Bucate gustoase la Viscri

TIPĂREȘTE

Mergem să descoperim un sat săsesc ascuns printre colinele Transilvaniei, un sat izolat de restul lumii prin drumurile sale desfundate și găurite. O frumoasă biserică fortificată a apărat comunitatea secole de-a rândul, case trainice se înșiră una după alta formând un front comun la șosea, porți solide ascund gospodării întinse. În ultimii douăzeci de ani satulViscri a început să capteze atenția turiștilor datorită clasificării în patrimoniul UNESCO, dar mai ales ca urmare a deciziei prințului Charles de a achiziționa o proprietate în localitate. Dar impresiile despre sat și biserica-cetate nu fac obiectul articolului de față, acum vreau să vă povestesc puțin despre experiențele culinare trăite la Viscri.

După ce vizitezi principalul obiectiv turistic al zonei în care te afli și vizita durează cel puțin două ore și se desfășoară în preajma amiezii, ai tendința de a poposi într-un loc unde să îți potolești foamea cu ceva. Toți căutăm un gen de local deosebit, drăguț, care să ne încânte de la prima ocheadă și, mai ales, care să ne introducă în bucătăria locală prin bucatele gătite acolo. Am descoperit două astfel de „localuri” cu aspect rustic și produse gustoase. Deși timpul era dușmanul nostru, foamea și pofta s-a dovedit mai tare și ne-a îndemnat să urmăm cărarea către porțile acestor afaceri de familie. Citisem în câteva articole despre prăjiturile de casă din Viscri, iar la intrare în biserica fortificată am luat un fluturaș publicitar care ne scria despre aceeași prăjitură.

Café & Artizanat – Viscri 73. După ce am ieșit din interiorul fortificației albe am coborât prin păduricea de conifere spre o a doua uliță pietruită, paralelă cu cea pe care am urcat spre biserica-cetate. În apropiere o poartă larg deschisă și o mică firmă metalică ne informează că am ajuns la „Café & Artizanat”. Nimic sofisticat, totul cât se poate de normal și rural: o casă, o poartă de lemn, o curte lungă. Ce au realizat oamenii aceștia aici? Un loc rustic unde se poate lua masa degustând produse de casă. Pe partea dreaptă, probabil în clădirea fostei șuri a gospodăriei au fost amenajate două locuri unde se poate mânca: mese lungi acoperite cu ștergare albe de casă, o vază în care„ Cresta-cocoșului” stă mândră, bănci de lemn sau scaune, ghivece cu mușcate roșii. Între cele două spații amenajate cu mese se află Prăvălia Asociației Femeilor din Viscri, o încăpere-prăvălie de unde puteți achiziționa celebrii ciorapi de lână și pâslari, dar și alte produse din pâslă (pălării, gentuțe), precum și alte produse locale (dulceață, miere). Toate având „etichetă care garantează calitatea și comerțul corect pentru șosetele și produsele din pâslă”.

Unul din spațiile consacrate degustării era deja ocupat de un grup de peste 12 persoane vorbitoare de limba germană care deja își gâdilau papilele gustative cu bucatele din Viscri. Am luat loc la o masă din cel de-al doilea spațiu, vis-a-vis de alți doi clienți; fata care servea pe străini ne-a observat și ne-a rugat să așteptăm două-trei minute – timp pe care l-am folosit pentru a privi mai cu atenție în jurul nostru. Într-un astfel de loc nu ne așteptam să primim un meniu clasic, așa că am întrebat direct ce preparate au disponibile în acel moment. Astfel, am primit un castron mare de ciorbă de fasole cu fâșii de carne de porc („stropul” de tarhon – cred – a făcut-o delicioasă), felii de pâine țărănească de casă și un ardei iute au completat porția. Colegul s-a „delectat” cu o bucată de pui de țară la grătar și cartofi prăjiți (la care a primit bonus doi mici), plus o salată de castraveți murați și ceapă murată – delicioasă. Drept băutură ne-a fost sugerată o carafă de suc de soc cu miere – licoarea de culoarea aurului (dulce, dar în același timp și un pic acidulată) s-a dovedit a fi de nota 10. La urmă am vrut să mâncăm și prăjitura cu fructe despre care citisem, din păcate desert nu mai aveau nimic făcut în acel moment. Toată consumația a costat 55 lei, preț pe care îl consider bun pentru calitatea mâncării preparate în casă, dar mai ales pentru gustul nemaipomenit al bucatelor.

Casa Onea – Viscri 199. Cu gândul la prăjitura pe care o ratasem ieșim din curte și la câteva case distanță descoperim alt loc de luat masa și, în același timp, brutărie tradițională. Aici decorul este puțin mai „elaborat” (doar puțin), începând cu firma de la intrare și până la spațiile cu mese. Un panou de lemn ne anunță că aici găsim pâine tradițională, un atestat de produs tradițional fiind afișat pe poartă, alături de prețul produsului 6 lei/kg. Pofta ne împinge către curte unde descoperim de data aceasta și un meniu scris de mână care prezenta meniul disponibil în acea zi. Pe dreapta se află un spațiu în stil rustic cu mese de lemn masiv, iar pe stânga un aranjament din paleți de lemn și perne, un fel de „cafenea” în aer liber, la umbra unor copaci, te ademenesc să savurezi o cafea.

Prin curte trebăluia însăși doamna Onea care coordonează activitatea la bucătărie, dar și la minibrutăria din spatele curții. Pâinea de casă coaptă în această gospodărie l-a atras chiar și pe prințul Charles (bzb.ro/stire/povestea-fam ... -cu-maia-a82291). I-am spus că dorim să cumpărăm o pâine, am fost îndrumați către încăperile brutăriei spre a ne alege personal o bucată. În fața cuptoarelor cu lemne erau scoase la răcit o „șarjă” de pâini – un aer fierbinte se ridica dinspre „bolovanii” negri, căci așa arată minunăția de pâine de casă după ce e scoasă din cuptor. După ce se răcește puțin, fiecare pâine este bătută efectiv cu un lemn până sare toată arsura de deasupra și pita rămâne aurie. Pe un raft cu mai multe polițe sunt aliniate pâini rotunde, rumene, care încă împrăștie un miros amețitor de coptură. Am ales o pâine pe care am considerat-o „mai mică” – a avut totuși 2,5 kg.

După ce am plătit pâinea de casă ne-am aruncat ochii pe meniul afișat în pragul ușii și am zărit cuvântul magic: „prăjitură”. Repejor am întrebat: - Aveți prăjitură? – Da, avem lichiu. Nedumeriți, fiindcă nu înțelesesem prea bine denumirea, am întrebat: – Ce e ăla? . O prăjitură săsească cu griș și smântână. Bineînțeles că am dorit și noi câte o porție; peste câteva minute am primit câte un sfert dintr-o prăjitură gustoasă și inedită pentru noi (vă las să citiți rețeta în acest articol: jurnalul.ro/timp-liber/cu ... hiu-555818.html). Am plătit câte 5 lei/porția și am plecat mulțumiți că ne-am îndeplinit dorința de a mânca o prjitură de casă la Viscri.

Recomand cu căldură un popas în aceste puncte de gastronomie locală, locuri fără prea multe brizbrizuri, naturale, cu oameni buni și primitori, cu mâncare proaspătă și gustoasă. După o plimbare pe ulițele satului și pe scările înguste ale turnului bisericii fortificate se impune o oprire la una din „cafenelele rurale” din Viscri. Cu prisosință!

---

VIZUALIZĂRI: 9802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI