Culorile străzii în New Delhi

TIPĂREȘTE

Mergând pe Akbor Road sau pe Bulevardul Dr. APJ Abdul Kalam, din New Delhi, într-o după amiază târzie de august, îți schimbi aproape radical impresia despre o Indie adâncită în propria istorie.. nu mai vezi atâtea chipuri și haine ponosite, oamenii discută cu gesturi mai relaxate, chiar dacă soarele arde pe cer cu aceeași intensitate, răspândind triunghiuri de lumină peste vestimentația multicoloră a mulțimilor care se balansează, ca pe un val de mare liniștită, spre parcuri, teatre și locurile de promenadă...

Zăresc într-un grup o doamnă cu un sari de culoarea sticlei, părul roșcat, gene blonde, ochii gri și o salbă de aur pe care indienii o poartă lipită de piele din cele mai vechi timpuri, fiindcă aurul purifică tot ce atinge; o altă doamnă, între două vârste, poartă o rochie numită lehenga, un vișiniu de Hollywood, cu un sari șofran, o bluză gri, numită koli și niște șalvari de culoarea gălbenușului crud; un grup de tinere frumoase, cărora le-ar veni bine orice, poartă churidaar, un soi de șalvari albi de culoarea norilor după furtună, strânși pe picior până la genunchi și baggy (largi) până la șolduri, cu o tunică (kurta) până sub genunchi, machiaj local Bindi și pietre semiprețioase; câteva doamne au rochii din trei piese, numite Sandor, având înfășurat pe cap un șal Mekhela și o bluză pentru a le acoperi pieptul; mulți bărbați partă turbane, tunici roșii sau albe, în stil Ghandi, al căror mesaj clar este “sunt un om obișnuit” și kurtas, o cămașă lungă, de culoare deschisă, sau în dungi, costume Bandhgola sau Ackhan, cu pantaloni albi, strâmți pe picior, cu tunici până la talie sau chiar până la genunchi despărțite de nasturi, cu guler înalt, Nehur... îmi fură ochii o altă doamnă, cam în floarea vârstei, cu trăsături nobile, mersul arogant și privirea rece ca o lespede de piatră, purtând semeață, pe deasupra mulțimilor, ca pe un panou publicitar, o pălărie de pai galben-citron, legată cu un voal negru, cu buline albe, tronând peste un sari roșu-acaj, cu pătrățele în fir de aur și cu un trandafir indian Baby Kid la piept și cu o rochie indigo… o combinație de culori șocante pentru o indiancă, o adevărată declarație de război modei din New Delhi; ca o replică imperială, are alături un domn elegant, probabil englez, care poartă un costum de tweed, pantofi de piele scumpă, cămașă Vigella și cravată bleumarin, cu o agrafă de aur; mai văd alte grupuri de toate vârstele, cu replici vestimentare mai modeste, dar nu lipsite de bun gust, din care îmi atrag atenția câteva fetițe cu șalvari trei sferturi, alături de un sari redus la jumătate, pavada, în culori deschise, cămăși coli, strânse pe corp și bijuterii ieftine; băieții par a fi cei mai rebeli reprezentanți ai tradiției locale, cu blugi și cămăși luate de la marile mall-uri ce anunță o schimbare de macaz în vestimentația indianului...

Primi nori cenușii, cu forme de saci ce ascund comorile vechi ale Indiei, încep să împânzească cerul... simt cum cineva iese dintr-un grup de turiști europeni și se apropie privindu-mă fix.

- Cherche la femme! îmi spune zâmbind un francez cuprins și el în vârtejul adrenalinei.

- Je fais un recherche (cercetare) antropologique, monsieur! îi răspund eu, cât se poate de sobru.

Cetățeanul cu ochelari, brătele albe și mustață în formă de furculiță, transmite mesajul meu grupului de francezi care încep să dea șugubăț din cap.

- E nous aussi!! (Și noi facem același lucru) îmi răspund câțiva în cor, râzând cu poftă.

Ca și cum croitorii indieni ar fi învățat la timp că materialul respiră și are viața lui, că mătasea care inundă piața este încăpățânată, batistul este posac iar flanelul este dur, nu este greu să vezi cum, la câteva femei din mulțimea străzii, croiala cade armonios, odihnindu-se pe formele gingașe ale corpului în contrast cu varianta mai largă și fără forme a hainelor tipice castelor și grupurilor religioase.. se spune că mătasea, un produs pe care chinezii și-l atribuie în exclusivitate, ar fi trecut granițele țarii orezului, încă din AD 140, când o prințesă chineză a pătruns ilegal în India, cuibărind în cocul ei bogat câteva dude și viermi de mătase, cu intenția de a se căsători cu regele din Khotan-moment în care China și-a pierdut supremația fabricării mătăsii în lume...

Dacă veșmintele de bază ale indianului - dhotti și sari - se pot vedea din preistorie, pe statuetele găsite în preajma minaretelor, am rămas fascinat de felul în care bumbacul, un alt martor al preistoriei peninsulare, a fost țesut și vopsit în cele trei culori naturale de bază, rămase până în zilele noastre: indigo, roșu- acajiu și șofran, la fel cum albul avea nuanțe de lună de august, nor de după ploaie și scoică... iar roșul se obținea din cărmâz, o plantă erbacee, cu bobițe roșii și negre... legenda spune că însuși împăratul Aurelian al Romei ar fi primit un șal de cașmir colorat cu vopsea roșie din cărmâz și că acesta l-ar fi răsplătit pe maharajahul respectiv cu multe monede de aur...

Dacă mătasea a pătruns în Europa încă din secolul al 16-lea, anul 1970 a marcat prima poveste de dragoste cu marile case de modă din Milan și Paris... în căutare de nou, designerii au preluat nota de mister a mătăsii, eliberând-o de prejudecăți religioase și conservatorism, astfel că, fusta și cămașa scurtă iau locul rochiilor, apoi, își face loc pe piață costumul clasic și ținuta business la bărbați, iar blugii, tricourile și cămășile strâmte amenință deja tradiționalele variante lungi și șalvarii, cu aspect desuet... de atunci, o armată întreagă de artiști plastici, regizori, muzicieni, oameni de știință, industriași sau filozofi încearcă să găsească și să valorifice esențele tari ale Indiei...

Cum toate călătoriile mele au și un sâmbure amar al neîmplinirii, am trăit un astfel de moment și în Mama India... poate sunt prea îndrăgostit de canoanele frumuseții românești, poate sunt prea pretențios, sau, pur și simplu ghinionist, dar mă simt puțin intrigat de faptul că, deși India a câștigat, în anul 2000, Miss World și Miss Universe, nu am văzut, după multe zile petrecute prin satele și orașele acestui ținut exotic, femei cu adevărat frumoase, care să-ți facă din oțet vin și din fier aur...

În rest, pentru cei 1% foarte bogați, pentru cei 30% din clasa mijlocie și pentru restul Indiei sărace, moda străzii rămâne un dialog între generații, între caste, între modele și filozofii de viață, aducând cu sine ineditul combinării culorilor, al simbolurilor, al gusturilor, al unui nou mediu de artă în înfrumusețarea corpului și, poate, un firicel de speranță pentru o viață mai bună...

---

VIZUALIZĂRI: 1633 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI