O cafea la „Ferma Dacilor” - Tohani

TIPĂREȘTE

Zona podgoriilor din jurul Ploieștiului ne-a atras în această minivacanță de Rusalii și recunosc că am fost plăcut impresionat de cele văzute, fie peisaje naturale, fie antropice. Am mers pe drumuri sinuoase prin sate pierdute în plantații întinse de viță de vie ori aruncate pe costișe însorite. Am traversat Paralela 45 în zona orașului Mizil și am străbătut o parte din zona viticolă Dealu Mare. Cunoscută pentru vinurile roșii produse în podgorii aparținând centrelor viticole Valea Călugărească, Urlați, Ceptura, Tohani, Cricov etc. zona geografică aparținând Piemontului din Curbura Carpaților este deosebit de pitorească.

Toamna cei care străbat șoseaua națională Ploiești-Buzău (DN 1B sau E577) pot vedea în fața curților măsuțe încărcate cu struguri. Chiar și acum mulți oameni vând vin roșu sau alb în fața gospodăriilor. Trecem din județul Prahova în județul Buzău, dealurile înalte ridicându-se până la înălțimea de 749 m în Vârful Istrița.

Daci și romani, vizigoți, domni și boieri ai Țării Românești, călători străini, mănăstiri celebre, prima unitate de cercetare de profil din țară, stațiuni experimentale, crame și conace – toate au legătură cu marea podgorie Dealu Mare (citiți aici un articol sinteză: agerpres.ro/flux-document ... u-mare-10-38-14).

Venind dinspre București și ocolind Ploieștiul prin sud-est întâlnim prima dată Mănăstirea Ghighiu. Vatra monahală datează din secolul al XVI-lea, în centrul curții inundate de flori fiind amplasată biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Ieșim în DN 1B și pe stânga ne întâmpină Parcul Memorial Constantin Stere și Grădina Zoo Bucov. Am fost acum câțiva ani la Grădina Zoo și ne-am plimbat puțin prin parc – e plăcut într-o zi toridă de vară. Acum, cu prilejul minivacanței, șirul de mașini parcate se întindea și pe marginea drumului național.

La ieșire din Bucov, acolo unde se află amplasat bustul domnului Mihai Viteazul (și un monument al eroilor), ajungeți după circa 13 km la Mănăstirea Vărbila, urmând DJ 102E. Ctitorie boierească din secolul al XVI-lea, loc de popas la 1600 a lui Mihai Viteazul așezământul religios a trecut prin prefaceri mari în ultimii ani. Un proces complet de restaurare a adus strălucirea de altădată complexului format din zid de incintă, clopotniță, biserică, chilii și stăreție. Am văzut mănăstirea chiar în timpul restaurării și am fost impresionat de turnul-clopotniță înconjurat de un pridvor cu o scară de acces dintr-un singur trunchi de copac și de biserica zveltă cu etaj deschis deasupra pridvorului.

Putem continua acest traseu vizitând la doar 5 km distanță și Mănăstirea Jercălăi (Schitul Sfânta Maria – Cricov/ vezi impresii) a cărei istorie este legată și de numele Reginei Maria. Biserica de lemn de secol al XVIII-lea, originară din Mureș, a fost strămutată lângă Castelul Bran în 1932, apoi adusă la Schitul Cricov în 1956. Întorcându-ne spre DN 1B traversăm orașul Urlați unde se poate face o incursiune în istoria familiei Bellu vizitând Muzeul „Conacul Bellu”. Superba construcție în stil vechi românesc, de fapt „casa mică” a unui întins complex boieresc, încântă turiștii cu interioarele sale (vezi articolul lui @doina_c24 din 2013: vezi impresii).

Ferma Dacilor din Tohani

Nu trecuseră orele dimineții încă și noi deja văzuserăm câteva peisaje minunate pe meleagurile prahovene. Citisem ceva despre câteva locuri care urmăresc a reproduce stilul de viață și atmosfera din lumea dacică. Ne aflam la Mizil și hotărâm să ne îndreptăm spre Ferma Dacilor din Tohani, la circa 10 km distanță pentru a bea o cafea și a vizita „ferma”. Drumul județean 100H, cu covorul asfaltic bun, ne conduce printre vii către Tohani, apoi urcă pe culmi.

La un moment dat apare un drum spre dreapta cu indicatoare de lemn către Ferma Dacilor unde vom găsi: „găzduire, ospăț și activități recreative”. După 500 m parcurși pe un drum de pământ bun prin vegetație ni se deschide o panoramă superbă: pante înverzite, salcâmi înfloriți și „străvechi” locuințe dacice de piatră cu acoperiș țuguiat de stuf.

În apropierea acestor locuințe, neamenajate încă la interior, stă un portal de piatră, un fel de poartă către altă lume – poate cea dacică. Vis-a-vis de casele dacice, în liziera de copaci, se înalță pe piloni patru case de lemn, acoperite de stuf, ceardac larg și podea de sticlă. Coborâm în fața clădirii principale și intrăm în restaurant unde am băut o cafea bună și am schimbat câteva vorbe cu proprietarul unității.

Am admirat grinzile mari de lemn, ferestrele rotunde, bucătăria de vară, terasa cu cuptor și plită, șemineul de piatră – totul se învârte în jurul lemnului și al pietrei.

Afară găsim o terasă de lemn, un loc special amenajat pentru foc de tabără, clădirea saunei și, la o distanță de vreo 200 de metri ferma de animale. Tot ceea ce se folosește la bucătărie este cât mai natural, preparatele din carne sunt produse în unitatea proprie, alte materii prime sunt achiziționate din satele înconjurătoare de la țărani (vedeți pe rețeaua de socializare fotografii exemplificatoare: pe FB). Am aruncat o privire și într-o cameră din clădirea principală: mobilierul simplu din lemn brut, nu foarte multe piese, caloriferul cald, baia cu duș direct pe podeaua de piatră – un aspect „dacic”, simplu, funcțional.

Am înțeles că se pot organiza diverse activități recreative (trasee offroad, cicloturism, zbor cu motoparapanta), drumeții, degustări de vinuri la cramele din apropiere. Cine dorește să deguste din preparatele pe vatră ori la cuptor sau să organizeze o ieșire la o masă copioasă trebuie să sune înainte de a veni pentru a discuta amănuntele cu cei de la Ferma Dacilor.

Am fost încântat de amenajările de aici, de priveliștile ce se deschid de pe platou, de cele 40 de hectare de verdeață, de „lumea dacică” de la Tohani.

Într-un final am revenit printre culturile de viță de vie și flori de câmp către drumul național și ne-am îndreptat către alte obiective interesante. În zonă se poate continua cu o incursiune pe dealurile Istriței, la Biserica dintr-o Piatră sau Chilia lui Ambrozie, apoi cu un scurt popas la Pietroasele, în locul unde s-a descoperit celebrul tezaur „Cloșca cu puii de aur”.

Recomand această zonă tuturor doritorilor de ieșiri în natură, peisajele sunt superbe în arealul dealurilor din Subcarpații de Curbură, monumentele și muzeele nu lipsesc. Călătorii plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 9578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI