Muzeul DAF din Eindhoven sau istoria Olandei pe patru roți

TIPĂREȘTE

Am ajuns de mai multe ori în oraşul "care are numele unei echipe de fotbal", un oraş dedicat industriei şi mai puțin turismului. Dar tocmai partea industrială voiam s-o cunosc, mai precis locul de unde au pornit motoarele şi vehiculele DAF. Startul îl iau din gară, străbat zona centrală aglomerată ca întotdeauna, apoi urmăresc canalul Eindhoven, un canal mic dar eficient, şi la primul pod întâlnit îl traversez. Muzeul firmei DAF mă aşteaptă cu porțile deschise. Asemănator unei hale uriaşe, cu platforme etajate, pare foarte adecvat pentru subiectul abordat. Este plin de copii, care umblă peste tot, făcând fotografii, scriind pe caiete, ascultând diferiți angajați ai muzeului. Nu lipsesc nici adulții, dar majoritatea lor sunt la mesele DAFfetariei, discutând liniştiți în fața unor ceşti aburinde de cafea. Reprezintă, cred, imaginea clasică de duminică a olandezului din zilele noastre.

Firma DAF a pornit la drum în 1928, cu un simplu atelier mecanic, unde frații Hub şi Wim van Doorne şi-au suflecat mânecile, au dat frâu liber imaginației şi s-au apucat de treabă. Atelierul lor este reconstituit într-un colț al muzeului, cu scule şi dispozitive cum doar la bunicii mei am mai văzut, cu foarte mult timp în urmă. Cinci ani mai târziu frații van Doorne trecuseră la producția de remorci. Cum numele Van Doorne's Aanhangwagenfabriek era prea lung şi greu de menționat s-au preferat inițialele DAF. Anii de început pot fi rememorați în una dintre încăperile muzeului prin fotografii de epocă afişate pe display-uri moderne. În paralel sunt prezentate pentru comparare şi principalele repere politice şi ale dezvoltării ştiinței pe glob.

Aranjate ordonat, două şiruri pastelate de automobile DAF, cu un aer uşor desuet, aşteaptă să fie admirate şi studiate. Aceste bunicuțe sunt vehicule care au rulat acum jumătate de secol pe şoselele Olandei şi ale Europei. Am găsit şi automobilul DAF cu numărul 1, un DAF 600 fabricat în 1959 cu motor în patru timpi, doi cilindri cu răcire cu aer. Chiar dacă bordul arată simplu iar interiorul era destul de spartan, DAF-urile au fost cumpărate atât de olandezii de rând, cât şi de instituțiile din țară, de poliție sau poşta. În timp design-ul a devenit mai rafinat, adaptându-se modei şi obținându-se forme mai aerodinamice.

Accentuând această direcție s-au proiectat maşini de curse cu motoare de 2000 cc, care ajungeau la 270 km/oră. Desigur era o formă obişnuită de reclamă, costisitoare, însă eficientă. Şi tot la capitolul reclamă sunt şi participările la maratoanele automobilistice Londra- Sydney şi Paris-Dakar sau la cursele de formula 3. Vehiculele prezentate aici se bucurau de o atenție deosebită în rândul vizitatorilor, în ciuda faptului că numele lor nu mai este întâlnit de mult în marile competiții. Prăfuit, arătând ca la terminarea cursei, unul dintre cele două automobile DAF 55 cu care David van Lennep şi Paul van Doorne (nepotul lui Hub van Doorne) reuşeau în 1993 să parcurgă câteva continente stă liniştit sub lumina reflectoarelor. Succesul lor a urmat la 25 de ani după ce o altă pereche olandeză, Slotemaker - Janssen, tot cu un DAF, reuşea aceeaşi performanță la primul astfel de super-raliu în 1968.

Zona maşinilor speciale are câteva modele deosebite prin destinație sau formă. Un automobil alb decapotabil, cu scaunele dintr-o împletitură asemănătoare cu răchita, un DAF-Michelotti-Shelette, a aparținut armatorului Aristoteles Onassis şi s-a găsit la bordul iahtului acestuia, servind ca maşină de serviciu pentru plimbările milionarului alături de Jackie Kennedy la Monte Carlo. O altă curiozitate este şi DAF-Porter, având forma unei bărci cu roți, un vehicul uşor, rapid, amfibiu, testat în mlaştinile din Peel, din apropierea Eindhoven-ului. Mai multe fotografii îl prezintă în acțiune străbătând stufărişul, escaladând malurile abrupte ale digurilor sau navigand simplu precum o şalupă. Un exemplar unic este DAF Kini, proiectat de Giovanni Michelotti în 1966. Inițial a fost numit Alassio, după numele oraşului italian unde a câştigat un concurs de eleganță. Dar în anul 1967, cu ocazia naşterii prințului Willem-Alexander, actualul rege al Olandei, automobilul a fost prezentat familiei regale care l-a folosit în vacanța de la Port Ercole. Acolo şi-a căpătat şi diminutivul "Kini".

Firma s-a adaptat şi la cerințele fermierilor proiectând şi realizând modele de vehicule cu remorcă, simplu de utilizat în condițiile unui teren dificil. Calitatea lor a făcut să fie achiziționate şi de firme din țări exotice, unde au lucrat într-un alt tip de climat. Câteva exemplare sunt şi în muzeu, unul dintre ele, DAF A 117, fiind reconstruit de voluntari din piesele aduse din Curacao, Noua Guinee (fostă colonie olandeză). Acolo fuseseră găsite două astfel de masini fabricate prin anii '50 şi abandonate în stadiul de epavă. De altfel întreaga Olandă a profitat de camioanele DAF, acestea fiind fabricate şi pentru transport de mărfuri sau de persoane şi pentru departamentele de pompieri şi pentru salubritate. Exponate uriaşe, din perioade diferite, exemplifică utilizarea multilaterală a acestor maşini în cele mai variate domenii.

Compania DAF a construit o lungă perioadă de timp şi autobuze destinate transportului de călători, dar şi poliției. Muzeul deține exemplare mai vechi şi mai noi, dar poate cel mai important este cel folosit de regina Beatrix pentru a vizita unele oraşe cu prilejul "Zilei Reginei". După 15 ani de utilizare şi doar 50 000 de kilometri autobuzul regal a devenit parte a muzeului.

Nici armata nu a evitat DAF-ul, iar în imensa hală care adăposteşte muzeul se găsesc vehicule de teren cu utilizări multiple, camioane puternice pentru deplasarea trupelor, a muniției sau a echipamentelor speciale. Un astfel de exemplu este DAF YA 616, cel care asigura mobilitatea artileriei grele, un mastodont robust dotat cu macara şi care avea o autonomie de 400 kilometri, adică destul ca să străbată Olanda de la nord la sud sau de la este la vest. Mai interesant este transportorul blindat DAF YP 408, primul vehicul al armatei olandeze propulsat de un motor diesel. Având o viteză maximă de 90 km/ora, putând traversa ape de până la un metru adâncime şi urca pante de 50°, el a servit în misiuni de menținere a păcii desfăşurate sub stindardul Națiunilor Unite.

Pentru amatorii de mecanică sunt frumos aranjate multe motoare, cu părți decupate pentru o mai bună observare a componentelor interioare. Fără îndoială înțelegerea funcționării este mult facilitată. Am căutat ceva asemănător motorului DAF care îmi este dat în grijă şi mi-a cam luat timp până am găsit.

Firma DAF fabrică în continuare camioane şi motoare, dar a renunțat de ceva vreme să mai producă autoturisme. Probabil nu produsele de calitate superioară a vecinilor de la vest au constituit cauza, ci produsele venite din Asia, cu un preț mult mai mic. Nu ştiu dacă maşinile DAF au fost cumpărate de olandezi doar pentru a susține industria autohtonă. Dar cunoscându-i ca fiind oameni practici înclin să cred că utilizarea DAF-ului s-a bazat pe un preț accesibil şi pe fiabilitate. Muzeul DAF nu-i un muzeu în care să te împingă snobismul, un muzeu cu care să te lauzi în fața unor prieteni. Dar aici descoperi o părticică din istoria Olandei, acea părticică care are patru roți.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 2622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI