Muzeul Maritim și al Istoriei Litoralului Croat din Rijeka

TIPĂREȘTE

Când mi-am făcut lecțiile pentru scurtul popas de la Rijeka, am luat în calcul și vizitarea unor muzee. Timpul de stat în oraș fiind scurt mi-am dat seama că nu vom reuși să vedem decât maxim două și am ales Muzeul Maritim unde doream neapărat să văd un obiect dar și muzeul sau expoziția scrierii glagolitice unde se află expusă prima dovadă a folosirii acestui alfabet slav, acest muzeu având puține exponate, aflasem că 127. Dar nu mi-am închipuit că o programare se poate face cu atât de mult timp înainte - 30 zile fiind într-o bibliotecă universitară și în perioada examenelor - așa că scrierea glagolitică a fost tăiată de pe listă dar când e să fie ceva cât de mic, este. Aveam să scriu totuși în această limbă veche un nume drag mie. A doua zi am trecut pragul Muzeului Marinei, un loc interesant atât pe dinafară cât și în interior, fiind într-o clădire istorică deosebită, Palatul Guvernatorului. Am să amintesc aici că pe unele ghiduri și bloguri turistice de dată destul de recentă, care de altfel mi-au dat și mie puțină bătaie de cap în iarna trecută, Palatul Guvernatorului și Muzeul Marinei și Istoriei Litoralului Croat sunt două obiective diferite ce se vizitează separat! Total greșit, cu atât mai mult cu cât muzeul a fost mutat într-o aripă a acestei clădiri încă din anul 1947/48, din 1960 ocupă aproape toată clădirea Palatului Guvernatorului, exceptând anexele, bucătăriile fostului palat, anexe care sunt demolate și pe locul lor s-a construit moderna clădire, specială pentru Muzeul Orașului Rijeka. Din 1961 muzeul vizitat de noi primește acest nume lung pentru că reunește două muzee de fapt, un muzeu despre istoria regiunii și altul despre istoria marinei. (Am ținut să amintesc despre această neplăcere în documentarea mea pentru vacanța acestui an pentru a vă atrage atenția că o informare rapidă pe net nu este de multe ori corectă și că este bine să o verificați din mai multe surse)

Palatul Guvernatorului este clădirea istorică, monument arhitectonic, construit pentru delegatul Imperiului Austro-Ungar, guvernatorul, în anii 1893-96, după proiectele celui mai renumit arhitect maghiar al curții imperiale dar cu materiale și meșteri renumiți din Italia, Franța, Croația și Austria de azi. A fost de fapt doar locuința guvernatorului și locul marilor baluri date de acesta, birourile oficiale rămânând tot în zona portului. Nu vă pot povesti ce muncă titanică a fost, timp de 3 ani, pentru a se aranja locul stâncos cu pantă abruptă, pentru construcția clădirii, terasarea și amenajarea grădinilor franțuzești astăzi dispărute, menite să rivalizeze cu reședința imperială din apropriere situată în mijlocul livezilor de măslini, a viilor și parcului cu flori exotice (palatul Androcha de care vă spuneam în articolul trecut că nu l-am vizitat). Guvernatorii austro-ungari nu s-au bucurat însă mult de acest loc minunat căci, așa cum știți de la lecțiile de istorie, anul 1918 a adus schimbări mari pe harta politică a Europei și pentru scurt timp croații au fost liberi, apoi alți asupritori i-au ocupat. Clădirea pe care am vizitat-o anul acesta este frumoasă încă, impunătoare. Intrarea în clădire se face printr-o terasă susținută de coloane de marmură iar din vestibulul cu stucatură se ajunge la primul etaj printr-o scară dublă îmbrăcată în marmură artificială - așa menționează pliantul primit când am plătit intrarea. Aici la etajul 1 a fost zona de primiri și baluri pe vremea guvernatorilor, sala de întâlniri pentru bărbați, sala doamnelor, biroul de lucru de acasă al guvernatorului, sufrageria și camerele pentru oaspeți. Impresionant este holul imens, pavat și decorat cu marmură de Carrara, de fapt un adevărat atrium conform arhitecturii romane. Atriumul are 300 mp, înălțime cât etajul 1 și 2 iar lumina ziua este asigurată de un luminator imens de sticlă susținut de un elegant cadru metalic, original. Oare cât costa încălzirea doar a imensei săli, realizată printr-o centrală model sec. XIX, aflată la subsol!? De jur împrejurul sălii sunt balcoane și locuri de odihnă. La etajul doi au fost camerele familiei guvernatorului și balcoanele de unde priveau pe furiș la oaspeți copii și servitorii. Se mai pot admira piese de mobilier din cele ce au fost salvate din palat dar și altele cumpărate de muzeul care este într-o continuă extindere. Astăzi palatul este folosit de colecțiile muzeului maritim și de istorie. Noi am fost dirijați spre scara din dreapta, pe stânga este un alt spațiu expozițional pe care intenționam să-l vizităm - o parte a muzeului calculatoarelor vechi, secția copii - dar după cele câteva ore petrecute aici ne era o foame teribilă așa că am renunțat.

Muzeul Maritim și Istoric al Litoralului Croat își expune frumoasele obiecte încă de pe scara ce duce la et. 1, adică amfore, vâsle, mici părți din ambarcațiuni, colecții de pipe și pungi de tutun, totul într-o lumină difuză și o muzică specifică marinarilor de altă dată. Surprizele plăcute vin după ce poposim la primul etaj. Prima studiată, desigur sala de bal, aranjată când am fost noi să găzduiască o expoziție de pictură. Luăm pe rând, semicircular, holurile și camerele cu exponatele muzeului (nu se vizitează toate, unele sunt ale administrației și laboratoarelor). Ca arhitectură și decor admirăm Salonul Roșu, Salonul Verde, Salonul Alb, Salonul Galben, Biroul Guvernatorului, cele mai frumoase încăperi.

Exponatele adunate de-a lungul zecilor de ani din donații particulare sau ale unor firme de stat sau private, sunt multe și unele foarte interesante. Ne-a luat ceva timp să încercăm să vedem, să citim plăcuțele și să facem câteva poze (fotografiatul este interzis în muzeu dar ne-au dat voie pentru “doar câteva”). Muzeul are de fapt 5 departamente: Istorie și Afaceri Maritime, Arheologie, Etnografie, Cultural și Istoric și ultimul, departamentul de Pedagogie care a fost prevăzut de unul din fondatori chiar în anul 1875 când la indicațiile împăratului austro-ungar s-a creat nucleul acestui muzeu local dar secția funcționează abia după recenta independență a Croației.

Fiecare departament are o sumedenie de colecții: preistorică, medievală, numismatică, arme din sec. XIII - XX provenind din Europa, Asia, Africa și America Latină, sigilii și steme, timbre, medalii și insigne din Austro-Ungaria, Serbia, Muntenegru, Regatul Yugoslaviei, articole de piatră, lemn și metal, textile, pavilioane pentru nave, aparatură de bord, jurnale de bord în diferite limbi europene și asiatice, modele de nave cu vele din sec. XII - XIX, hărți vechi și planuri cadastrale ale unor porturi, fotografii din sec. XIX și chiar obiecte și negative pe sticlă binișor conservate ce au aparținut unor fotografi din Rijeka secolului trecut, multe altele dar și o colecție de mobilier și obiecte ce au aparținut sau au fost asemănătoare celor folosite de guvernatori. Sunt și două bărci de lemn în mărime naturală. O cameră are portretele navigatorilor și armatorilor importanți din Rijeka - și o femeie celebră, aparent o țărancă, ce a format o linie maritimă comercială importantă în sec. XVIII.

Obiectul simplu pe care mi-am dorit să-l văd în acest muzeu a fost singura vestă de salvare originală de pe celebrul Titanic ce a ajuns în Europa. Aceasta are o poveste de care croații sunt mândri. Mulți știți că atunci când s-a produs tragedia Titanicului, în apropiere era și vasul de călători Carpathia care făcea curse transoceanice Trieste - New York. Comandantul navei s-a întors din drumul spre Europa imediat și a reușit împreună cu echipajul salvarea a 705 oameni de pe Titanic, ⅓ din numărul călătorilor, printre care și câțiva români. Am citit raportul său în care povestește tragedia și numărul mare de blocuri de ghiață printre care s-a aventurat spre Titanic. Un ospătar croat, Josip Car din Rijeka în vârstă de 18 ani, ce ajuta la preluarea din bărci a supraviețuitorilor, a primit de la un pasager de pe Titanic vesta sa de salvare căci croatul lucra neasigurat iar acea vestă el a adus-o acasă unde întregul echipaj a fost primit cu mare sărbătoare. În anul 1930 soția croatului a venit special din Argentina, la moartea acestuia, să doneze vesta muzeului, azi este expusă la mare cinste. Ca o completare pentru cei ce nu știți, în sala mașinilor pe Carpathia lucra și un român. Dar vasul salvator a avut o soartă tristă, este pe fundul mării scufundat în 1918 de o torpilă germană și cu el s-a scufundat și cupa primită de echipaj din partea supraviețuitorilor Titanicului, cupă pe care comandantul a lăsat-o în cabina de comandă, ca memento, când a predat nava altui ofițer comandant.

Noutățile, informațiile aflate în muzeu sunt enorm de multe și nu pot fi amintite în acest articol, din lipsă de spațiu și mai ales că unele dintre ele s-au șters deja din memorie. Dar vă spuneam că am dovada că Amfostacolo și o vedeți în poze!! Poate că n-ar strica să ne facem ținuta pentru următoarea întâlnire AFA după cum era moda cândva în Rijeka!

La fel, am avut ocazia neașteptată să scriem ce vrem în glagolitică, bineînțeles noi foloseam alfabetul latin și pe ecran apare scris în vechea limbă a lui Chiril și Metodiu.

Muzeul are mii de obiecte care încă nu sunt inventariate și expuse dar se pare că an de an echipa îmbunătățește colecțiile și mărește spațiul expozițional.

Taxa de vizitare plătită de noi a fost 15 kune /adult. Au și tur cu ghid în limbile engleză sau italiană, 70 kune. Există bilete avantajoase pentru familii cu copii sau bilete combinate, avantajoase la preț, pentru 4 muzee, valabile 48 ore. Muzeul este în Muzejki trg/ Piața Muzeului nr. 1, aproape de Korzo și are un program de la 9 la 16 lunea, 9 la 20 în restul săptămânii, închis duminica și de sărbătorile legale croate. Este unul din muzeele pe care merită să-l vedeți dacă treceți prin Rijeka.

---

VIZUALIZĂRI: 2669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI