'S-a stins lumina lumii', pași prin Zemun și istorie

TIPĂREȘTE

O oprire la Belgrad în drumul nostru spre Croația, prea scurtă pentru a fi ales centrul orașulu ca loc de cazare, așa că m-am îndreptat în alegerea hotelului - Villa Forest - spre un loc lângă autostradă dar nu la întâmplare, ci în Zemun, cartierul istoric de care cumva suntem legați și noi, românii. Doar aici într-o zi de 11 august “s-a stins lumina lumii”, așa cum scrie pe o piatră de mormânt în catedrala din Alba Iulia, cuvinte spuse de un călugăr ce l-a cunoscut pe eroul Europei.

După ce am rezolvat cazarea și masa de prânz, am plecat la pas spre Dunăre, o distanță de cam 5 km, măricică totuși într-o zi bine însorită de mai. La început, venind dinspre Villa Forest am fost puțin dezamăgiți de peisaj dar treptat, intrând mai adânc în cartier, am început să-i gustăm frumusețile. Este un loc ce și-a păstrat ceva din ceea ce pe mulți dintre noi farmecă, aspectul cumva al caselor sec. XVIII - XIX, case vechi și străzi înguste în pantă, pietruite în care sunt câteva terase peste care dai de multe ori întâmplător și unde poți să te răcorești vara la o bere, plătind în dinari sau euro, între drumurile pe care le faci la monumentele din jur, cel mai important, simbolul Zemun fiind chiar Turnul Mileniului.

Turnul Mileniului este un loc de neratat pentru orice vizitator al Belgradului, chiar dacă nu este iubitor de istorie. Din acest turn admiri o frumoasă priveliște a zonei sau, dacă ești norocos ca noi, găsești acolo sus o persoană dragă din comunitatea AFA, mare iubitoare de călătorii și care scrie superb! Dar acest turn care drept să spun nu m-a încântat foarte mult cu aspectul său, un amestec de mai multe stiluri arhitecturale, are o istorie și ea cu un corespondent românesc pentru că se spune că și la noi ar fi fostul unul. A fost construit atunci când maghiarii au sărbătorit împlinirea a 1000 de ani de ocupare a Câmpiei Panonice, aici și cei 440 de ani de la victoria împotriva otomanilor și a fost inaugurat la 20 august 1896. Atunci a fost anul când maghiarii au ridicat 4 astfel de turnuri, în fiecare cel mai îndepărtat colț al imperiului, alături de alte construcții grandioase. Zemun era cel mai sudic oraș al imperiului iar locul ales pentru construirea turnului a fost dealul Gardoș, pe ruinele vechii cetăți din sec. XII din care au rămas câteva resturi de piatră, cărămidă și mortar. Dar a venit rapid anul 1918 și visele de început de mileniu doi au zburat!

Contra unei taxe - îmi pare rău dar chiar am uitat cât a fost, oricum nu mare -se poate urca la etaj de unde panorama este splendidă: după ce privirea se oprește asupra caselor din Zemun, a frumoaselor turle ale bisericii Sf. Nicolae din apropriere, în depărtare se văd cartierele Belgradului, câmpiile lucrate ale Voivodinei și cursul Dunării și râului Sava la locul lor de unire unde scaldă Insula Mare de Război.

Turnul are mai multe nume, după legendele ce au circulat aici și după iubirea sau ura localnicilor față de cei ce le-au călcat pământurile. Cel mai drag ne-ar fi nouă Kula Sibinjanin Janka, adică Turnul lui Janos Hunyadi în maghiară cum e trecut pe placa de comemorare, nume dat din dragostea locuitorilor pentru cel ce a murit de fapt în vechea cetate cu peste 400 de ani înainte de construcția turnului.

I se mai spune și Turnul Gardoș după numele dealului și a unui erou local.

Turnul a fost folosit în secolul trecut de pompieri, apoi a intrat în circuitul turistic, azi aici se țin spectacole și expoziții.

Nu pot să nu amintesc, deși am văzut și alte locuri frumoase în Zemun, de Zemunski Kej, Kej Oslobođenja - Promenada Liberării - este pe malul drept al Dunării, este destul de lungă, aproximativ 2.5 km și este un loc frumos, plin de terase și câteva restaurante vechi de peste 100 de ani, locul pe unde au fost cândva taberele militare creștine din care făceau parte și mulți români.

Zemun a fost cetate separată de Belgrad, astăzi este o suburbie a acestuia, cu o priveliște frumoasă la apele care-l scaldă, Dunărea și Sava ce-și unesc forțele chiar în zona belgrădeană. A fost o zonă, ca toate aproape din Balcani, locuită încă din neolitic, a fost cucerită de celți și romani când s-a numit Taurunum, vizitată de cruciații care i-au zis Mallevila, apoi ceva mai târziu, cucerită de slavi devine Zemun, numele se crede că ar însemna “pământ”. Era o localitate liberă la granița dintre regate și imperii până o cucerește sultanul Suleiman Magnificul în 1541 și abia în sec. XX ajunge să fie iar a sârbilor și devine suburbie belgrădeană. Ca tot ce ține de zona balcanică și Zemun are o istorie interesantă pe care, dacă o citiți pe sfântul net, aflați povești despre Regatul Gepizilor, pașalâcuri turcești din zonă, influența germanilor și multe altele, toate legate de zona deosebită a localității lângă cele două mari ape curgătoare, căi navigabile importante. Așa a ajuns un important avanpost militar și poate unul din cântecele de lebădă ale unui mare imperiu care a ridicat aici Turnul Mileniului.

Dacă vreți să știți, în drumurile noastre am remarcat că sârbii, și nu doar ei, au păstrat cam tot ce a fost de valoare de la cotropitorii lor, chiar dacă mânia, mascată sau nu, există și azi, fapt ce se observă cel mai bine la turn.

Zemun este un loc frumos în Belgrad, mi-ar place să-l revăd în liniște și nu uitându-mă la ceas, poate doar la cel din turnul bisericii Sf. Nicolae. Un tur al cartierului în care să vezi cam tot ce are demn de văzut - teatrul, gimnaziul, poșta și alte clădiri vechi pe lângă cele văzute de noi - ia cam 4 - 5 ore pe un traseu de 4 -5 km, după cum rătăcești de voie sau de nevoie, după anotimp sau după câte pauze faci la terasele plăcute (traseul prin cartier îl calculasem pe hartă, înainte de concediu dar știți cum e, omul propune, Dumnezeu dispune). Și mi-aș dori să revin pentru a sta fără ceas într-un amurg pe unul din “splavovi”, restaurantele lor plutitoare, cu ceva pește de Dunăre făcut așa, sănătos, balcanic.

Sunt ceva locuri de cazare în cartierul Zemun dar se poate ajunge ușor cu autobuzele locale sau taxi, distanța față de centrul istoric al Belgradului este de aproximativ 7 - 9 km. Poate fi un loc de popas și numai pentru o scurtă odihnă și o masă bună în drumul spre Croația, Zemun este aproape de autostradă și are locuri bune pentru masă. Și are turnul pe care să nu-l ratați.

Așa cum spuneam, Zemun n-a fost ales întâmplător. Știam că aici “atletul lui Hristos” cum l-a numit papa acelui an l-a învins la Belgrad pe Mehmed al II-lea Cuceritorul instaurând pacea creștină în zonă pentru câteva decenii, până la Suleiman Magnificul. Și același papă a hotărât ca amintirea acelei victorii să fie veșnică și clopotele bisericilor catolice să o anunțe zilnic la ora 12, fapt respectat și azi. Dar anul acela 1456, a însemnat moartea din cauza ciumei, la 2 săptămâni de la victoria ce a emoționat Europa creștină, a celui pe care, chiar marele învins și rănit în luptă, sultanul Mehmet al II-lea Cuceritorul l-a plâns: “... inamicul meu, la moartea lui m-am întristat pentru că lumea nu a mai cunoscut niciodată un asemenea om”. Era, este vorba despre Iancu de Hunedoara. Azi, de fapt ieri a fost a 561 zi de 11 august de la stingerea luminii lumii.

Webmaster, te rog dacă se poate, youtube Kula Gardos Zemun. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI