidroterapie, funcționează și centre de terapie cu băuturi minerale bine organizate... Centrul de hidroterapie este deschis pe tot parcursul anului, șapte zile pe săptămână între orele 11:00 și 19:00 în timpul săptămânii și între orele 11:00 - 20:00 în weekend, cu preturi pe măsură. Băile termale de stat erau în reparaţie şi noi am intrat numai în cladirea care adaposteste izvorul termal, unde ni s-a oferit un pahar cu apă termală Din Corint pentru a ajunge in Loutraki se merge spre nord pe langa Golful Corint, orasele Loutraki şi Corint fiind despartite de Canalul Corint.

De dimineata am plecat spre canalul Corint, unde trebuia sa ajungem în portul Isthmia până la ora 10 ca sa ne putem imbarca pe cataraman. Nu am mers ca oamenii normali pe E65, am făcut o mică schimbare şi am mers pe un alt traseu cu o dificultate mai mare, un traseu prin muntii cu multe curbe ca la noi prin Transfăgărăşan dar nu era circulat decât de oi, capre şi câte un cioban modern cu gipan, un drum spectaculos. Ce ne-a surprins în mod plăcut; indiferent pe ce drum mergi prin Grecia, şoseaua este făra cusur, că sunt mai înguste nu contează, dar nu au gropi ce şosele am parcurs nu se compară cu drumurile de la noi asta e clar.

Distanta dintre Tolo si portul Isthmia este de aprox 122km.

Odată ajunsi în port gata ne-am şi îmbarcat, au ajuns primi, după noi a mai venit un autocar plin cu turişti francezi şi la ora 10 fix, am început traversarea canalului, care este spectaculos şi unic, odata ajunsi în zona nu puteam rata aceasta scurtă excursie. Traversarea canalului durează cam 40 de minute dus şi întors, este un loc unic de unde poti admira atât Marea Egee cât şi Marea Ionică în toată splendoarea lor

Canalul este străbătut în general de vase turistice de dimensiuni mai mici, anual aproximativ 11000 de vase trecand pe aici. Legatura dintre Peninsula Peloponez, din care face parte şi Corint, şi partea continentala a Geciei este făcută prin cateva poduri care trec peste canal, dar si prin intermediul podurilor submersibile, canalul fiind strabatut şi de către autostrada care face legatura între Peloponez şi Atena... Este o lucrare extraordinară cu efecte pe termen lung.

De aici am pornit spre Acrocorint

Acrocorintul este o fortăreaţă medievală, masivă şi impunătoare, aflată la 575 de metri deasupra străvechiului oraş Corint şi este considerat a fi unul dintre cele mai importante simboluri ale Greciei. Zidurile fortăreţei au o lungime totală de 2000 de metri, aici aflându-se numeroase atracţii istorice interesante, inclusiv un templu dedicat zeitei Afrodita. Priveliştea de aici este şi ea magnifica, aşa ca nu uita să iei cu tine aparatul de fotografiat, apa şi musai pălăria de soare.

Faţă de oraşul Corint, Acrocorint se afla la mai putin de 10 km sud-vest, în sudul localităţii Archea Korinthos. Sus se poate urca atât pe jos, cât şi cu maşina. Prin apropiere, în partea de sud, trece şi autostrada E65, care face legatura între Atena şi Peninsula Peloponez. Turistii care ajung aici au parte de o panoramă superbă asupra Corintului Antic sau asupra Golfului Corint.

Cetatea Corint este accesibilă din partea de est care pleacă din satul Corint. Cetatea este asigurată printr-un sistem de de trei pereti de circuit întărit de turnuri. Pe cel mai înalt dintre cele 2 vârfuri se află urme ale templului Afroditei, pe locul unde se află o biserică şi ulterior o moschee turcească, al doilea vârf a fost fortificat în timpul francilor şi a constituit temelia interioară a cetăţii. Rămaşiţe de biserici, moschei, case, fântâni şi cisterne se păstrează în a doua şi a treia incintă. Conservarea şi restaurarea au fost efectuate pe diferite părţi ale zidului şi pe câteva clădiri. Acrocorintul este văzut de fiecare vizitator al vechiului Corint – de la distanţă, dar puţini vizitatori văd Corintul din Acrokorint, noi suntem unii dintre norocoşi. Dacă călătoriţi cu maşina este uşor de ajuns, deoarece este la doar câţiva km de vechiul Corint, respectiv 4 km. Peisajele sunt spectaculoase şi merită o vizită, un mare avantaj este că dacă te-ai săturat de mulţime, atunci sit-ul va fi numai al tău sau cum a fost în cazul nostru au mai fost vreo 10 – 12 vizitatori. Din Corint sunt 2 indicatoare, sunt suficiente, trebuie să vă îndreptaţi spre vârf pe o şosea care care şerpuieşte până la poarta cetăţii. Acropolele Corintului Antic pot fi usor explorate intr-o excursie de o zi, sau pot fi trecute pe lista atractiilor de vizitat, atunci cand te indrepti catre sudul peninsulei. Atentie programul de vizitare este de la ora 9 -15 şi biletul costă 6 euro-persoana.

Mycenae - și legendarul său palat, este locul unor comori neprețuite și gazda mormântului maiestuos al lui Agamemnon, regele ucis la scurt timp de la revenirea sa din Războiul Troian;

Mycenae se numără printe cele mai importante situri arhiologice din Grecia. Potrivit mitologiei, acesta a fost orasul legendarului rege Agamemnon, liderul grecilor în timpul războiului Troian. Poarta Leului este cel mai faimos loc din Mycenae, este intrarea în oraşul fortificat al oraşului, şi-a luat numele, marca sitului arheologic. Situl Mycenae se află pe un deal cu o panoramă frumoasă spre valea Argos. Este renumit pentru zidurile ciplopeane şi fundalul mitologic. Muzeul găzduieste colecţii importante de exponate excavate la locul vechi, ex masca de aur a lui Agamemnon. Trezoreria lui Afreus, mormânt cu boltă care probabil era mormântul regelui Agamemnon. Cercul grave A.

Durata de vizitare este cam de 3-4 ore, cost bilet 12 euro de persoana, program de vizitare 8 -20

Recomandari mergeţi de dimineaţă pentru că este mai puţină lume, si puteţi vizita fără să staţi la cozi, parcarea este liberă, după ora 11 este plin, nu poţi să faci nici o fotografie cu poarta leului singur făra nici o persoana.

Nu uitaţi să aveţi apa si palarii de soare

Prima muncă a lui Hercule (vezi legendele Olimpului de Alexandru Mitru), a fost uciderea leului din Nemea, care era o fiară uriaşă, şi avea pielea atât de dură încât nici o săgeată nu putea pătrunde în ea. Hercule l-a sugrumat cu mâinile goale, l-a jupuit folosind ghearele ascuţite ale leului, a luat pielea pe care a purtat-o până la sfârşitul vieţii.

Nemea a fost un sanctuar religios în Peloponezul de Nord al Greciei, unde jocurile atletice pan-elenice au avut loc la fiecare doi ani de la 573 î. Hr. până în 271 î. Hr., după care Jocurile au fost mutate definitiv la Argos.

În curte se află multe piese de coloane, capiteluri, jgheaburi din ceramică şi alte pietre provenite din jurul stadionului şi din templu, precum şi un capitel doric, provenit de la cladirea baii. Din muzeu trecem prin grădina de trandafiri, de-a lungul unui traseu format din lespezi de piatra ramase de la diversele case, aflate de o parte si de alta, cu semne de gatit pe vetrele de foc. Traseul o ia la stânga, unde se poate vedea un mormânt medieval, tipic multor morminte gasite la Nemea. În partea nordică a drumului se află ramasitele unei basilici crestine (sec 6 d. H.) ridicată peste o casă de oaspeti din sec al 4-lea î. Hr., ale carei ruine se mai pot vedea sub basilică. Coborând treptele aflate lângă basilică, am intrat în clădirea băii, construită în ultima treime a sec al 4-lea î. Hr., unul dintre sistemele de îmbaiat cele mai vechi cunoscute în lumea greacă şi cea mai completă, existentă pâna astăzi. Camera este împarţită în trei parti, fiecare cu patru cazi din piatră în care se îmbăiau sportivii, căzi plasate de la un capat la altul de-a lungul peretelui din spate. Crestăturile în formă de “V” permiteau apei să curgă de la o cadă la alta (vedeti fotografiile). Este impresionant cum acum 2000 de ani exista un complex de bai foarte bine organizat pentru igiena personala iar răcoarea acestuia ne permitea să studiem mai atent ceea ce se află în jurul nostru.

Ramasitele arhitecturale de pe acest teren sunt dominate de impresionantul Templu al lui Zeus, construit c. 330 î. H. Aceasta a fost construită pe locul unui templu mai vechi din secolul al VI-lea î. H., care a fost distrus de foc și din care blocuri au fost folosite pentru a construi fundamentele înlocuirii. Noul templu a fost construit din calcar local, acoperit cu stuc fin de marmură și praf. Intrarea în templu a fost printr-o rampă mare, mai degrabă decât pași - o caracteristică elenistică comună - și adăpostit în interior a fost o statuie de cult mare a lui Zeus, care nu a supraviețuit.

Situl poate fi vizitat zilnic de la 9-15, preţul unui bilet este de 6 euro de persoană, incluzînd şi vizitarea stadionului.

În muzeu se poate vedea o colectie de fotografii, monede vechi, obiecte legate de activitatea atletismului, în celălalte săli se pot vedea figurinele micuţe din bronz ale lui Opheltes (copilul mort al regelui) şi statueta din teracotă a unui băietel, cu o mască pe fata, considerat a fi, de asemenea, Opheltes. Sunt foarte multe ilustratii şi explicaţii cu privire la vechile jocuri, compuse din lupte, box, sarituri, alergari, aruncarea discului, cursele de cai. Mai puteti vedea blocul de start de la stadion, pastrat într-o stare foarte buna, exemplare de greutati pentru sarit (cu inscriptii pe ele; în timp ce sareau la lungime, atletii tineau aceste greutati în mâini) si un disc din fier, de 8.5 kg greutate.

Un scurt film video explica functionarea mecanismului de start al curselor. Cele mai multe informatii cu privire la vechiul Nemea provin de la artefactele aruncate în fântâni, dintre ele putându-se deosebi o hydra din bronz din sec al 6-lea î. Hr., tinând în mâna capul Persefonei

Site-ul este mult mai mare decât se poate vizita, însa vor mai trece destui ani pâna sa poata fi dezgropat si restaurat cu totul, o reconstituire de ansamblu puteti vedea în muzeu

De aici, ne-am urcat în maşină si apoi ne-am îndreptat spre stadion. Se ştia de stadion, o parte din el era vizibil, însă altă parte a constituit o surpriză chiar şi pentru echipa de arheologi deoarece în locul său se află un deal, care a fost excavat cu grija, producând alta mare surpriză: în burta lui s-a descoperit singurul tunel de trecere spre stadion din întreaga Grecie complet conservat, am străbătut şi noi acest tunel intact, cale de vreo 50 de metri.

Deasupra stadionului, pe marginea inferioara a dealului gasiti bănci pe care puteti sta confortabil (si la umbra), contemplând arena si lasându-va imaginatia sa zboare spre cele mai vechi timpuri. La intrarea în tunel se afla vestiarul (apodyteria), unde sportivii se pregateau pentru concursuri. Vestiarul era dreptunghiular, cu coloane dorice pe trei laturi, sprijinind un acoperis de tigla, cu o curte deschisa, în centru. Aici, atletii îsi ungeau trupul cu ulei de masline. Intrarea în tunel se afla în coltul din stânga a vestiarului. Ca arhitectura, este si una dintre cele mai vechi bolti din Mediterana (la sfârsitul sec al 4-lea î. Hr.). Se mai pot vedea graffiti-urile antice, unde sportivii care-si asteptau rândul, îsi scrijeleau numele (adaugând uneori lânga nume cuvântul “Kallos”, adica “frumos”).

Jocurile nemeene sunt mai aparte decât celelalte, deoarece erau considerate jocuri funerare. Arbitrii, un grup de zece bărbati din Argos, erau îmbracaţi în negru (în memoria copilului Opheltes) şi stăteau pe o platformă de lemn aflată pe partea opusă intrarii tunelului. Zeci de mii de spectatori, concurenti, vânzatori ambulanti veneau aici din toata lumea greacă. Un armistitiu de la orice razboi între orasele-cetăţi era în vigoare pe toata durata jocurilor. Odata jocurile terminate, vizitatorii părăseau locul şi ramâneau aici numai îngrijitorii.

Spectatorii (stadionul avea o capacitate de 40.000 de spectatori) stăteau pe băncutele aflate pe marginea stadionului. Monedele gasite la fata locului arata faptul ca, asemenea unui meci de fotbal modern, suporterii din fiecare oraş stăteau toti la un loc.

Spre deosebire de Olympia, la Nemea, premiile constau dintr-o ramura de palmier legata în jurul capului pentru câstigatori si o coroana din frunze de telina salbatica pentru toti sportivii (la Olympia câstigatorii erau încoronati cu o ramura de maslin). Castigatorul era considerat erou al orasului sau natal si avea dreptul la o masa gratuita în fiecare zi, pe viaţă.

Jocurile Nemeene au fost reluate cu ajutorul Societăţii pentru Revigorarea Jocurilor Nemeene. Societatea pentru renașterea Jocurilor Nemeene este o mișcare care a fost născută de la aproape 40 de ani de săpături de către Universitatea California din Berkeley în Sanctuarul Panhellenic al lui Zeus la. Ultima editie a festivalului internațional de atletism a fost în 2016, aici au participat persoane obişnuite care nu au atribuții extraordinare de atleţi. Cursele au fost organizate în funcție de sex și vârstă, iar participanții au fost răsplătiți doar prin faptul că au alergat cu picioarele goale şi au călcat pe aceleași pietre și același pământ pe care picioarele antice au trecut mai mult de 2000 de ani în urmă.

Castelul Larrisa este un castel medieval în zona Argosului, castelul poartă numele dealului pe care se afla, Argos și este cel mai populat oraș al Argolidei.

. Orașul Argos este renumit pentru Castelul Larissa, vechea Agora Romană și marele teatru elenistic. Teatrul a fost construit în secolul al III-lea î. Hr., cu o capacitate de 20.000 de locuri, fiind unul dintre cele mai mari teatre din Grecia, mult mai mare decât Epidavros. În apropiere se află și băile romane și Nymphaeum, dar nu am putut vizita teatrul si nici situl arhiologic deoarece erau inchise, programul este până la ora 15.

Castelul Larissa, care se întoarce peste oraș, este un sit mediocru în curs de renovare care merită explorat. Colina deasupra orașului a fost pentru prima oară fortificată în secolul al VI-lea î. Hr. și a fost numită după fiica eroului mitic Pelasgos. Unele secțiuni antice ale zidurilor ciclopeene ale fortificațiilor sunt încă vizibile, datând din perioada miceniană, care au fost încorporate în peretele dublu din pereți de piatră din secolul al X-lea. Cu fiecare nou cuceritor s-au adăugat secțiuni suplimentare de perete, turnuri și bastioane la apărarea castelului. Acești invadatori au inclus romani, cruciați franci, venețieni și turci otomani. Astăzi puteți ajunge până la castel și vă puteți bucura de priveliști panoramice spectaculoase de pe vârful dealului Larissa, călătoria de 5 km de la piața centrală până la creasta castelului vă duce pe un șosea în jurul castelului, vederi ale castelului din toate unghiurile. Castelul are vedere la biserica Panaghia, Fecioara Ascunsa a Pietrelor. Această biserică a fost inițial o mănăstire, construită pe un vechi sanctuar al peșterii zeitei Hera Akraia. Din crângurile din castelul Larissa, există minunate priveliști panoramice ale întregii câmpii Argive spre Nafplio și la mare, dealul Aspis și frumoasa mănăstire modernă din Aghia Marina. Agora antică este situată pe pantele Mt. Larissa la sud-est de castel. Ancient Agora este deschis zilnic între orele 08:00 - 15:00. Intrare gratuită

Nafplio

Puţine locuri din lume sunt la fel de idilice precum Nafplio situat pe încântătoarea coastă Argolic. Arhitectura orasului, casele elegante şi străduţele înguste şi şerpuite, alcătuiesc un cadru perfect pentru oricine vine aici. Fortăreaţa Palamidi care stă de straja orasului Nafplio, adauga un plus de farmec locului, la fel ca şi restaurantele şi cafenelele de aici. Magazinele elegante abundă, iar daca vrei sa experimentezi ceva in plus, mergi şi pe plaja din zonă, care deşi stancoasă, este de o frumuseţe aparte.

Situată la 216 metri inaltime, fortareaţa Palamidi domină orasul Nafplio, iar vizitatorii săi au parte de o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Argos, asupra oraşului Nafplio şi a intregii zone înconjuratoare din Peloponez. Pentru a ajunge la fortareaţă trebuie să vă rezervaţi o zi intreagă, să aveti o bună condiţie fizică, multă rabdare şi să nu uitati sticla cu apa, ochelarii si palaria de soare.

Prima oprire: Castelul Palamidi, care se înalţă cu mândrie la 216 m deasupra nivelului mării. Pentru a ajunge la ea, trebuie să urci toate cele 999 de pași sculptați în stâncă. Nu vă faceți griji, totuși: priveliștea de sus este plină de satisfacții! în cazul în care celebrul erou al Revoluției grecești Theodore Kolokotronis a fost întemnițat; se pare ca cimitirele sale - numite dupa renumitele eroi stravechi Themistocles, Achilles, Fokion, Leonidas, Epaminondas si Miltiades - protejeaza inca cu atentie orasul. Catedrala din Agios Andreas, construită la vârful castelului de către cuceritorii venețieni, oferă, fără îndoială, priveliști uimitoare spre golful Argolic și câmpia miceniană.

Cel mai fotografiat loc din Nafplio este Bourtzi – cetatea mică veneţiana tranând pe insula stancoasa Agioi Theodoroi, la inceputul anului 1860 in Bourtzi trăiau călugări prizonierilor din Palamadi, dupa uni autori aici era locuinta calaului. In fortareata se poate ajunge cu singurul mijloc de transport barca, costa 9 euro şi ai la dispozitie 20-30 de minute să vizitezi şi să faci poze, încă se restaurează.

Dupa fortăreţe, cetăţi, oraşe vechi, am facut o plimbare romantică în jurul aşa numitei Arvanitia Promenade, cea mai populara promenadă din oras dominată de peisajul stâncos şi am urmat un traseu de vis pentru a descoperi pietrele prețioase ale lui Nafplio, începând de la orașul vechi medieval, aleile înguste pietruite, casele neoclasice bine păstrate și clădirile venețiene, cu copacii Bougainvillea adorând curțile și balcoanele și fântânile otomane care te fascinează cu arhitectura și frumusețea lor unică

Am incheiat ziua cu o binemeritată odihnă pe una din străduţele din centrul oraşului şi un prânz delicios la o tavernă mică foarte aglomerată şi cu mâancare foarte bună.

Napflio detine o singura plajă – Arvanitia, micuţă, îngustăa ş pietroasă. Mai spre sud, în afara orasului, se afla Karathona, cu o plajă şi ape minunate. Mai departe, la 4 km distantă, staţiunea Nea Kios îmbie turiştii cu o plajă foarte lată, intrare lină în mare, apă limpede, zonă liniştită.

Dupa 9 nopti de cazare, in Tolo, ne pregătim pentru urmatoarea noastră destinatie,

Distanţa dintre Tolo şi Monemvasia este de 180km, pe care ii parcurgi cam în 4 ore, poţi să mergi numai prin munţi dar ai posibilitatea ca o porţiune de drum să mergi pe malul mării. Traseul a fost Tolo – Tyros – Leonida Pelates Molaoi Gefira Monemvasia. Am mers pe malul mării până la Leonida, dupa care am traversat munţii Gaidarovonni unde am avut parte de o companie aleasă, a se vedea foto

Cazare

Cazarea pentru 3 nopti in Monemvasia a fost la hotelul The Flowers of Monemvasia. Situat convenabil în centrul din Monemvasia, Hotelul Flower of Monemvasia se află la 40 de metri de plajă și la 1 km de pitorescul Castel Monemvasia. Amplasat într-o grădină bine îngrijită, acesta are un bar și oferă unități de cazare spațioase, cu balcon cu vedere la castel sau la mare

Toate unitățile au aer condiționat și podea cu gresie și sunt decorate cu mobilier din lemn. Fiecare oferă Wi-Fi gratuit, minibar, frigider și TV. Baia privată include articole de toaletă gratuite și uscător de păr.

La receptie am fost intâmpinati de 2 tineri foarte amabili care ne-au oferit informatii turistice, am luat camera in primire si pentru ca mai aveam timp destul am plecat spre cetate, incet pe jos, am inteles ca este un autobus din 20 in 20 de minute dar până am ajuns la poarta cetatii n-a trecut nici un autobuz.

Monemvasia - cu fortăreața sa bizantină extraordinară, cocoțată pe o stâncă răsărită inexplicabil din valurile mării, la câteva sute de metri de mal;

Monemvasia este numele unei regiuni şi înseamnă "singura intrare". Baza navală antică din Minoans a devenit unul din cele mai importante castele din Peloponez în Evul Mediu. Casele de piatră şi bisericile bizantine reprezentă o inspiraţie pentru turişti. Este uimitor faptul că numele Monemvasia este extrem de puţin cunoscut în afara Greciei, pentru că acesta este unul dintre cele mai incredibile oraşe din intreaga ţară. Cei care se avântă până aici privesc oraşul ca pe un loc special, pe care doar puţini au privilegiul de a-l vedea.

Monemvasia, orașul medieval cu arhitectura superbă și străzile pietruite, este locul pentru o evadare ideală pe tot parcursul anului, te simti copleșit de realitatea, fericirea, istoria și romantismul acestui loc magic.

Ca cetate naturală, a fost locuită și, în curând, a devenit o fortăreață strategică revendicată de bizantini, franci, venețieni și otomani. Monemvasia este singurul castel din Europa care nu a încetat niciodată să fie locuit. Este încântător să te plimbi de-a lungul căilor pietruite în mijlocul vilelor și bisericilor bizantine, în timp ce priveşti spre Marea Mirtană și pierzi noţiunea timpului. Magia acestui oraş este simțită de toți turisti care il viziteaza. Monemvasia, pe marginea stâncii, este atinsă prin trecerea unui pod. Autovehiculele sunt lăsate la poarta principală (Kentriki Pyli), sau "moni emvasi", adică singura intrare, de unde și numele destinației... Stradă centrală pietruită care trece prin oraș a servit întotdeauna ca o întindere comercială principală, cu taverne mici, cafenele și magazine care oferă suveniruri și produse tradiționale. După zidurile de mai sus se deschide o lume un pic nebănuită - un labirint multietajat de case din piatră cu obloane specifice la uși care se pot închide de dinauntru. Aici este Lower City, partea mai domoală a așezării - pentru că există și Upper City care e cocoțat pe platoul stâncos de deasupra. Drumul până la oraşul de sus din vârful stâncii te duce de-a lungul unei poteci de piatră în zigzag, care se termină la o alta intrare, unde încă se găsesc porţile de fier originale. În epoca sabiei și arcului îmi dau seama cum ar fi fost de greu să cucerești o astfel de locație

Orașul e foarte "pietros" și destule clădiri sunt în ruină, altele se renovează, copacii sunt de asemenea puțini - în partea de jos de lângă mare sunt ceva mai mulți smochini. Intrarea în Upper City se face până la ora 14 şi intrarea este liberă. Noi am vizitat orasul de sus a doua zi dis de dimineata la ora când lumea încă dormea şi am făcut foarte bine, deşi nu sunt mulţi care urcă până sus, este minunat.

Obiective turistice deosebite pe care le poţi admira: Biserica Agia Sophia, Casa lui Yannis Ritsos, imediat pe stanga, cum intri pe poarta de acces, se afla casa in care s-a nascut respectatul poet grec Yannis Ritsos (1909-1990). Cauta in coltul cel mai indepartat al satului biserica Panagia Chrysafitissa.

Datarea certa a constructiei nu a putut fi realizata, dar aceasta a fost restaurata de venetieni in secolul al XVIII-lea. Clopotul si este agatat de ramurile unui salcam. In apropiere se afla biserica mai mare Agios Nikolaos, construita in 1703. Toate acestea se afla in zona denumita orasul de jos. Piata Moscheii - este localizata in centrul orasului.

Biserica ”Hristos Incatusat”- este situata in Piata Moscheii, fiind construita in secolul al XII-lea; pastreaza numeroase elemente bizantine in arhitectura sa.

Zidurile orasului - au fost realizate de catre venetieni; sunt dispuse in trepte si dateaza din secolul al XVI-lea.

Biserica Sfantul Nicolae - edificiu ce dateaza din anul 1703.

Fa efortul sa urci pana la ea, pentru ca privelistea de-a lungul coastelor este absolut impresionanta. Piaţa Christos Elkomenos şi fortăreaţa şi zidurile ei, ce datează din anul 583.

Ca mijloc de transport, la mare înălţime este roaba.

Insula Elafonisos - un petec de pâmânt la o aruncătură de băț de continent cu un sătuc foarte fain și cel puțin o plajă de milioane.

Din Monemvasia la aproxmativ 49 km pe drumul spre Neapoli Grecia, din portul Pounta traversam cu feriborul, care costa 2 euro de persoană, am greşit că nu am luat şi maşina pe feribot aşa că am ratat cea mai spectaculoasă plajă din Grecia, Simos Beach.

Elafonisos este o mica insula intre Peloponez şi Kythira, biserica principală a comunităţii este Agios Spyridon şi este construită pe o mică bucată separat de pamint, conectată print - un pod peste apă. Ne-am plimbat pe promenada insulei, unde sunt înşirate ca nişte mărgele, taverne, cafenele, pescării, magazine cu suveniruri, brutării cu arome îmbietoare. Pensiunile sunt frumoase şi cochete, din joacă am ales o pensiune unde ne-ar plăcea să locuim când o să revenim, Coralli Studio şi din întâmplare am băut o cafea chiar la cafeneaua unde proprietara este o tânără din România, din vorba în vorbă am aflat că era şi proprietara pensiunii, în fine ne imprietenim, ne povesteste despre plaja pe care nu am vazut-o şi purcedem la drum spre o alta destinatie Pestera Castania.

Pestera Kastania

Pestera este situata în apropierea satului Kato Kastani la cca 17 km de Neapoli. Traseul din Neapoli până la peştera este o experienta care ne-a ramas gravată în mintea noastra şi este o amintire pe care nu o vom uita prea curand. Imagini cu munti verzi, sate pitoresti si albastrul infinit al marii Myrtoo. Pestera Castania se afla pe varful sudic al Peloponeyului Din Neapoli am început să urcăm spre Lachi, dar înainte de Lachi am făcut stânga spre Kalenia, Paradisi şi Kato Kastania, până la Kastania cave. Sunt indicatoare clare spre peşteră. Drumul de la Kato Kastania la peşteră, şi apoi în continuare până la Madonna Beach (plaja Panagia) este proaspăt construit, cu un asfalt impecabil chiar dacă urcă şi apoi coboară în serpentine.

Intrarea în peşteră costă 7eur/persoană şi se intră cu ghid, din oră în oră (la "şi 30"). Nu se poate fotografia, în peşteră am intrat 3 persoane, noi şi încă o grecoaică şi binenţeles ghida. Peştera este foarte frumos concreţionată, se ridică la nicelul "celor 3 mari", dar din păcate e cam mică, vizita nu durează decât 20-25 de minute. Oricum, se pare că sunt mai multe feluri de oxizi în rocă, astfel că peştera e mai colorată decât toate din Grecia (cel puţin aşa se spune).

Dupa aventura cu pestera Kastania ne indreptam spre Neapoli şi pe urma la Monemvasia încet spre casă că vacanţa noastră se încheie.

Am facut un ultim popas la Nafplio unde am baut cafeaua si am luat micul dejun, şi plecam spre ultima noastra cazare intermediară in acest sezon la

Ne - am întors acasa prin Bulgaria şi am constatat că de la un an la altul au sosele mai bune ca noi.

Pur și simplu nu există o altă regiune similară la care să ne putem raporta. Peninsula Peloponez, deși mai mult o insulă o dată cu săparea canalului Corint, pare să cuprindă toate caracteristicile civilizației elene, antice și moderne. Trecând în revistă doar câteva din cele mai frumoase locuri de văzut, aici găsim palatele homerice ale lui Agamemnon din Micene, cele mai bine conservate teatre grecești antice din Epidaurus Nu mai puțin impresionane, deși mai reduse ca număr, sunt fabuloasele palate și castele de origini venețiene, franceze și turcești, de la Nauplion, și străvechiul Corint. apoi cu enclavele bizantine din Monemvasia, extrem de bine conservate. Însă, pe lângă infuzia unică de istorie și densitatea fabuloasă de monumente culturale, Peloponezul rămâne ca un loc favorit pentru petrecerea vacanțelor, apreciat pentru serenitate, frumusețile mișcătoare ale locului și numeroasele sale plaje, în special de-a lungul coastei de vest.

Pentru a ajunge la toate fortăreţele, cetăţile, siturile arheologice trebuie să, aveti o bună condiţie fizică, multă rabdare, şi dacă condiţia fizică mai scârtâie avem nevoie de curaj şi voinţă.

Am avut vacanta la care am visat, am planificat totul din timp, am stabilit rutele, obiectivele, taxele, cheltuiala cu combustibilul, cazarea, intrarea la obiectivele turistice, toate locurile pe care le-am vizitat au fost şi sunt speciale, am cunoscut oamenii noi, am legat prietenii, o vacanta presarata cu de toate, si munti unde eram numai noi si caprele, si mare. O experienta minunata, poate ne vom reintoarce candva, macar sa vedem si celelalte degete din Peloponez. Dar nimic, nici fotografiile, nu reflecta frumusetea locurilor decat ceea ce vezi cu ochii tai.

Masa

Avand chicineta, am mai facut mici cumparaturi de la super market, am mincat si prin oras, ne-am descurcat super bine, cafeaua o beam pe terasa la noi la hotel şi normal ca in oras beam cafea greceasca care este delicioasa.

Chiar daca aveti GPS uri performante si aplicatii pe telefon la fel de performante va recomand cu caldura sa aveti si harta cu voi.

Acest articol cu bune și cu mai puțin bune, il dedic prietenei mele de suflet Maria @maria 55 pe care am cunoscut-o într-o frumpasă zi de toamnă la Havsa în anul de grație 2013, cu acest prilej îi doresc tot binele din lume din toată inima mea

---

VIZUALIZĂRI: 3644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI