ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.05.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
DEC-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

O „mumie”, localitatea Clejani și pictorul Gheorghe Tăttărăscu

TIPĂREȘTE

Care este legătura între elementele expuse în titlu? Ei bine, numitorul comun al acestor înșiruiri de cuvinte este maiorul Mișa Anastasievici. Încă de acum vreo doi ani mi-au căzut sub ochi câteva articole din presă cu un subiect incitant: „Mumia din Clejani”; este genul de subiect „senzațional” care o dată la câțiva ani este scos de la naftalină și prezentat publicului, așa cum bine scria și @abancor într-un ecou la alt review. Omul Mișa Anastasievici a fost genul de binefăcător bogat, filantrop desăvârșit, apropiat comunității locale în care s-a stabilit, sprijinitor al culturii și științei de carte. Atunci când am avut ocazia am căutat urmele lăsate de Anastasievici în București și în județele Giurgiu și Teleorman. Ce am descoperit citiți în rândurile de mai jos.

Cine a fost maiorul Mișa Anastasievici? S-a născut în 1803 în apropierea localității Donji Milanovac (la Poreč), lângă Dunăre (vis-a-vis de comuna Svinița), într-o familie de crescători de animale și mici comercianți. După ce termină școala primară este nevoit să plece cu familia în Austria în exil, datorită turcilor. Timp de mai mulți ani vinde fructe pe străzile Belgradului, apoi lucrează în port, economisește bani și hotărăște să înceapă singur o afacere în domeniul comerțului. În 1825 se căsătorește cu Christina, al cărui frate lucra la curtea prințului Miloș Obrenovici – astfel Mișa Anastasievici intră în legătură cu prințul, lucru care îi deschide ușa comerțului cu animale și sare la nivel mare. În 1833 este numit „căpitan al Dunării” și primește monopolul exportului de sare din Țările Române, apoi din Imperiul Austro-Ungar. În urma derulării acestor afaceri devine foarte bogat, deținând o adevărată „companie multinațională”: avea 74 de vase de transport sare, 23 de filiale și depozit în diverse țări și peste 10.000 de angajați. A sprijinit cultura sârbă, a ajutat la publicarea unor cărți, a oferit donații Teatrului Național, bisericii și școlilor sârbești. Reședința privată a lui Mișa Anastasievici, un adevărat palat, este din 1863 sediu al unor instituții de învățământ și culturale (azi Rectorat al Universității din Belgrad).

Comerțul cu sare îl aduce pe teritoriul românesc unde în 1847 ia cu arendă ocnele de sare din Țara Românească pe o perioadă de 9 ani. Treptat începe să cumpere moșii în Țara Românească, iar după 1858 (în urma implicării în luptele pentru putere din Serbia) se mută în Țara Românească. Moșia Clejani este achiziționată de comerciantul sârb în 1853, el ridicând aici o reședință luxoasă, asemănătoare cu cea de la Belgrad. Meritul său este sprijinirea populației locale pentru a învăța carte: timp de 30 de ani a întreținut școala din sat, înființată de predecesorul proprietar al moșiei Clejani: boierul Alecu Vilara.

Institutul de băieți „Maior Mișa Anastasievici” de la Clejani a fost prima scoală de arte și meserii din Principatele Române. George Pavelescu, fost elev la această școală, scrie în volumul de amintiri din 1911: Noul proprietar, cu toate că era strain, însă în sufletul său clocoteau simțăminte nobile. Nu era Român, dar întrecuse pe Români; s-a arătat demn de marea ospitalitate dobândită pe pământul românesc. [… ] Clădirea școalei s-a isprăvit în 1864. Era o construcție trainică cu 10 încăperi mari și 5 mici pe o suprafață de 650 metri pătrați. Două dormitoare mari pentru școlarii interni cu 32 de paturi de fier, două camere de clase cu 16 bănci de lemn; o cameră de infirmerie cu 6 paturi de fier; o sală de sufragerie și meditație; o cameră de cancelarie și bibliotecă, alta de spălătorie, alta de haine și alte lucruri. Celelalte încăperi pentru institutori. La spatele școalei mai erau deosebit și alte încăperi de bucătărie, cuptor de pâine, spălătorie de rufe și de păstrat legumele pe vreme de iarnă. Școlarii interni erau în număr de 32, iară externii 120. Apoi celor externi, care erau săraci și nu putuseră să intre interni, proprietarul le procura cărți și toate cele de școală, precum și toată întreținerea. Ar fi multe de scris despre reședința lui Mișa Anastasievici, despre parcul și grădina din jurul „conacului” și școlii, despre ferma din localitate ori chiar despre sistematizarea satului Clejani – nu fac obiectul articolului de față.

La reședința din Clejani se organizau periodic petreceri (la culesul viilor, la examenele de sfârșit de an de la școală) la care participau oameni de vază ai țării, profesori cunoscuți de la București, miniștri, chiar Regele Carol I de câteva ori.

De la o vreme averea sa considerabilă secătuiește (după ce a sprijinit luptele pentru putere din Serbia, a împrumutat Visteria Moldovei cu o sumă considerabilă, a sprijinit diverse acțiuni culturale, școli etc.) astfel că bătrânețea „îl prinde” aproape sărac. Moare la București în 1885.

Și de aici se naște legenda „mumiei”... Se pare că trupul său a fost îmbălsămat de doi medici legiști austrieci, fără a se cunoaște prea multe amănunte, apoi depus în cavoul special construit în biserica din Clejani. O fereastră în geamul de cristal care acoperă sicriul a permis multă vreme să se vadă chipul neschimbat al maiorului. Prin 2005 un „Dorel” adus de preotul paroh cu scopul de a muta sicriul a crăpat geamul ermetic care acoperea trupul maiorului; aerul care a pătruns în sicriu după 100 și ceva de ani a condus către formarea condensului și imposibilitatea zăririi chipului maiorului, ca mai târziu fereastra să fie vopsită în negru. Am coborât împreună cu preotul în cripta din biserică, pe mormântul lui Mișa Anastasievici arde în permanență o candelă – dar „mumia” inventată de presă nu se mai poate vedea.

Biserica din Clejani. În decembrie 2016 m-am abătut din DN 6 către Alexandria și mergând pe DJ 411, printre mici dealuri și chiar o pădure, am ajuns la Clejani. Deoarece studiasem harta cu atenție am găsit destul de repede biserica „Sf. Mihail și Gavril” aproape de ora înserării. Un lăcaș de cult impunător, alb, cu o turlă-clopotniță ascuțită ce se avântă spre cer, cu ceas. În fața bisericii este amplasat bustul marelui filantrop străjuit de steagul României și al Serbiei. Deasupa ușii se află pisania scrisă în chirilică, dar și în românește care ne informează că biserica s-a zidit în zilele lui Alexandru Ioan Cuza, 1864, de către proprietarul moșiei Clejanii și cetățeanu Belgradului din principatul Serbiei, maiorul Mișa Anastasievici. Constructori italieni au ridicat această biserică în stil gotic care a costat 120.000 de galbeni. Ea a fost împodobită cu peste 30 de icoane de către pictorul religios Gheorghe Tăttărescu. Candelabrele argintate au fost comandate la Viena, stranele au fost confecționate tot la Viena din lemn de nuc din livada de la Clejani, pardoseala este din mahon și marmură de Carrara. Picturile sunt superbe, o parte au fost restaurate, dar încă se observă degradarea pereților și fumul gros depus de zeci de ani (chiar din 1924 se scria despre icoanele înegrite de fum). În altar tânărul preot îmi arată o oglindă frumoasă, singurul obiect salvat de la săteni și care a aparținut reședinței maiorului. Biserica este prevăzută c o ușă laterală, cu ancadrament de marmură, pe care intrau credincioșii. Lăcașul de cult are balcon, pe lângă care se strecoară o scară în spirală spre clopotniță și ceasul vienez din 1864. La sfințirea bisericii a participat însuși Mitropolitul Nifon.

Biserica din Brânceni - Teleorman. În decembrie 2015, aflat din nou pe meleaguri teleormănene, am poposit câteva zeci de minute la biserica din satul Brânceni, la circa 12 km distanță de Alexandria pe DN 51 către Zimnicea. Moșia Brânceni s-a aflat tot în proprietatea maiorului Mișa Anastasievici, el și soția sa Cristina fiind ctitorii acestui lăcaș de cult. Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” a fost construită în 1850. Deși mai modestă lăcașul de cult din Brânceni seamănă în oarecare măsură cu ctitoria din Clejani. În 2003 și în fața bisericii de aici a fost amplasat un bust al filantropului Anastasievici.

Am pătruns în lăcașul de cult după puțin timp de la încheierea slujbei religioase. Cele doi bărbați care făceau curățenie au fost amabili și am schimbat câteva vorbe cu ei – se plângeau de lipsa fondurilor pentru restaurare. Iconostasul e pictat de același mare pictor Gheorghe Tăttărăscu și încă arată bine în ciuda celor peste 150 de ani trecuți de la realizare. Obiectele de cult datează de la jumătatea secolului al XIX-lea și sunt confecționate pe teritoriul austriac. Ca și la Clejani, și la Brânceni sunt pictați cei doi ctitori: Mișa și soția sa, Cristina.

În București pe peretele lateral al Palatului Marmorosch Blank (str. Doamnei colț cu str. Eugeniu Carada) ambasada Serbiei a amplasat în 2005 o plăcuță de marmură prin care semnalează că în acest loc a fost casa în care a trait marele filantrop al poporului sârb și roman căpitanul Mișa Anastasijevic.

Un nume mai puțin cunoscut la noi, dar ținut minte de bătrânii din Clejani, un filantrop care a „întors” banii către țara de adopție, țara de pe urma căreia și-a clădit în mare parte averea. Două biserici care adăpostesc picturi de valoare („noroc” că Tăttărăscu a pictat peste 50 de biserici, astfel că ne permitem să nu avem grijă de toate), ruinele unei școli însemnate, căutate chiar și de elevi de peste graniță, o moșie pe care se practica agricultură după carte, o reședință cu o grădină superbă. Amintiri, amintiri...


[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 18.05.17 15:16:03
Validat / Publicat: 18.05.17 18:51:39
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 3626 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P12 Biserica din Brânceni.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 34850 PMA (din 38 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

webmaster26 [18.05.17 18:37:13] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Ce se poate vizita în împrejurimile Bucureştiului?, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)

Carmen Ion [18.05.17 19:12:57] »

@tata123: Interesantă povestea acestui maior Anastasievici, despre care mărturisesc că nu auzisem.

Mă consolez cu faptul că alții, călători profesioniști, nu amatori ca mine, au dat dovadă de aceeași neștiință.

De ce spun asta?

Pentru că în volumul „Româniaˮ din seria Rough Guides (Ed. Litera), la capitol Împrejurimile Bucureștiului, în afară de arhicunoscutele Snagov și Mogoșoaia, am descoperit, spre surprinderea mea, și o jumătate de pagină dedicată Clejanilor. Localitatea este menționată ca fiind „recunoscută în întrega regiune ca centru al muzicii țigăneștiˮ, după care urmează sfaturi adresate turiștilor pentru a beneficia de un mic concert la fața locului.

Nu contest că muzica țigănească reprezintă o atracție pentru vizitatori, dar dacă tot te-ai ostenit să prezinți Clejanii într-un ghid turistic tipărit, măcar documentează-te mai bine, ca să vezi ce alte obiective mai poți găsi prin zonă.

Zic și eu!

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [18.05.17 21:34:00] »

Interesant, aflăm lucruri noi.

Și pentru mine Clejanii sînt sinonim cu lăutarii, nu știam altceva despre satul respectiv.

Floria CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [18.05.17 22:12:32] »

Nu am ajuns până acum la Clejani dar am văzut în centrul Belgradului Palatul Căpitanului Mişa în care se află Rectoratul Universităţii din Belgrad. Este o clădire impresionantă, construită după planurile unui arhitect ceh şi se află în Piaţa Studenţilor, foarte aproape de Teatrul Naţional. Atunci am aflat de la ghida din Belgrad, povestea vieţii filantropului Mişa Anastasievici, despre care ne-a spus că este de origine aromână. Despre palatul de la Clejani, astăzi dispărut, se spunea că este o copie la scară redusă a clădirii din Belgrad care aparţine astăzi Universităţii.

Foarte interesant articolul despre Mişa Anastasievici şi bisericile ctitorite în sudul României!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
tata123 🔱 [19.05.17 09:25:27] »

@Carmen Ion + @abancor: Mulțumesc pentru ecouri și aprecieri. Surprize apar la tot pasul, trebuie doar să citim și iar să citim. Și eu cunoșteam localitatea Clejani doar prin prisma proliferării reclamei la muzica lăutărească din zonă. Sincer, în decembrie 2016, nu am văzut mai deloc rromi în zonă, nici măcar îngrămădeala specifică de locuințe. Probabil nu am ajuns eu până în marginea satului; Clejaniul mi s-a părut a fi un sat sărăcuț - nici urmă de măreția de altădată. Ghidurile internaționale de turism dedicate României nu „sapă” în adâncime pentru a descoperi obiective inedite; de aceeași lipsă de informații interesante/inedite suferă și multe ghiduri românești.

Citind amintirile din 1911 ale fostului elev Georgescu P. referitoare la Clejani stau și mă întreb cum au dispărut atâtea construcții (relativ recente); se pare că nu avem darul de a păstra și a pune în valoare diverse obiective (decât cu multă greutate). Dacă aveți răbdare citiți fragmentul de amintiri de mai jos:

Satul așezat pe muchia unui deal în lunca Neajlovului, pe partea dreaptă și văzut din depărtare, seamănă a fi un orășel împodobit de Maior Mișa cu numeroase clădiri mărețe. Ochiul călătorului mai întâi era izbit de palatul proprietății – clădire măreață cu două caturi – în mijlocul unei grădini încântătoare, plantată cu tot soiul de flori, plante și pomi – un fel de raiu pământesc – împrejmuită de jurîmprejur c-un minunat grilaj de fier, ce sta pe un soclu de zid, care alcătuia jumătatea a doua de jos de la pământ. Grădina era brăzdată de mici șoseluțe, ce porneau în toate părțile, afară de intrarea principală, unde o șosea bine îngrijită, ce pleca din bătătura palatului și se sfârșea tocmai în malurile râului, pe o întindere de câțiva kilometri. [… ] Cum ieșeai din grădină, ținând șoseau, pe mâna dreaptă se începea un șir de clădiri, ce se isprăveau tocmai la marginea satului dinspre luncă. Toate erau destinate ca locuință personalului proprietății sau închiriate. Într-una din aste clădiri, ce erau la fel, stătea medicul școalei cu farmacia. Șoseaua era o frumusețe, având pe amândouă părțile arbori sădiți, care cu vremea îmbinându-se acopereau cu crăcile toată linia șoselei, ce mergea pe toată lunca Neajlovului, tăiată ici colea de multe podețe și poduri, ce încălecau pe apele ăstui râu. [… ] Lipit de grădină era un parc vast, așezat pe costișea unui deal, ce-l ocolea mai din toate părțile, lucrat de mână omenească, împrejmuit de jurîmprejur de gard de nuiele, plantat cu arbori mai mult în partea dinspre sat, împodobit cu flori și cu tot felul de ierburi, străbătut în toate direcțiile de șoseluțe, canalizat, având mai multe havuzuri cu apă adusă chiar din albia râului pe o întindere de mai mulți kilometri. Havuzurile erau șase mari, făcute de marmoră și ciment, cari împodobiau grădina și parcul.

P. S. În curtea bisericii sunt câteva monumente funerare sârbești (clasificate drept monumente istorice de categoria B), iar biblioteca comunei este amplasată în fostul han al maiorului Mișa Anastasievici (tot monument istoric).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
tata123 🔱 [19.05.17 09:57:56] »

@Floria: Mulțumesc pentru aprecieri. Căutând informații despre Mișa Anastasievici am citit mai demult articolul tău (vezi impresii).

„Palatul” de la Clejani era o clădire cu două etaje, cu holurile de la intrare pictate, înconjurat de un parc amenajat cu alei și fântâni. La sărbătorile mari religioase maiorul organiza mari sărbători populare, cu lăutari vestiți și bucate pentru tot poporul participant. Se încingeau hore mari în care se prindea uneori și Mișa Anastasievici.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [19.05.17 22:51:04] »

Da, citind amintirile alea și vizitînd Clejaniul de azi pesemne poți gîndi că ești într-un univers paralel, sau că s-a petrecut vreo schimbare de nume între timp și te afli în localitatea greșită.

Lasă că după descriere (clădiri impunătoare pe buza unui deal) te aștepți să răsară la orizont un Orvietto sau un Assisi al Vlașcăi, dar chiar să nu apară nimic... Comuniștii au mai păstrat vechile conace, le-au făcut CAP-uri, SMA-uri, dispensare, dar soarta ăstuia din poveste pare să fi fost mai crudă. Parcul n-o mai fi, nici havuzurile, dar o aripă de clădire, ceva...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Lucien [23.05.17 18:14:37] »

Un subiect captivant: interferențe culturale, spirituale și istorice.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Floria, Lucien, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin împrejurimile Bucureştiului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.08160400390625 sec
    ecranul dvs: 1 x 1