Superb, superb... Un concediu reusit

TIPĂREȘTE

Unul dintre cele mai frumoase concedii. Ascultam mai devreme o melodie cântată de Andrea Bocelli intr-un decor tipic italian dintr-o mica piata a unui port si mi-am adus aminte de orasele micuțe de pe malul lacului Como, cu străduțele pietruite si înguste cu vilutele viu colorate si împodobite cu ghirlande de flori si iedera ce se reflectau in albastrul infinit al lacului. As mai merge acolo si as revedea acele locuri si tot nu m-as satura. A fost ca un vis...

Am ajuns in Bergamo intr-o dimineata însorită si fara sa zăbovim prea mult am luat primul tren care mergea spre Lecco pentru ca ne astepta o zi lunga. Am ales acest oras pentru gazduire pentru ca era un pic mai ieftin decat alte orase de pe lacul Como cu destule puncte de atractie si mai accesibil.

Călătoria cu trenul a fost plăcută mai ales atunci când ne-am apropiat de destinatie si peisajele frumoase cu munti mi-au acaparat privirea. Am coborât in gara micuța si primul gand a fost sa -mi fac o poza mai ales ca in depărtare se vedeau crestele munților.

De la gara am mers destul de mult catre locul de cazare pentru ca nu am fost inspirați sa mergem cu un autobuz, gandindu-ne ca e un oras destul de mic si putem sa -l facem la pas. Mare greseala, dupa cum aveam sa constatăm ulterior. Nu numai ca se întindea pe o supratfata destul de mare dar era amplasat pe deal si urcam, urcam... si aveam senzația ca nu mai ajungem la destinatie. Dar când am ajuns am zis ca a meritat tot efortul.

Cazarea a ales-o la o vila familiala (vila Silvia despre care am sa scriu ulterior), toata familia ocupând diverse corpuri de casa iar pentru noi doi aveam rezervat demisolul compus dintr-o garsoniera cu bucătărie, baie, loc de servit masa utilata ca tot ce trebuie si cu iesire la curtea din spate unde aveam masura cu scaune, sezlonguri, piscină si in fata trona semeț muntele. Superb peisaj din curte...

Neasteptat de superb. Am lăsat bagajele, am mâncat ceva si ne-am grăbit sa prindem trenul spre Varenna. Acolo ne -am propus sa vedem mai multe obiective dar in primul rand Vila Monastera. Citisem ceva despre ea dar nu eram pregatita pentru ceva atât de spectaculos. Vila si grădina sunt amplasate de-a lungul lacului si totul era in asa cel aranjat încât sa ofere desfătare ochiului. Am oprit intr-un loc de belvedere unde era o terasa drăguță cu mese si scaune din fier forjat ca se incadrau perfect in peisaj. Binenteles ca preturile la acea terasa erau pe masura dar ce mai conta atunci. Am intrat si in vila si am rămas impresionați de tablouri si alte obiecte de artă. Grădina desi înguste e destul de lunga ceea ce ne-a luat destul de mult timp strabaterea ei si a rămas destul de putin timp pentru al doilea obiectiv (vila Cipressi) pe care am reusit sa-l vad eu, soțul meu abandonînd si a rămas in piata orasului. In gradina de la vila Cipressi aveam sa vad mulți leandri si magnolii mari (îmi închipuiam doar cum ar arată primavara inflorite) si o superba vedere catre lac.

Apoi am colindat pe străduțele mici si pietruite unele avand poate doar vreo 6 m lățime. Nu circulau prea multe masini si oricum aveau viteză mica. De altfel aveam sa vad mai apoi ca toate aceste orasele de munte erau cam la fel si poate de aceea nu aveau trotuare si borduri.

Ne-am intors catre seara in Lecco unde am avut parte de un apus de soare deosebit si de data asta am fost destul de inspirati sa luam un autobuz pana la vila. Ne-am racorit un pic la piscina si am zabovit mult timp afara. Ce m-a impresionat a fost faptul ca alaturi, unde era un teren de fotbal, copii s-au antrenat si noaptea pana la 22 pe nocturna (nu degeaba Italia e o forta in fotbal).

A doua zi ne-am propus sa prindem vaporasul sa facem o cursa spre Bellagio si Lenno. Atat ne-am propus pentru ca stiam ca dorim sa zabovim mai mult in fiecare din localitati si parca in parea rau ca lasam Lecco pe ultimul plan dar i-am rezervat a 3 a zi. Ne-am grabit sa prindem vaporasul de ora 10 ca mai aveam apoi la 14, fiind extrasezon. Am ramas fara cuvinte de peisajul ce mi se oferea vederii pe tot parcursul excursiei.

De la Bellagio am luat direct vaporas spre Lenno ca sa avem timp sa vizitam vila Balbianello. Micul port Lenno e amplasat la poalele unui deal, ca majoritatea oraselelor de pe lacul Como si are o faleza lunga, la capatul ei aflandu-se poarta catre vila Balbianello, dar de la poarta mai strabati o alee umbrita de pomi catre vila cam 1 km. Simpla plimbare pana la vila te umple de beatitudine. E atata frumusete in jur si atat liniste incat nu iti vine sa mergi mai departe. Vila e cocotata pe un deal si coloanele sale te fac sa te gandesti la vechile conace boieresti. Dar gradina e superba. Din orice punct ai privi totul te incanta, pozele sunt graitoare.

La plecare din parc si de la vila am zabovit sa luam pranzul in port fermecati de privelistea din fata noastra (Lacul Como in toata splendoarea lui) dar trebuia sa ne grabim un pic sa prindem cursa de ora 15 catre Bellagio (sa lasam macar 3 ore pentru vizitare Bellagio). Despre Bellagio si Lecco, voi scrie in alt articol.

---

VIZUALIZĂRI: 4917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI