Despre flori, pisici, biserici și alte ”mărunțișuri”...

TIPĂREȘTE

Inițial am dorit să scriu despre flori, apoi despre biserici, m-am reorientat și am decis să scriu despre toate astea într-un articol mai atipic, pentru că sunt lucruri care m-au cucerit în această frumoasă insulă, Samos. Pentru că da, mi se pare de departe una din cele mai frumoase văzute până acum de mine.

Insula Samos este foarte verde, are apă din belșug, așa că vegetația este luxuriantă, plăcută privirii oricărui turist cât de critic să fie. Pe dealuri cât vezi cu ochii, în special în partea de nord-vest, sunt podgorii întinse, livezi de măslini, de pomi fructiferi, lime, lămâi, portocali, smochini, mere, prune, cireși, gutui și multe rodii. În partea de sud-est, predomină pinii și arborii de tamarisc, mai mult decât oriunde am văzut în Grecia. Foarte mulți smochini, duzi, roșcove, chiparoși, cactuși, aloe, yucca, palmieri, castani, măslini sau chiar un soi de stejar.

Florile atât de dragi mie și cred că nu numai, sunt la tot pasul, pe câmp, sălbatice, sau pe trotuare, în orașe, în sate, în curțile și grădinile oamenilor, în toate culorile și mărimile. Am văzut aici, ca și în insula Patmos, flori foarte mari, aproape gigantice, cred că asta e principala lor caracteristică. La tot pasul mă opream să mai fac o poză cu câte o floare deosebită, dar care nu era deosebită? :p Credeți că eram singura nebună ce umbla după flori? o, nu mai erau și alții... :))

Și nici nu puteai trece indiferent pe lângă aceste frumuseți care te agățau parcă de mâneci, hei, nu-i așa că eu sunt cea mai frumoasă? Seara când ieșeam la plimbare, plutea în aer o mireasmă dulceagă a florilor, un soi de caprifoi, care era în tufe bogate pe fiecare stradă din Pytagorio. Ori acele trompete ale îngerilor sau brugmansia, despre care se spune că sunt atât de otrăvitoare, dar așa de frumoase, în culori delicate, galbene sau corai, alb sau frez, catifelate, care sunt originare din America de Sud, din Munții Anzi, unde creșteau începând de pe malul oceanului, până pe crestele munților la 3000 metri altitudine... parfumul lor suav îl simțeam la apus, exact când ne făceam mișcarea de seară...

Leandrii parfumați, în tufe mici sau copaci mari, alb și roz... bouganvilea colorată, atât de proaspătă, de zici că era primăvară, în ghivece mici, urcate până la etaj, împletite prin alte tufe de flori, sau printre iedera cățărătoare, trandafirii japonezi sau hibiscus, cu flori cât palma, roșii, galbene sau albe, crini galbeni sau roșii ori canna, lantana camara sau salvia sălbatică, în culori pastelate, sau multicolore, sigur numele nu vă spune nimic dar dacă le vedeți, le știți, rodochiton, niște clopoței roz, foarte firavi, dipladenia, pe care acum o găsim și la noi, petunii, dalii, cosmos bipinatus sau mărăriță popular, pe vremuri am avut și eu în curte, ori primula de seară sau luminița de seară, galbene sau mov, de ce seară? pentru că atunci se deschid și mirosul lor e tot dulceag, îmbătător.

Apoi sunt mulți copăcei de lime, micuți, aproape lipiți de pereții caselor. Mușcate vesele, de toate culorile, crăițe, albăstrele, trâmbițe roșii pe garduri, dar și multe alte varietăți pe care nici nu le cunosc, însă care mi-au încântat sufletul la fiecare pas.

Aș dori să pomenesc și despre pisici, știți probabil, mulți ați și văzut, în Grecia, sunt iubite și îngrijite, în multe insule au adăposturi, am văzut asta în Skiathos, se organizează activități de strângere de fonduri pentru ele. Aici am văzut însă cele mai frumoase pisici, foarte dolofane, cu o blăniță moale și pufoasă, fără griji, foarte leneșe, minunate. Seara se învârteau în jurul tavernelor, cuminți, nu depășeau măsura, știind probabil că mai apoi vor fi răsplătite. Soțul meu glumea spunând că nu mâncăm la o terasă, dacă acolo nu sunt pisici, nu e semn bun, n-o fi mâncarea bună! :p Mie îmi sunt dragi, am făcut multe poze celor care au stat, o să vă convingeți.

Am vrut să vă mai povestesc despre biserici, m-au încântat, m-au intrigat, în egală măsură, cumva sunt altfel decât tot ce-am văzut până acum. Cele mai multe sunt foarte mari, înalte, de nu puteam nicicum să le cuprind în poze. Construite din piatră, de culoarea cărămizie, sau albe, cu geamuri înguste, sau mici rotunde, ca rozetele, sau înalte, cu o cupolă sau mai multe, cu clopotnița alături, sau nu, acoperite cu țiglă roșie sau dom albastru, ceea ce mă ducea cu gândul la Santorini, toate impresionează plăcut privirea turistului.

M-a nedumerit și încă n-am înțeles cum de sate mici de munte, au chiar și două, trei biserici, de dimensiuni considerabile, comparabile cu niște catedrale. Pe marginea drumului, sau în mijlocul satelor, ori în vârful muntelui, toate au un farmec aparte. Nu am intrat decât în câteva, marea majoritate erau închise.

Albă, modernă și frumoasă, micuță este bisericuța Agios Nikolaos din Potami, situat pe marginea unei stânci și care se vede așa frumos și de pe plajă. Tot Agios Nikolaos este și biserica din Nea Karlovassi, superbă, situată pe strada cu același nume. În satul Kastania, undeva prin centrul insulei, am văzut una din cele mai mari și înalte biserici, cumva îngrămădită în spatele unor căsuțe mici, vizibilă de departe, chiar din parcare sau din piațeta din mijlocul satului, unde sunt castani dar și un platan uriaș, am urcat pe o străduță în pantă, în spatele bisericii, ca s-o pot fotografia.

A urmat satul Marathocampos, unde am găsit altă biserică frumoasă, Agios Antonios, la fel de mare, de impunătoare ca o cetate, cu niște ziduri groase, parcă de apărare. Exact la asta mi-a fugit gândul, la cetățile fortificate din Transilvania, cu bisericile lor la fel de mari. Dar din toate câte le-am văzut și admirat cel mai mult mi-a plăcut biserica Agios Dimitrios, pe care am găsit-o ușor fiind vizibilă din drumul principal, cel care vine din Kokkari, în nord și duce în vest, către Karlovassi.

La scurt timp după ce am plecat din micul Agios Nikolaos, satul, fermecați încă de micul sat pescăresc, absolut întâmplător, am zărit această mică biserică. Am oprit pe dreapta, am început să fac poze și atunci o doamnă, care era probabil responsabilă acolo, ieșind din clădirile anexe, mi-a spus să intru. M-a cucerit mica biserică, cu interiorul ei frumos, cu bolta pictată în albastru, cu stele, arcade luminoase, coloane de marmură albă și mici detalii florale aurite. Frumoasă, spun încă o dată.

Am mers apoi în satul Koumaradei, în munți, să vedem Mânăstirea Megali Panagia, a Fecioarei Maria, despre care deja v-am povestit, doar că nu am avut norocul s-o vedem și pe interior, fiind închisă, dar mă bucur că totuși am putut intra în curtea așezământului, să o vedem de aproape, după ce o văzusem și de pe câteva dealuri mai sus, un pătrat perfect, ziduri groase, întocmai ca o fortăreață, ce înconjoară în fapt biserica din centru. Frumoasă e și Mânăstirea Spiliani, cea care poate fi vizitată plecând din Pytagorio, vezi impresii, împreună cu mica bisericuță din peștera alăturată, dedicată tot Fecioarei Maria.

Despre biserica Metamorphosis din Pytagorio, iarăși v-am povestit, este chiar lângă castelul Logothetis, este foarte veche, construită în 1833, renovată de doar câțiva ani, o puteți vedea din avion chiar de la sosire pentru că acolo, deasupra mării avionul dă un ocol, trecând peste plaje, ca să poată ateriza la Potokaki, doi km mai încolo.

Despre bisericile din capitală v-am povestit deja, la fel și despre cele din Vourliotes. (vezi impresii, vezi impresii)

Sigur că sunt multe biserici pe insulă, dar spuneți voi, care insulă nu are? Iar pe lângă biserici multe, în Samos se spune că sunt peste 67 de peșteri, mai mici sau mai mari, doar că nu sunt deschise publicului, încă, multe sunt în curs de amenajare. În afară de peștera lui Pitagora, unde se ajunge din satul Marathocampos. Noi nu am ajuns, poate voi, sau poate altădată. În peșteră veți găsi Panagia Sarantaskaliotisa dedicată Fecioarei Maria. Nu lipsesc cascadele, în zona Potami, în nord-vest râuri, lacuri în zona Potokaki, o lagună cu multe specii de plante și animale, în sud-est lângă Psilli Ammos, la Alyki, unde dacă ajungeți puteți vedea chiar și flamingo.

În Samos, găsiți mai multă istorie, ca oriunde, situri arheologice, muzee, locuri în care au trăit generații, oameni de seamă, matematicieni, astrologi, filozofi, scriitori.

Am scris despre flori, biserici, pisici, mai doresc să vă spun că sunt taxiuri multe, se poate circula comod, circulă autobuze, mai regulat decât oriunde am fost, am primit bon fiscal la fiecare tavernă, terasă sau cafenea, chiar și pe plajă, o corectitudine mai mare ca oriunde.

Acum vă las în compania pozelor, așa că pregătiți-vă pentru multă culoare!

Webmaster, o melodie, interpretată de celebra Nana Mouskouri, despre Samos,

https://youtu.be/A3eU9crcDdY

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3075 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI