Acasă, departe de casă

TIPĂREȘTE

Am ales pentru Scoția luna august pentru că atunci este timpul vacanței mari, dar și pentru că speram la o vreme mai bună pentru ceea ce aveam de făcut. În august are loc și festivalul Fringe în Edinburgh, acolo unde voiam să ne începem vacanța, iar din cauza lui, în această perioadă este o aglomerație de nedescris, ceea ce ne-a îngreunat puțin găsirea unui apartament. Prin urmare n-am putut să găsim unul pentru 5 nopți așa cum am vrut inițial, pentru că pe timpul festivalului proprietarii închiriază doar de la 7 nopți în sus.

Folosind un sait scoțian de rezervări dickins.co.uk/properties/ ... de/#Description, pe care prietenii cu care am fost îl folosesc pentru deplasările la copilul care stă acolo, am căzut de acord foarte repede, la un apartament pentru 7 nopți, consolându-ne cu avantajul că prețul scădea cu cât creștea numărul de nopți.

Am făcut niște simulări și pe booking dar am obținut prețuri mult mai mari decât ce am găsit pe dickins, mai ales în timpul festivalului, așa că prin decembrie am bătut în cuie rezervarea la 2/2 East ParkSide.

Condițiile de rezervare au fost: o taxă de 20 de lire (pe apartament, pentru toți 4) care însemna o donație de 5 lire de la fiecare pentru o asociație de persoane cu dizabilități, plătită la rezervare, odată cu un depozit de 350 de lire care urma să ne fie returnat la plecare. Pentru plata și returul depozitului de 350 de lire, într-o perioadă când lira a tot fluctuat, am pierdut din schimb valutar peste 200 de lei, pe care i-am suportat împreună cu prietenii noștri.

Apartamentul a costat 950 de lire, pentru fiecare familie revenind câte 475 de lire pe care trebuia să-i plătim pănă în iunie, ceea ce s-a și întâmplat, banii fiind retrași din card. Asta a însemnat aprox 68 de lire pe noapte, un preț foarte bun pentru Edinburgh, mai ales pe timpul festivalului Fringe.

2/2 East ParkSide a fost cea mai bună cazare a noastră din cele 5 pe care le-am avut în Scoția și o să încep cu sfârșitul, care o să spună totul în ceea ce privește afirmația pe care am făcut-o. În mapa de prezentare pe care am găsit-o în apartament era și un chestionar de feed-back, pe care trebuia să îl completăm la final. Prima întrebare suna cam așa: “V-ați simțit în apartamentul nostru ca în casa departe de casă? ”, întrebare la care am răspuns din toată inima, DA.

Am ajuns la Edinburgh cu un tren de la Glasgow, care circulă foarte des, cu care am făcut aprox o oră. De la principala gară din Edinburgh, Waverley, până la apartament am luat un taxi (de 6 persoane), care ne-a costat 8 lire pe toți și am făcut un drum de aprox 10 minute, iar ca distanță în jur de 2-2,5 km.

Am fost mulțumiți de cazare chiar înainte de a intra în apartament, pentru că ne-a plăcut foarte mult zona în care ne-a lăsat taxiul. Ulterior am descoperit o zonă rezidențială liniștită, cu blocuri mici, de 3-4 etaje, foarte aproape de Parcul Holyrood, o continuare a grădinilor Palatului cu același nume, în care au stat regii Scoției, care se afla nu așa departe de zona noastră și la poalele uneia din cele 3 coline renumite ale Edinburgh-ului, Arthur’s Seat, un deal escaladat de scoțieni și turiști pe orice fel de vreme.

Tot la categoria vecini am descoperit foarte aproape și singura piscină publică din Edinburgh, pe care am vizitat-o într-una din zile în speranța că o să ne și bălăcim o dată, dar cu toate că era deschisă până la 10 seara n-am găsit timp pentru ea. N-a fost să fie, ne-a părut rău dar este bine să știți de existența ei dacă nimeriți în zonă. Și ca să termin cu vecinii, vis-à-vis de noi era o clădire frumoasă, noi am crezut că este un castel, dar este Pollock Halls of Residence, un centru cu săli pentru conferințe și evenimente, care aparține Universității din Edinburgh.

Dar să revenim la apartamentul nostru. Noi nu ne-am văzut cu proprietarul pentru că oficiul de a lua cheile și a le duce înapoi la biroul lor, l-a făcut copilul din Edinburgh, căruia nu știu dacă am apucat să-i mulțumim destul. Am primit câte 3 chei fiecare, una de la intrarea în bloc și două de la intrarea în apartament. Fiind un bloc mic, cu 3 etaje, nu avea lift, dar apartamentul nostru a fost la parter, așa că n-am suferit cărând bagajele pe scări.

Ne-a plăcut foarte mult cum a fost împărțit acest apartament, ceea ce ne-a permis să avem o ședere plăcută, fără să ne călcăm pe bătături. Cele 2 camere aveau intrare dintr-un hol, pe la jumătatea căruia erau cele 2 intrări una în stânga și alta în dreapta. Pe holul acesta, la intrarea în camera mea, era un dulap. L-am deschis și am găsit acolo ce nu ți-ar trece prin cap. Așezate frumos pe rafturi erau sanitare, electrice, becuri, produse de curățenie, aspirator, trolere pentru cumpărături, fier de călcat, perii de toate felurile…. tot ce i-ar putea trebui unui om într-o casă. In capătul holului era o baie și pe partea dreaptă o altă ușă pentru intrarea în living și de acolo pe altă ușă în bucătărie. Toate spațiile au fost delimitate de multe uși, ceea ce a făcut să ne putem izola foarte bine unii de alții.

Cele 2 camere ale apartamentului au fost destul de mici și simple. În afară de pat și 2 noptiere, am avut o comodă cu multe sertare, ultimile două fiind pline cu prosoape și lenjerii de schimb, un dressing cu bară pentru umerașe dar și pilote și un mic cuier, care ne-a fost suficient pentru că mai era unul și pe hol, la intrare. Camerele au fost aproape identice, diferența a făcut-o faptul că una avea baia în cameră și cealaltă pe hol, dar cea din urmă compensa prin faptul că era mai mare. Prefer de departe baia la puțină distanță față de cameră, așa că le-am cedat din toată inima camera cu baie prietenilor.

Baia din cameră a fost un pic mai mică decât cea de pe hol, cu cabină de duș, față de cealaltă care a avut cadă. Baia noastră a avut în plus o poliță suficientă, pe care am putut să ne etalăm lucrurile și nu a fost nevoie să folosim dulăpiorul de sub chiuvetă sau pe cel mic, suspendat pe un perete, în care am găsit și o trusă medicală de prim ajutor, plină cu diverse.

Fiind la parter nu am avut balcon dar n-am simțit nevoia neapărat. Nu suntem nici unul fumători, iar living-ul ne-a satisfăcut pe deplin. Toată casa, mai puțin băile și bucătăria avea mochetă pe jos.

Living-ul și bucătăria au fost total separate de restul casei. Living-ul a fost locul în care ne-a plăcut foarte mult să stăm dimineața, înainte de plecare și să ne reunim seara, chiar dacă pentru puțin timp, pentru că reveneam acasă foarte târziu. În living era o masă pentru 6 persoane și una mai mică în fața canapelei de piele, un balansoar cu scăunel pentru întins picioarele pe care ne-am bătut permanent, TV, o vitrină cu pahare și rafturi cu diverse.

Pe masă am găsit un biblioraft cu instrucțiuni din partea Dickins Edinburgh, firma prin care am închiriat apartamentul. Dacă ceva ne lipsise în documentarea noastră, din biblioraftul ăla am aflat tot ce ne putea interesa. Am găsit acolo istoria apartamentului (povestea proprietarilor care primiseră casa moștenire și s-au gândit să o împartă cu cei îndrăgostiți de călătorii), instrucțiuni pentru apartament (unde găsim lucruri, cum dăm drumul la centrală, despre apa caldă, cum reciclăm, parola de WiFi), un ghid pentru Edinburgh, info de urgență (dacă avem nevoie de doctor, de ex), sugestii pentru restaurant, sugestii pentru cumpărături, unde se află cele mai apropiate supermarketuri, despre transportul în comun și recomandări pentru cea mai accesibilă companie de taxi, toate cu adrese și telefoane.

Bucătăria ne-a plăcut la fel de mult ca restul apartamentului. Foarte bine utilată, nu lipsea absolut nimic de acolo, senzația a fost și aici de acasă. Plită electrică, cuptor, mașină de spălat vase, mașină de spălat rufe, combină frigorifică, veselă, microunde, prăjitor, filtru, prosoape de bucatarie, zahar, ulei, otet, cafea, pungi, saci, staniol, …. absolut tot ce ai nevoie. În frigider am găsit o sticlă de vin și una de apă, de bun venit… foarte drăguți.

Evident că nu am avut nici o masă dar ne-am gospodărit excelent aici. Am descoperit imediat Tesco recomandat și de proprietar, dar și de copil, ca fiind cel mai bun pentru aprovizionare, am descoperit și Lidl și oricum erau destule supermarketuri în drumul nostru, deschise până la 11,12, Tesco chiar până la 1 noaptea. Asta ne-a prins foarte bine pentru că în fiecare seară, în drumul spre casă, ne cumpăram ce ne trebuia pentru a doua zi. Am început cu adaptorul pentru că am uitat că avem alte prize acolo și apoi ne luam în fiecare zi, în funcție de ce aveam nevoie. Dimineața, mâncam humus cu ardei roșu, lapte sau iaurt cu cereale și fructe, ne-am făcut și ouă, brânzeturi, mezeluri, ceai, cafea…... mic dejun ca acasă.

Chiar dacă am fost în august și chiar dacă am avut noroc de vreme bună și în unele zile am avut chiar și 24-26 de grade, noaptea era frig și am avut căldură permanent. Am avut instrucțiuni despre cum să folosim centrala, nu se putea fără.

Pentru că am închiriat mașina cu care urma să plecăm din Edinburgh în restul Scoției cu o zi mai devreme, ca să ne familiarizăm cu condusul pe invers, am vorbit cu proprietarul despre parcare încă de la rezervare. Am avut parcare gratuită, în parcarea din spatele blocului, dar am primit de la proprietar un permis de parcare pe care l-am afișat pe parbriz, pentru că în Edinburgh nu ai voie să parchezi unde vrei și chiar patrulau polițiști care lăsau amenzi, dacă nu aveai permisul de parcare afișat.

De acasă până în centru și înapoi seara, am ajuns pe jos în fiecare zi, cu vreo 2-3 excepții. După ce am văzut că suntem destul de aproape, cam 2 km și după ce am mers cu autobuzul în prima dimineață și am văzut că face la fel de mult, din cauza traficului aglomerat, am renunțat la mijloacele de transport. Am folosit autobuzul doar dacă am mers mai departe, prin împrejurimile Edinburgh-ului. Deci, cazat la 2/2 East ParkSide poți ajunge cu piciorul în 20-30 de minute în centrul Edinburgh-ului, în funcție de ritm, unde sunt concentrate aproape toate punctele de interes ale orașului. Drumul este drept și plăcut pentru că mergi pe artera principală, pornind de la gara Waverley sau de la Royal Mile, principala stradă a centrului istoric. Pentru noi 4, merita și cu taxi-ul care nu era așa scump, dar dacă din centru acasă ne costa aprox 7 lire, invers de acasă în centru, ne ocolea, din cauza sensurilor unice și era mai scump. Numai că beleaua era aproximativ aceeași, pentru că și el mergea prin același trafic aglomerat. Noi am mers pe jos dar prietenii noștri au folosit autobuzul supraetajat, care circulă ceas, la câteva minute, 1,60 lire o călătorie sau 4 lire abonament pentru o zi întreagă.

Ce ne-a uimit după cele 8 zile cât am stat în apartamentul din Edinburgh a fost lipsa prafului. Am găsit un apartament extrem de curat, dar după 8 zile în care n-am făcut nici un fel de curățenie, ci doar am menținut ordinea, chiuveta de la bucătărie, chiuvetele de la baie dar și vasul de toaletă erau la fel cum le-am găsit. Pentru noi a fost un mister și ne-am tot întrebat cum naiba acasă la 3 zile se vede din plin că folosești toate astea. Nu știu ce materiale folosesc, care nu rețin mizeria sau din cauza ploilor zilnice aerul este atât de curat, dar am lăsat apartamentul aproape la fel de curat cum l-am găsit fără să mișcăm un deget pentru curățenie.

Apa de la robinet bună în toată Scoția ne-a scutit de cărat și am făcut și o economie.

Ca să termin la fel cum am început, da, apartamentul 2/2 East ParkSide, cu 2 dormitoare, 2 băi, living și bucătărie foarte bine dotată, departe de a fi un apartament wow, ci doar unul obișnuit, a reprezentat pentru noi, timp de aproape 8 zile, casa departe de casă.

---

VIZUALIZĂRI: 2067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI