Rezervația naturală Cheile Moara Dracului

TIPĂREȘTE

Cheile Moara Dracului reprezintă unul din punctele de mare atracție din zona Câmpulung Moldovenesc, fiind situate nu departe de oraș. Ele pot fi vizitate ca obiectiv de sine stătător sau pot fi străbătute pentru a ajunge în creasta Munților Rarău.

La chei se ajunge pe jos sau cu mijloace auto pornind pe drumul nemodernizat Valea Caselor, cu intersecția în drumul european E58 la intrarea din partea estică a orașului Câmpulung Moldovenesc. Acest drum forestier este situat în lungul pârâului Valea Caselor, la rândul lui afluent de dreapta al Râului Moldova, între valea spre Colegiul Militar Național (în amonte) și valea Șandru (în aval). Imediat ce traversați calea ferată, vedeți indicatorul turistic ”Cabana Rarău 5,5 ore”, marcaj turistic cruce roșie. Cheile sunt situate cam la mijlocul distanței, iar primii 4,5 Km se pot face vara cu mijloace auto care duc până în apropiere de acestea.

Pentru început, drumul (strada Valea Caselor) trece printr-o vale largă cu case de vară, case de vacanță și vreo două pensiuni. Depășind zona ”urbană”, drumul devine mai prost (dar totuși accesibil și pentru mașinile mai fine dacă se merge cu atenție), valea se îngustează și drumul forestier este mărginit de fânețe înflorite sau cosite, presărate între păuri, un peisaj rural seducător cu pasteluri multicolore sau cu ”jirezi” acoperite cu fân. „Jirezile”, probabil regionalism, sunt un fel de garduri mici și destul de scurte pe care bucovinenii pun fânul la uscat (foto). În acest fel se asigură uscarea în bune condițiuni a ierburilor și dacă plouă, apa se scurge rapid neafectând calitatea fânului.

După vreo 4 Km de la drumul european ajungem într-o intersecție. Un indicator rutier forestier (foto) ne arată spre dreapta ”Drum forestier Moara Dracului - 0,4 Km” și spre stânga ”Drum forestier Pârâul Malului - 1,5 Km”. În acest loc am găsit depozitați copaci (molizi) tăiați care pe fețele rotunde de tăiere aveau desenate în albastru semne ce îmbină tradiția tăierii lemnului cu înalta tehnologie informatică, respectiv semnele :) sau:(, după caz, o excelentă poantă care nu dezminte umorul bucovinean (foto).

Din intersecție, desigur că facem dreapta și în cei 400m ajungem la ”învârtitoarea” de la capătul drumului forestier. ”Învârtitoarea” este termenul care definește capătul mult lărgit al oricărui drum forestier (chestie obligatorie) unde mașinile de transportat lemne au loc de întors. Atenție, este posibil ca accesul pe această porțiune de 400 m să fie blocat cu o barieră (eu am întâlnit ambele situații), caz în care trebuie să lăsați mașina undeva în zona intersecției amintite.

În zona ”învârtitorii” este nou construită o frumoasă ”fântână” de lemn acoperită cu șindrilă care captează, în inele de beton, un izvor foarte rece. De la fântână, un jgheab de lemn duce apa la o troacă (pentru adăparea animalelor) făcută dintr-un buștean scobit (foto). În capătul de sus al ”învârtitorii”, care seamănă cu o poiană, sub copaci, lângă pârâu, este un fel de pavilion din lemn, acoperit și prevăzut cu bănci și masă, unde puteți să vă odihniți, conform inscripției (foto). Alături, într-un fag marcat cu cruce roșie (traseul turistic spre cabana Rarău) este un panou cu un cocoș de munte înfoiat și care ne avertizează ”Zonă de liniște a vânatului”.

După ce v-ați și odihnit, parcurgem ultimii 200 m până la chei începând cu traversarea pârâului pe o frumoasă punte de lemn (se vede în fotografia cu ”Locul de odihnă”). În curând Cheile Moara Dracului își fac simțită prezența prin zgomotul specific al apei care curge peste stânci în repezișuri și mici cascade (video).

Moara Dracului este o arie protejată de interes național, respectiv o rezervație geologică, dar și de interes floristic, faunistic și peisagistic. Dintre plantele mai rare amintim tisa, floarea de colț, urechelnița, vulturica, clopoțelul de munte, usturoiul sălbatic. Dintre animale sunt amintite prezența următoarelor: urs, cerb, jder, râs, lup, vulpe, cocoș de munte (eu nu am văzut nici una... așa că nu trebuie să vă faceți probleme).

Cheile Moara Dracului nu sunt foarte lungi, fiind compuse dintr-un un sector de 60m în aval și altul de 30m în amonte. În schimb sunt foarte înguste (4-5 m lățime pe alocuri) și deosebit de spectaculoase. Pereții, prezentând surplombe și scobituri de marmite susțin formarea acestor chei parțial în subteran prin prăbușirea tavanului galeriilor de peșteră. Cheile s-au format prin ferestruirea calcarelor dolomitice triasice situate pe flancul estic al geosinclinalului Rarău. Vizitarea cheilor este foarte mult facilitată de construirea recentă a unor punți și podețe aflate la momentul vizitei (vara 2016) în perfectă stare. De-a lungul timpului, așa cum se văd și în fotografii vechi de arhivă (trei fotografii atașate) chiar de pe timpul stăpânirii austriece, au fost și alte podiri, dar acestea s-au distrus.

În partea de jos a cheilor, cărarea trece pe o punte de pe malul stâng pe cel drept și apoi, pe altă punte, iar pe cel drept. Urcăm câțiva pași pe stâncile de pe malul drept și admirăm pereții verticali și mici cascade ale pârâului. Este indicat să aveți încălțăminte cu talpă aderentă, mai ales în caz de vreme umedă. Pietrele lustruite de atâția pași și umezite de stropii de apă, pot fi foarte alunecoase. Partea terminală a sectorului de jos este și ccea mai spectaculoasă. Aici, pereții calcaroși se apropie la câțiva pași și apa curge într-un repeziș abrupt, ca un fel de cascadă. Pe acest segment, accesul turiștilor se face pe o punte longitudinală, în lungul cheilor, sprijinită pe trunchi de molizi ”înfipți” în pereții defileului. Locul este deosebit de spectaculos, de-ți taie răsuflarea (video) și cel puțin mie mi-a cerut să-l parcurg de mai multe ori la rând.

Cheile Moara Dracului au mai fost prezentate în câteva cuvinte de ”cataas” în 2012, dar după cum se vede din fotografiile lui, la acea vreme nu mai exista nicio podire circulabilă. Se văd niște bușteni proveniți probabil de la ultima podire distrusă: vezi impresii

Ieșirea spre amonte din primul sector al cheilor este și ea spectaculoasă, mărginită fiind de două stânci uriașe, albe, ca niște porți. Valea se mai lărgește puțin și mai continuăm circa 150 m sărind pe pietre de pe un mal pe celălalt al pârâului. Urmează sectorul scurt, din amonte, al cheilor, dar acesta nu mai este nici pe departe așa de spectaculos. Apare sub forma unui prag peste care apa curge într-un șir de mici cascade. Trebuie depășit cu atenție, stânca fiind alunecoasă. Urmează o poiană plină cu frunze uriașe de brusture, după care, fie ne întoarcem pe unde am venit, fie continuăm traseul turistic (marcaj cruce roșie) spre vârful Pietrele Doamnei și cabana Rarău. Pietrele Doamnei, emblemă a Munților Rarău și a Bucovinei, au fost prezentate de mine aici

Cu ocazia ultimei vizite făcute la Cheile Moara Dracului am realizat următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 17341 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI