Plajele salbatice din Skiathos (II)

TIPĂREȘTE

E cald afara, e inca vremea vacantelor. Bucurati-va de ele din plin, ca vara-i scurta pe la noi si iarna-i lunga. Si iarna nu-i ca vara!

De ce ne place noua Clujul, Iasiul, Timisoara? Pentru ca sunt orase studentesti in care esti inconjurat, mai ales in centrul lor, de multi tineri. De ce-mi place mie Skiathos? Pentru ca, printre altele, in zona Troulos-Koukounaries, gasesti mereu aceeasi atmosfera tinereasca, precum intr-un mare centru universitar.

Dar sa revenim la plajele noastre.

Ziua a doua a periplului meu pe carari mai putin umblate ale insulei Skiathos, incepe tot “de-acasa” de la vila Elpiniki, dimineata devreme. Ziua se anunta caniculara, deci mersul pe jos nu va mai fi atat de usor. Fata de la barul tavernei Victoria, care e “vis-a-vis” de vila mea si unde-mi beau uneori cafeaua, mi-a zis intr-o zi: “Stiti, pe fluturasul acela care-l gasiti peste tot prin Skiathos, e scris un anumit orar al autobuzelor, dar inainte de ora 9, autobuzele de pe ruta Skiathos city-Koukounaries, nu vin chiar la fiecare 20 de minute ci mai rar, cam o data la o jumatate de ora”. Asadar, am pornit-o pe jos, pe o sosea necirculata la acea ora, spre statia nr. 23 (Mandraki), unde, de langa hotelul Caravos, porneste drumul prin padure, spre plaja Mandraki-Elias. E greu sa mergi “in pas alergator” de la statia 19 (Troulos) la statia 23 (Mandraki), caci, soseaua “urca” pe-o colina si marea apare in toata maretia ei, la picioarele tale, printre mici palcuri de verdeata. Esti mereu tentat sa te opresti si sa culegi imagini. Intre Troulos si Koukounaries, natura e-atat de colorata, incat poti scoate fara doar si poate, un album de arta fotografica.

In timp ce hotelul Caravos isi facea inca somnul de dimineata, cativa tineri, unii pe jos, altii cu scuterele, se avantau spre padurea de pini, pe-un drum interesant, nisipos pe alocuri, ceea ce ma face sa inclin sa cred ca pe-aici, odata, demult, era un fund de mare. Padurea? Aveam un alt album fotografic in fata!

Odata ajuns, dupa o jumatate de ora buna de mers, la parcarea plajei Mandraki-Elias, te intampina un panou care-ti da de-nteles ca aria golfului Elias si a padurii Mandraki, e-o rezervatie ecologica protejata, n-ai voie pe-acolo, nici sa fumezi, nici sa arunci gunoaie. Tot acel panou iti indica si directia spre plaja Krifi Ammos.

Spre stanga. Intre cele doua plaje, situate cam la jumatatea distantei Aselinos Beach-Banana Beach, e de mers ceva vreme, drumul urca, coboara si serpuieste de-a lungul tarmului, prin padurea de pini. Din cand in cand te mai intalnesti cu alti turisti cu rucsacu-n spate sau cu cate un scuter sau ATV. Se pare ca acestia o pornesc de-acasa devreme, ca sa prinda cate un sezlong pe plajele nu foarte mari, dar foarte salbatice, Agistros, Elias-Mandraki sau Krifi Ammos. Plaje pe care singura sursa de a-ti potoli setea sau foamea, e o taverna sau un mic snack-bar. Plaje unde betonul cu avantajele si dezavantajele sale, inca n-a ajuns. Cum nimeni nu poate cobori cu vehiculul pe plaja, zona padurii de la intrarea pe aceste plaje, devine in scurt timp, loc de parcare.

Este plaja, care impreuna cu Agistros, mi-a placut cel mai mult. Plaja mica, izolata, cu dotari minime si cu o apa calda si limpede. Aici am ramas pentru balaceala. Chiar daca are si portiuni pietroase, nu exista in micul golf nici un arici de mare. Tot fundul golfului “e la vedere”, apa e putin adanca. Trebuie sa te indepartezi mult de mal, ca sa poti inota. Este ultima plaja cu adevarat “salbatica” de genul "o plaja, o taverna”, dintre toate cele 6 plaje vizitate. Cele ce urmeaza poarta deja germenii “civilizatiei”, si, chiar daca sunt ascunse in golfuri impadurite si drumul pana la ele, e inca de pamant, sunt prea aproape de statia nr. 26, Koukounaries si rezervatia Koukounaries, asadar, sunt usor accesibile si mai aglomerate.

Aici se termina “drumul forestier” de culoare “galbui-portocalie” ce incepe la Aselinos. De-aici, o mica sosea de legatura, te poarta la statia nr. 25, Agia Eleni. Plaja este destul de mare, amenajata, aglomerata, dotata cu taverne mari si cu un centru de sporturi nautice. Dar si mai aglomerata mi s-a parut parcarea, situata deasupra plajei. Agia Eleni, desi izolata, nu mai este o plaja atat de salbatica, precum ai banui ca este, privind harta insulei.

Banana Beach e impartita in doua: “Big Banana” si “Little Banana”. Este statiunea tineretului, unde au loc discoteci “de zi” sau “de noapte”, uneori “non-stop”, anuntate din timp prin afise lipite in cele 26 de statii de autobuz sau prin Skiathos-city si mai ales la intrarea in rezervatia Koukounaries. Este un fel de Vama Veche+Costinesti., luate impreuna. “Big Banana” are deasupra ei, prin padure, si un teatru de vara, unde au loc spectacole de muzica tanara. Atunci e nebunie. Dar totul e OK, galagia nu se aude nicaieri, locul e destul de departe de vilele din jur. Precum “vamaiotii” nosti si “fanii” “beach party”-urilor de aici, au un nume: ”Bananistas” si sunt raspanditi prin intreaga lume. La cele doua “banane”, se ajunge din statia nr. 26, Koukounaries, (capat de linie), urcand un mic deal, dar in prezent, teatrul de vara, e un mare santier, totul pe-acolo e inestetic. In zona, in padurea aflata pe-o costisa din capatul frumoasei plaje Koukounaires, a mai aparut si un al doilea santier, bine ascuns in padure, unde se inalta, se pare, un hotel modern. “Big Banana”, locul unde au loc discoteci spontane chiar si in taverna sau pe terasa ei, e-o plaja mare si destul de lunga si lata, frumos amenajata. “Little Banana”, ce se afla imediat in continuarea ei, intr-un mic golf, dupa un promontoriu stancos, e un limb ingust de nisip pe care s-au asezat cateva zeci de sezlonguri si umbrelute, si unde lumea face plaja si baie ca si pe orice alta plaja de pe insula. Doar ca aici, toata lumea e in costumul lui Adam si Eva. Asadar, “no photos”.

De fiecare data cand plec din Skiathos, am o senzatia de bucurie neimplinita. Niciodata nu pot sa ajung peste tot pe unde mi-as fi dorit. Insula are multe oferte. E-o insula complexa si poate, completa, pentru toate gusturile, buzunarele, pentru toate pretentiile. E-o insula pentru ochi si suflet, ce-ti ofera adevarate lanturi de golfuri mici in care se ascund plaje cu nisip fin si apa limpede, insirate ca margelele pe-o ata, mai ales de-a lungul soselei principale, sau dimpotriva, golfulete si plaje izolate si salbatice, mai greu accesibile, precum Agistros, Elias-Mandraki sau Krifi Ammos. E-o insula destinata atat tinerilor, prin complexul Koukounaries, plaja muzicala “Big Banana” si vilele sale satelite, fara mari pretentii de lux dar si o insula pentru varstnici, mai ales englezi, cu hoteluri de lux, situate mai ales in zona soselei Skiathos city-Koukounaries.

Skiathos, e-o insula cu multa verdeata si flori, pe care le gasesti prin curtile mai tuturor locatiilor de cazare, fie ele si mai “low-cost”, precum e campingul din Koukounaries. E-o insula cu multe taverne si cu un mare bazar, situat in capitala, in Skiathos-city, si-un port, de unde poti porni in cateva excursii optionale grozave. E-o insula mica, ce-o poti strabate “cu piciorul” si in care, gratie aeroportului, poti ajunge in timp record. Daca Thassos, spre exemplu, nu mai are secrete pentru mine, Skiathos, le are si inca din plin. Si-apoi, mai sunt si vecinele ei, Skopelos si Alonissos, usor accesibile cu feribotul, alte doua insule ce-ti incanta privirile si inima.

Sa fie Skiathos, “insula perfecta”, un fel de “miss Univers” a Greciei? Greu de raspuns!

@Web, te rog clipul acesta sau altul cu un “beach party” pe Big Banana, mersi!

https://www.youtube.com/watch?v=wAK53BfNhl0

---

VIZUALIZĂRI: 2816 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI