Casa Ştefania - o pensiune cu ştaif

TIPĂREȘTE

Deoarece review-ul de astăzi se referă la o locaţie turistică situată într-o zonă cu o puternică influenţă săsească, Mărginimea Sibiului, m-am gândit că în titlul dat de mine s-ar potrivi un cuvânt de origine germană, care ar sintetiza cum nu se poate mai bine ceea ce am văzut şi experimentat eu acolo. Pe lângă alte sensuri, sau înţelesuri, cuvântul ştaif (din limba germană - steif) mai înseamnă a fi elegant, distins, rafinat, iar eu cam aici aş încadra Casa Ştefania din Tălmăcel.

Cunosc destul de bine Mărginimea Sibiului, de-a lungul timpului am avut rezervări la mai multe pensiuni din zonă, însă la Casa Ştefania, de câte ori am sunat, de fiecare dată primeam acelaşi răspuns: nu avem camere libere, ne pare rău, dacă doriţi mai sunaţi-ne, să vedem ce putem face, iar pe la jumătatea lunii iulie norocul mi-a surâs, reuşind să fac rezervare pentru o cameră dublă matrimonială.

Goniţi de căldura tropicală care s-a abătut asupra sudului ţării, am pornit la drum cu speranţa că la Tălmăcel lucrurile vor sta altfel, că răcoarea atât de mult râvnită ne va îmbia să petrecem clipe minunate aici.

Am parcurs lungul drum pe Valea Oltului, destul de aglomerat (cum altfel?) iar la intrarea în Tălmaciu, din DN 7, sau E 81, cum doriţi să-i spuneţi, am virat la stânga, intrând pe DC61, către Tălmăcel, care este asfaltat, dar cu denivelări. Cei patru kilometri au fost parcurşi destul de repede, intrând în micuţa localitate, unde bineînţeles că am dat de străzile acelea înguste, specifice zonei, care îţi solicită o atenţie sporită atunci când conduci, nu de alta dar dacă circuli cu viteză mare există riscul de a te ,,pupa'' cu alt autovehicul, cărută, sau ce-ţi mai iese în cale... Odată ajunşi la biserica satului, despre care am să vă povestesc mai târziu, am mai mers circa 800 de metri, pe strada Tălmăcuţului (nume dat de la pârâul care curge paralel cu aceasta) ajungând în final la pensiune. Am lăsat maşina în parcarea din faţa pensiunii, destul de mare, şi am intrat pe poarta tradiţională, nefiind întâmpinaţi de cineva, dar nu ne-a deranjat, gazdele munceau, făceau curăţenie în camere după plecarea altor turişti.

Ne-a văzut totuşi nora proprietarilor, doamna C., care s-a scuzat că nu ne poate caza, camerele nefiind gata, noi am ajuns pe la 12.30, propunându-ne să stăm în sala de mese la o cafea şi o limonadă până se va rezolva problema. După circa 30 de minute ne-am luat camera în primire, camera nr. 1, am despachetat, şi fiindcă soţia mea lucrase în tură de noapte, destul de solicitantă, a rămas să se odihnească, iar eu am pornit să ,,spionez'' locul unde urma să stăm două zile.

În primul rând mi-a plăcut mult clădirea pensiunii, o combinaţie reuşită între tradiţional şi modern, plăcută ochiului, cu multe flori, cu spaţiu verde în faţă, ce-i drept nu prea mare, şi cu un mic spaţiu de joacă pentru copii, cu tobogan. La parter, turiştii pot lua masa într-o sală frumos amenajată, cu scaune sculptate şi pictate în stil tradiţional săsesc. Pensiunea dispune de şapte camere, toate cu baie, din care trei duble, trei triple şi una cu patru locuri. La etaj sunt 5 camere, iar la mansardă mai sunt două, triple. Din cele şapte camere, patru au balcon.

De asemenea, turiştii au la dispoziţie un foişor, cu grătar, masă şi băncuţe, şi un leagăn, situat la nivelul etajului, iar mai sus, pe dealul de lângă pensiune, o terasă cu mese şi băncuţe, cu o privelişte superbă a satului Tălmăcel.

Camera în care am stat ne-a încântat pur şi simplu, cu mobilier tradiţional, în culori deschise, pictat, cu tv LCD pe perete, cu diagonală mare, izolaţia fonică permiţându-ne să ascultăm şi muzică puţin mai tare, fără să deranjăm pe cineva. Semnalul wireless nu ne-a creat probleme, fiind foarte bun, iar seara stăteam pe balcon, la o bere rece şi o pungă cu fistic. Spun că stăteam pe balcon doar seara fiindcă în timpul zilei era destul de cald, temperatura ajungând şi aici la 31-32 de grade. Baia camerei, unde curăţenia este cuvântul de ordine, destul de spaţioasă, cu consumabile de calitate.

Noi am făcut rezervare fără masă, dar am savurat bucatele pregătite de gazde, la un mic dejun şi o cină, restul meselor fiind luate pe unde am colindat. Mâncarea era bine pregătită, cu produse locale, naturale, gustoase, şi în cantitate suficientă. Pe lângă micul dejun, diversificat, am savurat la cină o supă cu afumătură şi o tocăniţă de viţel cu mămăliguţă de-ţi lăsa gura apă... Nu mai spun de ţuica, vişinata şi vinul alb pe care le-am avut la masă, mergeau pe gât de numa-numa!

Un aspect de reţinut: sunt probleme cu telefonia mobilă, în sensul că nicio reţea nu are semnal satisfăcător, trebuie să-ţi cauţi un anumit loc afară sau în clădire pentru a putea folosi telefonul.

Pe parcursul şederii noastre am interacţionat cu toţi membrii familiei B., şi nu am fost dezamăgiţi, gazdele noastre, oameni gospodari, sociabili, făcând tot posibilul ca noi să ne simţim bine la pensiunea dumnealor.

În Tălmăcel nu prea ai ce să faci, singurul obiectiv, să-i spun aşa, care poate fi vizitat fiind biserica din localitate, cu hramul ,,Sf. Cuv. Parascheva'', ridicată de localnici între anii 1776-1784, în vremuri tulburi, când românii din Transilvania nu mai aveau nici mitropolie. Biserica atrage atenţia datorită picturilor exterioare, fiind asemănătoare cu bisericile din nordul Moldovei, iar în interiorul acesteia poate fi admirată pictura originală, realizată de către un meşter din Poplaca la doi ani de la ridicarea lăcaşului.

Pentru cei dornici de mişcare, Sibiul se află la circa 20 de kilometri de Tălmăcel, de asemenea Cisnădie şi Cisnădioara, cu a ei cetate, sunt destul de aproape, cam la 12-15 kilometri, aşa că aveţi variante de petrecere a timpului, numai să doriţi acest lucru!

La final ce pot să vă spun? Casa Ştefania este o locaţie selectă, unde noi ne-am simţit bine, este o bună variantă de cazare în Tălmăcel, şi vă invit să-i treceţi pragul atunci când veţi avea ocazia.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 3166 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI