Mănăstirea Sokolski, o oază de linişte şi pace sufletească

TIPĂREȘTE

Întotdeauna când plecăm în vacanţă, fie ea cât de mică, ardem de nerăbdare să intrăm în starea aceea specifică ce pentru noi înseamnă deconectare, libertate, relaxare, odihnă, sete de explorare, cunoaştere, socializare. Însă, de fiecare dată, în orice ieşire, vizităm cel puţin un lăcaş sfânt, nu pentru că am fi excesiv de religioşi, ci pentru că, pe lângă faptul că ne ajută să ne încărcăm cu energie pozitivă, simţind acea apropiere de divintate, încercăm să călcăm curţile mănăstirilor care ne ies în cale mai ales pentru atmosfera de linişte sufletească degajată.

Aşa s-a întâmplat şi în minivacanţa de 1 Mai de anul acesta când ne-am început incursiunea spre Stara Zagora, pe meleaguri sud-dunărene, cu un popas la mănăstirea Sokolski, după ce trecuserăm de Veliko Târnovo pe faimosul E85 şi chiar după ce lăsaserăm în urmă Gabrovo. Parcurgând 14 km după ce am trecut de Gabrovo, de fapt înainte de a intra în pasul Shipka, apar indicatoare ce îndrumă la stânga pe o şosea secundară către mănăstirea Sokolski şi complexul etnografic Etar. De la Etar, există drum asfaltat ce se bifurcă la dreapta către mănăstire, distanţa dintr aceste două obiective fiind de 4 km.

În zona Balcanilor de nord, pe unul dintre versanţii săi, în amonte de râul Yantra, la început, prin 1832, arhimandritul Yosif Sokolski ajunge în regiunea sa de baștină, însoțit de un alt călugăr, Agapii. Cei doi au ales terasa din piatră din fața peșterei Sokolova pentru locul noii mănăstiri și au săpat prima biserică în colții de stâncă de calcar. Biserica era mică și de lemn, iar lângă ea era construită o casă primitivă din lemn. Totul a fost terminat în ianuarie 1833, iar locul ales era cunoscut printre localnici drept ”La Șoim”.

Cadrul natural în care a fost ridicată este unul de poveste, căci priveliştea ce se deschide ochilor de la nivelul stâncilor pe care se află, spre văile înconjurătoare, este de vis. Apoi, un an mai târziu, cu ajutorul donaţiilor oamenilor din satele apropiate, a fost ridicată o biserică mare sub oblăduirea aceluiaşi arhimandrit Iosif numit şi Sokolski, care ridicase şi bisericuţa pe vremuri. De aceea, acesta este considerat a fi întemeietorul lăcaşului, de la care a luat și numele. Deși, parcă amândouă derivă de la numele peşterii vecine. Sfințirea bisericii a fost efectuată de către episcopul mitropolitan din Veliko Târnovo, Ilarion al Cretei, pe 15 august 1834.

Ceea ce am găsit şi noi este aceeaşi realizare din 1834, ceea ce înseamnă că mănăstirea nu este una foarte veche, dar este foarte frumoasă şi foarte iubită printre bulgari. Complexul mănăstirii este dispus pe două niveluri, ceea ce reprezintă un lucru neobişnuit. Biserica mănăstirii este situată undeva mai jos, la un nivel inferior și mai mic, fiind înconjurată pe trei laturi de stânci, iar în nord deschizându-se un hău şi acea priveliște frumoasă de care vă spuneam. Restul clădirilor se află pe nivelul mai înalt și mult mai larg de la care turla bisericii mănăstirii abia dacă se zăreşte în dreapta jos. Curtea în care se pătrunde după ce se intră pe poarta pietruită, nu prea înaltă, te uimeşte prin grădina sa generoasă, foarte îngrijită, cu flori, gazon, brazi şi alei pietruite. Clădirile administrative şi chiliile se află dincolo de grădină, la intrare sunt câteva prăvălii cu suvenire şi produse făcute în casă de măicuţele rezidente, fiindcă mănăstirea este de câteva zeci de ani încoace de maici, după ce ani buni fusese de călugări.

Piesa de rezistenţă a curţii generoase, însă, o reprezintă fântâna deosebită, circulară, din piatră albă, cu opt robinete, opera marelui arhitect şi constructor autodidact din perioada Renaşterii Bulgare, Kolyu Ficheto. Acesta a construit-o în 1868 şi de atunci a rămas funcţională, acum se afla în restaurare. Circulă şi legenda legată de fântână, conform căreia apa sa nu numai că nu seacă niciodată, dar este şi tămăduitoare, putând lecui anumite boli sau ține departe vrăjile rele. O altă legendă spune că în vremurile Imperiului Otoman, multe fete tinere de prin părţile locului și-au pus capăt zilelor alegând să sară în abisul de dincolo de biserică și să moară mai degrabă decât să-și schimbe credința ortodoxă și să se convertească la islam.

Se crede că maestrul Kolyu Ficheto ar fi responsabil și de zidul de piatră frumos și solid al mănăstirii, precum și de osuarul de lângă biserica mănăstirii.

Încă de la început, mănăstirea a avut și rol educațional fiindcă în anul 1836 arhimandritul Sokolski a deschis o școală pentru copiii din satele înconjurătoare, școală la care a predat vremelnic și renumitul profesor Neofit Bozveli, unul dintre liderii Renașterii Bulgare.

Biserica mănăstirii are hramul Adormirii Maicii Domnului, de aceea zilele acestea, amintindu-mi acest lucru, m-am gândit să aștern câteva cuvinte, poate vor fi de folos celor ce vor trece prin pasul Shipka și vor vrea să se abată puțin să-i treacă pragul acestei frumoase mănăstiri.

Pronaosul este pictat în nuanțe uluitoare de albastru și atât acesta, cât și frescele interioare au fost realizate în anul 1862 de preotul Paul Zograf și de fiul acestuia, Nikola, din satul Shipka. Iconostasul a fost finalizat, de asemenea, în 1862, de către maeștrii școlii de pictură din Tryavna, în timp ce principala icoană a bisericii a fost pictată de un cunoscut pictor al acelor vremuri din Gabrovo, Hristo Tsokev.

Se crede că icoana Fecioarei cu Pruncul, așezată în partea stângă a bisericii, este făcătoare de minuni. Astăzi, frescele interioare se află într-o stare deteriorată, mai bine s-au păstrat cele exteriore din pronaos.

Ar mai fi de spus că așa cum s-a întâmplat cu multe alte mănăstiri din Bulgaria, și mănăstirea Sokolski a fost strâns legată de lupta de eliberare a poporului bulgar de sub dominația otomană. Această mănăstire a fost refugiul revoluționarilor împotriva guvernării otomane, oferind adăpost ”apostolului libertății”, Vasil Levski, precum și detașamentului căpitanului Dyado Nikola, un alt luptător pentru eliberare națională. Mănăstirea a jucat un rol important în perioada revoltei din aprilie 1876. În această mănăstire, liderul bulgar Tsanko Dyustabanov a format un grup de voluntari pentru rezistență. În timpul războiului ruso-turc, mănăstirea a fost transformată în infirmerie pentru soldații ruși răniți. Un mic muzeu păstrează astăzi o colecție de exponate legate de mișcarea de eliberare națională, precum și obiecte personale ale lui Vasil Levski.

În zilele noastre, mănăstirea Sokolski oferă celor interesați și spații de cazare cu facilități private sau la comun la prețuri foarte accesibile. Există la mică distanță și o mehana unde se poate lua masa la prețuri rezonabile, cu preparate tradiționale. În zonă sunt mai multe trasee de drumeții montane, inclusiv unul ce duce la complexul etnografic de la Etar, de două ore, traversând un areal superb. Transportul public face legătura regulat cu orașul Gabrovo, drumul asfaltat, chiar cu serpentine, nefiind foarte dificil. Aproape de mănăstire, o poiană de unde peisajele bucolice ale munților Stara Planina sunt desprinse parcă din benzi desenate, e un bun loc de picnic, de fapt acolo ne-au atras și nouă atenția oamenii ieșiți la iarbă verde.

Scurtul noastru popas la mănăstirea Sokolski a fost așa cum ne-am așteptat: agreabil și liniștitor, am plecat încântați că ne-am clătit ochii cu pitorescul Balcanilor de nord și cu inima mai ușoară în încercarea timidă de a ne apropia de Dumnezeu.

Sursă de informare:

http://www.bulgariamonasteries.com/en/sokolski_monastery. html

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=dd50C9HsajE

---

VIZUALIZĂRI: 2539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI