Un weekend in 3 hoteluri (3): Țeapa din Londra – Arriva Hotel

TIPĂREȘTE

Aveam ceva întâlnire marti in Londra și am zis să plecăm de Duminică, să avem timp un pic și p-acolo.

Am zis că hai să iau un hotel pe lângă o gară să ajungem ușor și să găsească nevasta drumul către aeroport ușor, că eu habar nu aveam când ar fi urmat să plec din Londra. Adică, bănuiam că miercuri, dar se puteau schimba planurile.

Băi și sincer nu m-am chitroșit, adică stătusem cu o săptămână înainte în Paddington la Nayland, cu vreo 59 de lire pe noapte (în camera single, ce e drept) și m-am gândit că ăla-i prea low pentru nevastă, așa că să caut unul mai acătării. Prețurile erau așa: Hotelurile pe care le știam după numele lanțului hotelier și banuiam că nu sunt japcă costau de la 150 de lire pe noapte în sus, pe unde căutam eu (Paddington, Kings Cross), iar ălea ca Nayland 60-75. L-am găsit pe ăsta la 90 de lire pe noapte (media a trei nopți) și-am zis că asta e! N-o să fie el ca Marriott-ul din Bristol, sau ca ăla din Oxford, dar măcar decent, cu WiFi și mic dejun, chit c-o să fie, în principiu, croissant și cafea nechezol.

Mda, doar că nu. M-am simțit făcut de râs și mi-a părut rău. Serios. Dacă știam că e în HALUL ĂLA, mă mai scărpinam de 150 de lire peste ăia 270 și luam altceva decent.

Hotelul ăla e ok doar dacă ești aurolac, sau rămâi fără bani și chiar nu mai ai unde dracului să dormi, sau dacă te doare efectiv la bascheți unde dormi, gen vii de la muncă leșinat și rupt în gură de beat, sau tras pe nas și nu-ți pasă.

Când l-am rezervat am citit review-uri cum că ar fi curat. Nu știu ce standarde de curățenie au ăia, că ale mele nu-s prea ridicate, mă uit acum la serverul de lângă mine și văd că are un deget de praf pe el, dar nu mă deranjează teribil, dar băi, când am ajuns la recepție aveau niște canapele din piele, ziceai că au stat porcii pe ele. Jegoase, dar jeg d-ăla de nu îl scoți nici cu înălbitor d-ăla care ia și vopseaua.

Din fericire camera era mai ok, că-mi băgam picioarele și plecam dacă era chiar la fel. Bine, un pic mai ok. Pereții aveau urme de mizerie pe ei, de zici că au dat caii ceapeului cu copitele, necurățate de cine-știe-când. În rest, era ”măturat” și lenjeriile erau curate. Sau așa păreau.

Televizorul era mic, dar plat, suspendat la înalțime. Cu greu, dar măcar a mers, am reușit să agăț laptopul de el cu un cablu HDMI să ne uităm la una-alta.

Internetul era execrabil. Se deconecta hotspotul ăla și se reseta din 3 în 5 minute. Problema e că aici nu prea puteam nici să lucrez de pe telefon că nu prea aveam semnal. Dar m-am descurcat cumva. Cu înjurături, cu morți și răniți. Și am lucrat așa din pat, cu laptopul pe picioare. Aveau ei o iluzie de birou, în camera, unde puteai să lucrezi liniștit de pe telefonul mobil, sau o tabletă de 7 inci, că cu ceva mai mare nu aveai loc acolo.

Iar pe canapelele de la recepție nu mergeam nici mort să mă așez și să lucrez, că eu cred că de acolo s-a răspândit ciuma bubonică în Europa. Sigur erau atât de vechi si infecte.

Micul dejun

Eu am fost în prima zi și mi-a cam făcut scârbă. Nu atât mâncarea ci femeile care serveau, în fine, nu mai continui decât cu faptul că nu am putut să beau nici cafea de la ei. Nici nu știu de dracului nu am plecat altundeva.

Baia era curată dar mică și veneau angajații alora zilnic de făceau un fel de curățenie și schimbau prosoapele și cred că și lenjeria.

Singurul lucru superb de la hotelul ăla a fost, ăă... timpul plăcut petrecut în pat cu soția, pe care nu l-il pot atribui lor, că patul era cam nașpa iar pernele cam lipsă, de-mi aduceam aminte cu jind de ălea din Oxford, dar de unde am tras concluzia că doamna nu s-a supărat prea tare. Adica, a mai mers cu mine în cel puțin o plimbare prin Italia despre care probabil că am să scriu altă dată că d-abia ce m-am întors.

La plecare mi-au dat nu știu ce ciocolată pe care scria să nu uit să le fac un review. N-am uitat. I-am făcut albie de porci. Cum și sunt.

Dar vouă vă recomand să mergeți, că e mișto, desigur.

---

VIZUALIZĂRI: 1045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI