Cel mai mizerabil ştrand în care am fost în viaţa mea

TIPĂREȘTE

Păcat de apa aia cu adevărat extrem de sărată şi probabil cu efect terapeutic, dacă nu ar fi riscurile ridicate de lipsa de igienă.

Ştrandul e dincolo de orice limită admisibilă a mizeriei, deşi intrarea nu e tocmai gratis - parcă 12 lei de persoană, dublu faţă de Lacu Sărat (Brăila) de exemplu, unde condiţiile deşi modeste sunt totuşi mult mai bune de cât la ştrandul Paradis.

Paradisul microbilor, poate.

Deşi era puhoi de lume (am fost într-o duminică, pe vreme bună), au doar câteva cabine de schimb, vreo 3-4, nu mai mult. Se stătea la coadă la cabine.

Mizeria de pe jos în aşa-numitul vestiar era deja în stadiul de mocirlă.

Uşile cabinelor nu aveau zăvoare funcţionale - atâta nesimţire este în locul ăla, încât nici măcar un nenorocit de zăvor la uşă nu au fost în stare să înlocuiască. Din pretul unui singur bilet de intrare cumperi un zăvor şi-ţi rămâne şi rest.

Era o femeie de serviciu care tot plimba o caldare cu un lichid vâscos şi un mop. Cu lichidul din căldarea respectivă nu se putea pune problema curăţeniei - întindea de colo-colo un fel de bale de o culoare dubioasă, între gri şi maro. Probabil era economie şi la apa potabilă, nu doar la zăvoare.

Igiena în locul ăla pare a fi lăsată exclusiv în sarcina sării din apa ştrandului.

Apa la duşuri: gheaţă!

Pe scurt: un loc în care nu aş reveni niciodată, simpla relatare îmi întoarce stomacul pe dos. În Sărata Monteoru? Poate, am înţeles că sunt hoteluri cu piscine proprii şi baze de tratament.

Dar nu la ştrandul Paradis!

---

VIZUALIZĂRI: 1396 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI