Elegant, curat, ieftin - Poarta Apelor

TIPĂREȘTE

După o cafea savurată dimineaţa la terasa Emma -vezi impresii, alături de iubita mea Maria55 şi frumoasa doctoriţă Maya, domnul C ne-a plimbat prin Bulgaria. Era o linişte întunecată în toată Eforia, de fapt pe tot litoralul românesc. Pentru că doamna senator dorea să ne facă cinste, pentru că Maya nu păşise încă pe stâncile de la Tyulenovo şi pentru că doream ceva deosebit, ne-am răsfăţat un pic, adică toată ziulica prin Bulgărica vecină :D.

Seara, la întoarcere, am făcut turul staţiunilor din sudul litoralului românesc, îmi era dor... să mă enervez şi să constat iar că suntem precum melcii. De fapt ei, investitorii sau bogaţii acestei ţări. Noi doar plătim mai mult decât face, altă putere nu avem.

Ajunşi în Eforie Sud, ne-am plimbat pe faleză, am băut ceva pe o terasă din spatele Cazinoului obosit:(, le-am condus pe doamne acasă şi, pe o ploaie rece şi jucăuşă ne-am îndreptat spre Poarta Apelor. A fost ideea domnului C, foarte inspirată, recunosc. Nu le-am întrebat pe fete, ştiam că sunt obosite.

Îmi place numele restaurantului, sună a deschidere spre împărăţia minunăţiilor subacvatice.

Amplasată la ieşirea din Eforie Sud, ieşirea dispre Eforie Nord, pe strada Mării nr 110, are avantajul de a nu fi pe nicio stradă ci direct pe nisip;), cu o faţă priveşte lacul Techirghiol, cu alta Marea Neagră. Dacă rataţi intrarea, aşa cum am făcut noi=)), faceţi prima la dreapta, e un simplu drumeag, cam ramolit ce-i drept.

Parcarea este măricică, acoperită cu pietre. Ploua din ce în ce mai tare, am avut umbrelele la îndemână. Vântul şuiera ascuţit, împrăştia picăturile peste terasa acoperită a restaurantului. Am ales o masă în interior, doream peşte nu viruşii unei răceli;).

Erau două mese ocupate şi afară, erau fumători, ca şi noi. Suportau bine frigul, erau înveliţi cu păturile de la restaurant.

În interior câteva mese erau ocupate, restul aşteptau şi ele clienţii, ca şi ospătarii. Jur că nu ne cunoşteau, nu aveau de unde, majoritatea sunt din judeţul Ph, nu au legătură cu Eforie. De ce spun asta? Pentru că personalul era extrem de amabil, nu le lipsea zâmbetul, erau atenţi la detalii. Nu ştiu cum sunt când tot restaurantul e plin sau când sunt foarte obosiţi, dar când am fost noi s-au purtat excepţional.

Am ales o masă mai retrasă, lângă geam, vedeam mesele de pe terasă, erau luminate frumos, băncuţele şi mesele străluceau sub stropii de ploaie. Nici nu ne-am aşezat bine şi a venit un ospătar cu meniurile. Citeam şi înghiţeam în sec. Ador peştele, aş mânca în fiecare zi, de trei ori pe zi. Nu ştiam ce să comandăm, foamea venise instant. Preţurile, la prima vedere, sunt uşor mari faţă de alte restaurante. Dar, din câte ştiu eu, la toate restaurantele preparatele din peşte au preţuri mai ridicate faţă de celelalte preparate:(, excluzându-le pe cele din vită.

Se poate comanda peşte, fructe de mare, paste, carne de pui, vită sau porc la grătar, garnituri, salate, legume la grătar, dar şi desert. Meniul e bogat, e stufos. Am făcut doar câteva poze, mă certa domnul C.

Ne-am hotărât cu greu, dar după îndelungi dezbateri, am ales chifteluţe din peşte, icre de crap, zacuscă şi hamsi cu mămăliguţă şi mujdei. Mi-am potolit setea cu un pahar cu vin din vinul casei, foarte bun zic eu, iar domnul a fost încântat de limonada cu mentă. Toate acestea au costat 100 lei. Rezonabil, părerea mea :).

Am ieşit pe terasă şi am fumat o ţigară, când am revenit în restaurant nu mi-am tras sufletul bine că au şi apărut minunăţiile.

Un platou imens cu hamsii fierbinţi, un pătrăţoi de mămăligă, două bucăţele de lămâie, un bol cu mujdei, toate au fost excelente. Porţia, 200 gr de peştişori, era imensă, era pentru patru persoane, nu pentru două. De fapt, tot ceea ce am comandat noi doi putea sătura patru persoane. Am constatat că preţurile erau mici dacă ne raportam la gramaj.

Icrele au fost bune, ceapa rosie era tăiată mărunt şi aşezată separat de ouţele peştilor, o idee grozavă.

Chifteluţele din peşte, opt la număr, au fost doar o porţie, gustul lor era divin. Bine, dacă mă întrebaţi pe mine, tot ceea ce este prăjit e un deliciu, nu mă omor după carnea la grătar.

Zacusca avea un uşor gust de peşte, a fost bună cu feliile de pâinică prăjită.

Jumătate din toată mâncarea a rămas neatinsă. Am cerut să fie pusă la pachet, am avut un mic dejun pescăresc a doua zi dimineaţă. Dacă eram toţi patru, ne săturam, garantat.

Cu toate că afară ploua puternic, parchetul pardoselii din interior era uscat şi foarte curat.

Toaletele erau impecabile, moderne, un aspect foarte important pentru mine.

Afară, terasa este acoperită în mare parte, dar sunt mese şi băncuţe din lemn aşezate şi sub cerul liber, pe plajă.

Un micuţ loc de joacă suspina după copilaşi, un frumos palmier se zbârlise, era mânios pe vânt şi pe ploaie. O ancoră pe post de stâlp de gard ţinea de mână un lanţ gros. În dreapta restaurantului, lângă intrarea principală, câteva bărci pescăreşti şedeau calme pe nisipul ud.

A doua zi, la prânz, aveam poftă de peşte, am vizitat din nou Poarta Apelor :)).

Maya plecase spre casă, Maria a acceptat bucuroasă invitaţia domnului C. Nu e ea înnebunită după peşte, dar, culmea... a mâncat şi chiar a fost încântată«:-P.

Am avut parte de un platou pescăresc, cu: icre de ştiucă, icre de crap, cârnăciori din peşte, două feluri de salată marinată din peşte, bruschete cu somon şi feliuţe de roşii, anşoa, zacuscă, pastă de brânzică cu peşte, chifteluţe, iar câteva frunzuliţe de salată pentru decor şi ceapa roşie tăiată mărunt ne-au răsfăţat pe deplin. Coşul cu pâine prăjită a fost nelipsit de pe masă.

Să nu credeţi că am devorat tot, nuu... puteaţi veni şi voi să gustaţi;), a rămas destul.

Nu ştiu cât a costat acest platou, C a comandat şi a plătit până să vină Maria, eu mă plimbam pe plajă, pozam nisipul, apa, vântul, ploaia, bărcile. Cei doi se contrau mereu, fiecare dintre ei dorea să plătească, eu doar mă amuzam.

Ştiu că erau platouri pescăreşti cu 75-100 lei, deci chiar nu este un restaurant scump. Sau poate mâncăm noi puţin:(? Nu prea cred. E drept că nu consumăm mult alcool, care e scump, mult mai scump decât mâncarea, la toate restaurantele.

Recomand cu drag acest loc, eu am fost acolo, sunt încântată, cu siguranţă o să-i mai trec pragul. Are şi marea alături, priveliştea este superbă, te-ndeamnă să visezi frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 4057 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI